r5b13bs




„Televiziunea manipuleaza ! “ De unde stim ? O spune toata lumea. Si ca acele adevaruri asupra carora, odata formulate, nu se mai apleaca nimeni decat cu riscul de a fi ars pe rug (pamantul e plat, soarele se invarte in jurul pa mantului, cu cat un lucru este mai scump, cu atat valoarea lui adeva rata e mai mare), si axioma „televiziunea manipuleaza “ s-a infipt strasnic in constiintele oamenilor. Desi pentru marea masa a telespectatorilor, notiunea de manipulare este confuza si le-a fost transmisa , culmea, prin mijloace mass media, axioma aceasta a dat bata i de cap in primul rand ziaristilor. Din dorinta de „obiectivitate“, jurnalistii au inceput sa construiasca cu atata atentie emisiunile incat rezultatul este, de multe ori, o capodopera de manipulare inconstienta, care reflecta toate perceptiile, convingerile si motivatiile realizatorului. Put ini stiu exact cum si mai ales, de ce manipuleaza televiziunea, prin ce mijloace si cu ce rezultate. Put ini se simt manipulati, crezand cu tarie in superioritatea lor intelectuala datorata simplului fapt ca „stiu“ ca televiziunea manipuleaza. E ca si cand un om nu s-ar ingrasa mancand dulciuri pentru simplul fapt ca stie ca dulciurile ingrasa. Cel mai greu lucru pentru un telespectator este sa accepte ca este manipulat de ceea ce vede. Distrugerea
increderii in televiziune ar duce, automat, la renuntarea la aceasta si, implicit, la motivatiile care il fac sa o priveasca : nevoia de siguranta , de explicatii, de sfaturi.
Sa nu mergem mai departe pana nu vom da o definitie manipularii.
Conform Dict ionarului de sociologie, manipularea este o actiune de a determina un actor social (o persoana, un grup, o colectivitate) sa gandeasca si sa actioneze
intr-un mod compatibil cu interesele initiatorului. Manipularea este o tehnica de propaganda, este o componenta a ei, cealalta fiind persuasiunea. Manipularea este o metoda prin care ideile propagate sunt acceptate de receptor si determina formarea unor convingeri noi si reactii conforme cu interesele celui care a pus in practica sistemul de propaganda . Pentru a fi eficienta , manipularea, oricat de grosiera ar fi, trebuie sa dea senzatia telespectatorului ca are deplina libertate de gandire si decizie. In general, aceste doua conditii sunt indeplinite automat de telespectatorul roman. In primul rand fiecare om are o pa rere despre sine in general mai buna decat realitatea. Capacitatea de a face rationamente simple ii confera siguranta ca poate intelege aproape orice (daca nu este exprimat in termeni de specialitate). Cunoasterea semnelor (simbolurilor) care sunt cuvinte ii creeaza senzatia ca pot descifra orice inteles al imbinarii lor. Cu alte cuvinte, au senzat ia ca daca recunosc un piston, o biela, un arbore cotit etc., int eleg si

principiul de functionare al unui motor. In al doilea rand, desi asteapta aproape
intotdeauna consensul celuilalt, nu este dispus sa accepte ideea ca acest lucru il poate influenta. De asemenea, lipsa acelui consens ii pare unui om o simpla
intamplare si nu un element care l-ar putea face in sine sa -si schimbe opiniile. Oamenii reactioneaza direct la formule de genul „te rog !“, „vreau !“,
„doresc !“, „trebuie !“ etc., pe care le considera comandamente care ascund intentiile celui care le rosteste. Absenta lor ii dau telespectatorului senzatia ca cel ce vorbeste nu doreste nimic de la el. Oricat ar pa rea de straniu, exista un orgoliu care ii opreste pe oameni sa recunoasca faptul ca au preluat idei „de-a gata“ si le-au aplicat sau transmis mai departe. O astfel de recunoastere ar echivala cu depersonalizarea si cu acceptarea, implicita, a influent abilitatii lui. Cea de-a doua conditie este indeplinita si mai simplu, prin convingerea ca are libertatea de a decide oricand intreruperea manipularii, cu alte cuvinte, senzat ia de controlare asupra mesajului transmis prin televizor prin existenta si folosirea telecomenzii. Nu exista o coercitie directa (ca in cazul educatiei parintesti, a scolii, a serviciului, etc.) si vizibila. De aceea, se considera absenta orice forma de coercit ie. Oamenii au senzatia ca , odata inchis televizorul,
inceteaza si influenta pe care o are acesta asupra lor. Toate aceste lucruri, combinate cu o lipsa de cultura sau informatie care sa permita identificarea analogiilor sau a trimiterilor, o lipsa de subtilitate in receptarea mesajelor si o lipsa de atentie cronica la formulari fac din cei mai multi dintre telespectatorii romani „victime“ sigure si usoare ale manipula rii.
Manipularea se face in mai multe feluri. Cele mai uzitate sunt folosirea argumentelor falsificate sau folosirea unor adevaruri partiale aranjate in secvent e false si combinarea mesajului cu acele elemente care fac apel la centrele emotionale non-rationale ale constiint ei umane. In timp ce prima forma de manipulare este grosiera si este folosita cu grupuri mari de oameni cu nivel coborat de inteligenta si cultura , cea de-a doua este pusa in practica de profesionisti care incearca sa -i influenteze pe cei mai greu de indus in eroare cu minciuni relativ usor de descoperit prin folosirea logicii, a bunului simt, al culturii si al informatiilor. Din pa cate, si oamenii cei mai inteligenti sunt usor de stimulat intr-o anumita directie prin act iunea directa si calculata asupra centrelor mentionate anterior. In ultimul timp, prin inmult irea fantastica a surselor de informatii s-a apelat din ce in ce mai putin la manipularea prin propagarea de minciuni sau de constructii false care cuprind adeva ruri partiale si s-a folosit cea de-a doua tehnica , uneori in combinatie cu prima. De ex.: un lucru (presupus de noi fals) spus de un copil intr-o emisiune de stiri (intr-un reportaj) pare mult mai verosimil decat rostit intr-un context asemanator de un matur. In ambele cazuri este vorba de transmiterea unei informatii false, elementul care ajuta la acceptarea lui fiind specific manipula rii subliminale. Apelarea la stereotipul
„copiii sunt puri, ei nu prea mint decat invatati de cei mari “existent la nivel inconstient, combinata cu stimularea centrilor de emotionare in fata unui copil fac mult mai usor de transmis o informatie falsa.

Spre deosebire de metodele de convingere rationala, prin manipulare nu se urma reste determinarea celuilalt de a intelege mai corect si mai profund problema discutata ci, dimpotriva, inocularea senzat iei de intelegere
(superficiala) si obtinerea unei reactii inconstiente, instinctuale, rezultat al eficacitatii mesajelor relationale.
Se poate observa cu usurinta ca cei mai de succes oameni care apar in televiziune (politicieni, afaceristi, realizatori sau moderatori de programe, intelectuali) sunt aceia care stapanesc capacitatea de a explica orice cu cuvinte put ine si simple, „pe int elesul tuturor“. Folosirea unui limbaj popular, usor decodificabil, indiferent de gradul de instructie , il fac pe cel de acasa sa aiba senzat ia ca intelege in profunzime problema discutata si sa actioneze in consecinta. Se poate manipula si prin crearea intentionata de confuzii dar rezultatele sunt imprevizibile de cele mai multe ori, din cauza labilitatii unui sistem uman aflat in cumpana. De aceea, de cele mai multe ori, pasul 1 in manipulare este explicarea foarte simpla , care sa prinda imediat fara sa mai permita aparitia necesitatii de a pune intreba ri suplimentare. Cei mai buni manipulatori stiu dinainte ce intrebari i-ar putea pune (sau isi pun) telespectatorii si raspund la acestea inainte de a fi chiar constientizate de acestia. Astfel, cel de acasa are senzatia extrem de puternica ca cel ce vorbeste spune adevarul pentru ca altfel „ar fi incapabil sa raspunda la intrebarile pe care nu i le-a pus nimeni
inca “. Calitatea de „veridic“ trebuie data orica rui mesaj care manipuleaza. Este condit ia esentiala ca o comunicare, neinsotita de mesaje relationale, subconstiente, sa reuseasca. Din pacate, pentru multi oameni ceea ce le pare clar este si veridic. „Descoperirea“ logicii comunica rii il face pe telespectator sa dea o atent ie sca zuta concordantei (sau punctelor de legatura) dintre logica interna a mesajului si logica normala, uzuala, continua a raportarii noilor informatii la cele deja acumulate. Sa presupunem ca luna ar putea intra intr-o cutie de chibrituri. Sa presupunem ca am baga cutia in buzunar. Rezulta , fara umbra de indoiala ca pot introduce oricand luna in buzunarul meu. Dupa cum se vede exista o logica interna a mesajului transmis aici. Odata acceptata o ipoteza, tot ceea ce deriva din ea pe cale logica este acceptat ca posibil. Lipsa legaturilor
intre logica interna a informatiei si informat iile detinute de mine anterior (despre dimensiunile lunii, ale unei cutii de chibrituri si ale buzunarului propriu) devine neimportanta, sedusi fiind de demonstratia logica a unui adevar.
Oamenii, incapabili de multe ori sa-si sustina cu argumente parerile (in principal din cauza preluarii lor de la altii) ii admira pe cei care pot s-o faca si acest sentiment le influenteaza capacitatea de a surprinde (sau de a redescoperi la sfarsitul demonstratiei) falsitatea ipotezei pe care s-a bazat intregul rat ionament doveditor.
O alta metoda extrem de folosita de propaganda in comunicare directa
(facuta de o persoana in televizor) este amestecarea elementelor previzibile a exista in acel mesaj si cele imprevizibile, originale. Folosirea elementelor banale duce la crearea senzatiei de liniste, de siguranta, existenta in oameni atunci cand

au de-a face cu situatii sau cu oameni presupusi cunoscuti. De asemenea duc la o
„recunoastere“ a vorbitorului si la o conectare a lui cu imaginea formata in urma aparit iilor anterioare. Orice forma , oricat de superficiala, de coerenta este necesara in discursul unui om care apare in televizor pentru a-i face pe telespectatori sa accepte usor introducerea in mesaj a elementelor noi, mai greu de verificat dar cu aer de veridicitate dat de senzatia cunoasterii celorlalte elemente componente. Pe de alta parte, studii psihologice au ara tat ca oamenii au capacitate redusa in a asimila „noutatile“. De aceea este folosita des tehnica redundantei, pentru a mari cantitatea elementelor din mesaj si, implicit, a procentului noutatilor care poate fi folosit. Tehnica extrem de utila atunci cand vrei sa transmiti fara ostentatie elemente noi, pe care le sustii mai greu cu argumente. De aceea, intr-o „mare“ de banalitati, aparitia unui element nou va duce la „absorbirea“ lui instantanee de catre telespectator si, de cele mai multe ori (si din considerentele aratate mai inainte) acceptat fara a simti nevoia unor lamuriri suplimentare.
Asa cum spuneam la inceput, un ingredient absolut necesar retetei de manipulare este tehnica de disimulare a acesteia.
1. sublinierea pluralismului parerilor intr-o dezbatere. Cei mai multi moderatori tin mortis sa -i aiba in jurul unei mese (de preferinta rotunda - pentru a induce in telespectator ideea de egalitate a opiniilor exprimate) pe exponentii diferitelor pozitii. Cu cat numarul celor prezenti este mai mare cu atat este mai usor de indus ideea de obiectivitate a intregului, de oferire a posibilitatii de a alege intre diversele opinii exprimate. Inducerea unei astfel de idei face mult mai usoara misiunea celui care doreste sa manipuleze. Odata inoculata ideea de arena deschisa oricaror confruntari din care telespectatorul este liber sa ia doar adevarul, tehnicile de manipulare pot fi folosite de cel mai iscusit. Oamenii politici buni vor accepta cu mai mare placere o confruntare cu un adversar decat prezenta singur in fata realizatorului (considerat de telespectatori a priori, mai obiectiv decat invitatul sau). Intr-o confruntare cu un adversar considerat la fel de obiectiv sau de subiectiv ca si el, isi poate folosi capacitatile de manipulare.
2. mutarea centrului de greutate. Centrul de greutate se deplaseaza de pe subiect pe obiectivitatea dezbaterii lui. De multe ori se foloseste opozitia ma runta , pe elemente de amanunt nesemnificativ pentru a se abate atentia de la adevaratele contradictii. De exemplu, o discutie despre programul impus Romaniei de FMI se va purta despre (sau va aluneca invariabil spre) dezbaterea normalitatii acceptarii de ca tre guvernul roman a unui program strain si mult mai putin despre justet ea sau eficacitatea masurilor cuprinse in acel program. Discut iile despre calitatea manualelor alternative erau deviate (in special de aparatorii lor) spre utilitatea lor in principiu, taram pe care se simteau mult mai siguri.

3. exacerbarea rolului garantilor sociali. Invitarea in platou a unui politician, specialist intr-un anumit domeniu. Accentul pus pe calitatea lui de profesionist duce la diminuarea perceptiei lui ca om politic si, implicit, implicat subiectiv in subiectul pe care il dezbate. Folosirea unor analisti politici (titulatura extrem de

generoasa si care ascunde de multe ori capacitati care n-au legatura cu analiza) cu orientari politice cunoscute (sau chiar fosti oameni politici) si accentuarea calitatii lor de analisti si mai putin (sau deloc) pe cea de politician duce la crearea senzatiei de obiectivitate si , astfel, „adevarurile“ rostite de un analist (nu comentator !) sunt mult mai usor acceptate.
4. realizatorul este intotdeauna aliatul telespectatorului. Rareori duritatea unui moderator are drept scop principal determinarea invitatului de a spune adevarul, chiar daca incomod. De cele mai multe ori, duritatea (agresivitatea) moderatorului are drept scop esential convingerea telespectatorilor ca el este neutru si obiectiv, singurul lui scop fiind lamurirea lor. Rareori telespectatorii observa ca o intrebare „dura si directa“ este destinata „ridicarii mingii la fileu“.
Surprinsi, de multe ori, ei insisi de agresivitatea intrebarii, telespectatorii au tendinta de a considera raspunsul dat ca adevarat, in lipsa oricarei portit e de scapare si nu ca pe o folosire inteligenta a elementelor intrebarii (anticipate sau cunoscute).
5. transferul de specializare. Se practica in televiziunile din Romania invitarea unor personalitat i pentru a dezbate subiecte din domenii cu care nu sunt familiari
(sau cu care nu sunt perceputi a avea vreo legatura). Telespectatorul va privi cu interes, amuzat sau nu, cu simpatie sau nu, afirmarea concept iilor invitatului despre subiectul abordat si va da o mai mica atentie replicilor colaterale, ironiilor indreptate spre adversarii acestuia din alt domeniu, aluziilor si analogiilor. Considerate a avea importanta minima in contextul aborda rii subiectului (cine se uita la o emisiune cu vanatori se asteapta sa se vorbeasca de vanatoare si are atentia concentrata in special asupra elementelor din mesaje care au legatura directa cu subiectul care-l intereseaza) elementele „colaterale“ patrund mult mai usor in subconstientul telespectatorului decat daca ar fi fost lansate intr-o altfel de emisiune. De ex. ironiile politice ale lui Adrian Na stase intercalate in cadrul unor dezbateri pe marginea vanatorii vor fi mult mai usor acceptate de un vanator, chiar daca , in mod obisnuit, acestuia nu-i plac glumele lui si-l considera un arogant.
Exista o metoda de disimulare a manipula rii extrem de periculoasa - folosirea unor tehnici de manipulare vizibile pentru a ascunde o manipulare mult mai subtila. In general, aceasta tehnica este folosita de cei care nu-si pot camufla
(sau n-au fa cut-o pana in acel moment) opiniile. Folosirea exagerata a argumentelor in favoarea sau defavoarea unei pozitii duce la respingerea sau acceptarea acelei pozitii in mod instinctual. Intr-o astfel de luare de pozitie, orice propozit ie care ar devia putin de la linia cunoscuta de telespectatori ar fi receptata de acestia ca o dovada de „bun simt“ si de „trezire la realitate“. Chiar daca modificarea va fi numai in forma , telespectatorii o vor considera extrem de importanta si o vor accepta ca adevarata.
Cele mai susceptibile de a incerca manipularea telespectatorilor sunt exact acele emisiuni destinate (si anuntate prin titulatura sau raportare) informa rii publicului: emisiunile de stiri. Neacceptand deontologic parerile personale

declarate si nici interpretarile celor care informeaza (in principal prezentatorii), stirile au aura de obiectivitate. De aceea, manipularea isi poate gasi un excelent camp de desfasurare. Iata care sunt tehnicile cele mai uzitate:
1. selectarea stirilor. Criteriile de selectare ale stirilor pot fi de trei feluri: importanta lor, interesul pe care il poarta telespectatorii subiectului sau pe care il poate trezi acesta, interesul pe care il poarta stirilor cel ce le selecteaza . Este clar ca, in absenta unui profesionalism sau in prezenta unor interese puternice (nu neaparat materiale) cel care are aceasta putere va selecta in special acele stiri care ii vor servi interesele sau, in cel mai fericit caz, nu i le vor leza.
2. conceperea stirilor. Stirile sunt astfel concepute incat sa poata fi asimilate cu usurinta de telespectatori. Au o formulare simpla , stilistic accesibila , cu tonalitati usor optimiste sau pesimiste, in funct ie de senzatia care trebuie transmisa telespectatorului.
3. plasarea stirilor. Am mai discutat despre importanta plasa rii unei stiri in desfasuratorul unui jurnal. O stire care deschide jurnalul va fi considerata „mai adevarata“ pentru ca va fi considerata „mai importanta“. O stire plasata in mijlocul jurnalului va beneficia de o importanta mai mica in ochii telespectatorilor. De asemenea, plasarea unei stiri dupa calupul publicitar ii va diminua din seriozitate.
4. titlurile stirii. Mai nou se folosesc titluri si pentru stirile care apar in jurnalele de televiziune. Ele ar trebui sa fie o sinteza a cont inutului informatiei. Pentru a atrage atentia telespectatorului se folosesc formule bombastice, adeseori exagerate. De multe ori titlul prezinta o concluzie posibila si nu arata (din lipsa de spat iu) si celelalte opt iuni.
5. alegerea ama nuntelor. Evident ca este foarte greu daca nu imposibil sa prezinti intr-un scurt buletin de stiri intreaga desfasurare si istorie a unui eveniment complex si deosebit de important. De aceea, este necesara selectarea acelor ama nunte care pot fi sustinute cu informatii si imagini. Pentru „coerenta“ si cursivitatea relatarii, vor fi eliminate acele elemente neclarificate sau care ar necesita un spatiu extrem de mare pentru la murire si se folosesc in special acele ama nunte usor de prezentat si de explicat si care se incadreaza perfect in

„desfasurarea evenimentului.
6. selectia imaginilor. Vor fi alese acele imagini care sa dea greutate informatiilor. De multe ori se vor folosi imagini pentru a masca lipsa unor informatii complete. Se va pasa telespectatorului responsabilitatea „intelegerii“ circumstantelor si elementelor componente ale unui eveniment.
Henri Pierre Cathala surprinde cateva tipuri de manipulare a adevarului:
- amestecarea juma tatilor de adevar cu jumatat i de minciuna , primele ajutand la acceptarea celorlalte.
- minciuna gogonata, fascinanta pentru spiritele paradoxale.
- contraadevarul, imposibil de verificat din cauza lipsei martorilor.
- omisiunea unor elemente.
- valorificarea amanuntelor neesentiale, in detrimentul esentei.

- amestecarea faptelor, a opiniilor si a persoanelor astfel incat sa poata fi folosita oricand generalizarea.
- comparatii fortate, de multe ori poetice si amuzante.
- folosirea unui ton sau a unei mimici care sa dea o greutate nejustificata informatiei transmise.
- exagerarea.
- folosirea ironiei sau a sarcasmului atunci cand se vorbeste despre adeva r.
- etichetarea interlocutorului si atribuirea unei apartenete la un anumit sistem de idei, considerat negativ de catre telespectatori dar fa ra legatura cu subiectul discutat.
- adevarul prezentat ca o minciuna sau negarea unei afirmatii astfel incat telespectatorul sa ramana cu convingerea ca, de fapt, cel ce a fa cut-o este de acord cu ea.


Ideologia televiziunii
Pe langa ideile ale carui canal de comunicare este, televiziunea are o ideologie proprie pe care se straduieste s-o transmita telespectatorilor sai pentru a-si ocupa si consolida locul de garant social obiectiv, unul dintre centrele de putere si decizie esentiale ale unei societati. Urmatoarele idei sunt exemplificari ale modului in care ideologia televiziunii este intiparita in forme ale practicii si comunicarii.
Ideologia este similara tuturor celorlalte forme de manipulare a imaginilor descrise aici. Ea implica intelesuri si relatari care materializeaza opinia daca lucrurile au o valoare pozitiva sau negativa. Ea elaboreaza si programe de actiune, in lega tura cu ce poate si trebuie sa fie facut, pe care-l reprezinta ca avand o valoare pozitiva .
Opiniile ideologiei televiziunii sunt incluse si implicite in comunicare, rareori fiind necesara explicitarea lor. In parte, ele imbraca forma justificarilor implicite sau legitimarilor pentru ceea ce este comunicat sau fa cut.
In cazul mijloacelor de informare in masa (si in special a televiziunii), ideologia este intiparita in toate actiunile acesteia, in forma opiniilor implicite pe care le exprima in legatura cu natura si validitatea actiunilor sale si motivele diferitelor sale actiuni. Toate aceste opinii formeaza impreuna o ideologie coerenta care protejeaza prerogativele si pozitia mijloacelor de informare in masa .
Ideea ca jurnalele de stiri se concentreaza pe redarea exacta a
intampla rilor, este o parte a ideologiei sale. Justifica rile care se dau actelor de creditare si discreditare sunt alta parte a ideologiei. Impreuna, toate aceste opinii formeaza un sistem coerent, construit ca un model cognitiv, pe care ziaristii si altii se bazeaza cand decid cum sa actioneze, sa explice si sa justifice actiunile, sa raspunda actiunilor si sa le critice. Cu alte cuvinte, ei fac parte din sistemele

culturale de valori descrise mai sus.
Iata cateva elemente suplimentare ale ideologiei stirilor:
- Ideea ca persoanele publice sunt obligate sa raspunda la intrebarile ziaristilor, ca parte a ra spunderii lor fata de public.
- Ideea ca mijloacele de informare in masa sunt a patra putere in stat, jucand rolul de caine de paza pentru guvern si politica.
- Ideea ca cele mai importante lucruri pe care le relateaza ziaristii provin din arena guvernului si a politicii.
- Ideea ca ziaristii sunt doar mesageri; ca ei relateaza in loc sa actioneze.
- Ideea ca exista o relatare obiectiva a evenimentelor si ca toti observatorii corecti vor fi de acord cu acest lucru.
- Ideea ca ziaristii nu sunt si nu trebuie sa fie indatorati part ii de business a organizatiei sau managementului si patronatului.
- Ideea ca ziaristii trebuie sa infatiseze ambele puncte de vedere.
- Ideea ca ziaristii pot si trebuie sa nu fie partinitori in relata rile lor.
- Pretextul ca nu exista nici o inscenare sau conspiratie pentru a infrumuset a relatarile ziaristilor si a celor despre care relateaza acestia.
- Ideea ca progresul este bun. Sunt valabile toate ideile despre ce accepta publicul ca fiind bun, care pot fi presupuse in relatari.
Dupa cum puteti vedea din aceasta lista sumara, ideologia se infiltreaza in
intreg domeniul jurnalismului. In cele din urma, putem descrie intregul sistem de gandire intiparit in acestea, in majoritatea sa implicit, ca fiind opinii si putem face acelasi lucru pentru grupurile politice, programele de marketing ale firmelor s.a.m.d. Putem face acest lucru si pentru societate in ansamblu. In cele din urma termina m prin a descrie ceea ce unii numesc constructia sociala a
“realitatii”.
Descrierea noastra trebuie sa includa de asemenea atat discutii asupra capacitatii mass-media de a ajunge la nivelul opiniilor sale, cat si discutii despre ce criterii trebuie folosite pentru a determina validitatea opiniilor.
Ideologiile sunt sisteme de opinii. Opiniile sunt imagini manipulate.
Imaginile sunt forme de actiune.
Exista, evident, o tendinta contrara celei prezentate mai sus si anume cea a critica rii mass-media si acuzarii de subiectivism si manipulare. Din pacate, astfel de critici ajung partial la public, in mare parte din cauza opozitiei mass-media de a se discuta serios astfel de probleme. O parte a criticii ajunge la public, desigur, dar cea mai mare parte a ei este corupta de aceleasi forte care au transformat restul mass-media intr-o sursa de manipulare.

Ideile de mai jos incearca sa corecteze aceasta „conspiratie a tacerii“, oferindu-le cititorilor o introducere care le va permite sa vada tendintele mai largi care definesc o mare parte a mass-media. Ideile sunt desprinse din analiza caracteristicilor culturii si societatii contemporane:
- Toate centrele de putere de azi se bazeaza pe mass-media si toate folosesc manipula ri si simula ri senzoriale, impreuna cu intrigi, retorica si performant e

pentru a-i vinde publicului produse, candidati si idei.
- Asta zi cea mai mare parte a mass-media, de la stiri si pana la reclame, se bazeaza pe spectacol, simplificare si exagerare pentru a captiva si a mentine publicul.
- Mass-media stirilor a devenit o parte a sistemului economic si social despre care relateaza. In loc sa stea la distanta de evenimente si sa incerce sa relateze cat mai corect, mass-media este adesea un juca tor din interior care manipuleaza informatiile dupa propriile sale scopuri. Acest lucru nu inseamna numai ca firmele din mass-media au un conflict de interese, dar si ca ziaristii care ar prefera sa fie cinstiti se subordoneaza pana la urma celor la putere in propriile lor organizatii si isi modifica corespunzator reportajele. Acest lucru mai
inseamna ca este esentiala acum pentru mentinerea democratiei critica mass media care nu se teme sa relateze ce se intampla .
- O mare parte a mass-media sufera de idealizare si demonizare prin care manipulatorii mass-media se infatiseaza pe ei si pe aliat ii lor in chip de eroi si sfinti, iar pe oponentii lor ca ticalosi, nebuni si caractere deranjate, ambele pentru a crea reportaje senzationale si pentru a castiga confruntari.
- Azi mass-media este plina de informatii lipsa . Lipsesc mai ales informatiile de mai sus, care ar discredita sistemul si ar avea ca rezultat reforme care i-ar elimina pe multi dintre cei care folosesc azi sistemul pentru propriul lor beneficiu.
- Intreaga mass-media este asta zi o forma de act iune. Reportajele, retorica, imaginile senzoriale si impresiile manipulate sunt toate eforturi de a influent a perceptiile si actiunile oamenilor, de a trezi frica si dorintele si de a juca la
ina ltimea valorilor. Omisiunea informatiilor din mass-media este si ea o forma de actiune.
- In mass-media se fac astazi o multime de eforturi de a ajunge la adevar, care este adesea ascuns sau limitat in diverse moduri. Multe din aceste eforturi de a-i spune publicului adevarul pot fi ga site in fictiunile filmelor sau la televiziune, care infatiseaza deschis cultura in care traim si coruptia mass-media.
Aceste observatii ar trebui sa formeze baza orica rei teorii a criticii mass media si a oricarei teorii care cauta sa descrie societatea contemporana.
Urma toarele selectii incearca sa ofere o vedere de ansamblu care va folosi si dezvolta aceste idei
„Sta acolo in coltul sufrageriei si transmite tot timpul mozaicul sa u de viata. Imagine dupa imagine, incident dupa incident, emotie dupa emot ie, juxtapuse cu o logica anarhica, confuza si iresponsabila. Un om, ud de benzina,
isi da foc in fat a Casei Albe. Un dentist descopera un gaz cu care vrea sa distruga omenirea. Ce este adevarat ? Ce este fals ? Conteaza ?”

Milton Shulman, The Ravenous Eye
„Am incredere in sa natatea dvs., dar nu in produsul dvs. Va invit sa luati loc in fat a televizorului cand emite postul dvs. si sa stati acolo. Va asigur ca veti

observa un vast desert.”

Newton Minow, presedinte al FCC, in replica la Asociat ia Nationala a Posturilor de Televiziune, pe 9 mai 1961
„Televiziunea este guma de mestecat pentru ochi.”

Frank Lloyd Wright, arhitect american
„Televiziunea este prima cultura cu adevarat democratica - prima cultura disponibila pentru toata lumea si guvernata in intregime de dorintele oamenilor.
Cel mai ingrozitor lucru sunt dorint ele oamenilor.”

Clive Barnes, critic american de film si TV
„Televiziunea este o inventie care iti permite sa fii distrat in sufrageria ta de oameni pe care nu i-ai primi in casa.”

David Frost, crainic TV si scriitor britanic
„In orice conflict, se poate spune acum, exista trei pa rti: A, B si TV.”

Roy MacGregor, editorialist canadian
„Cum poate sa guverneze cineva fa ra televiziune?”

Andre Malraux, autor si ministru francez
„Ticalosul, inamicul, este camera de luat vederi. Noi, cei care suntem obisnuiti sa lucram cu ea, stim ca este capabila de infinit de multe induceri in eroare, probabil cele mai mari dintre toate, si totusi este acceptata ca avand un fel de adevar obiectiv.”

Malcolm Muggeridge, critic si prezentator TV de origine engleza
„Nu cred in puterea televiziunii. Nimeni nu este influent at de ea daca nu vrea sa fie.”

Eamonn Andrews, crainic englez
„Televiziunea nu va mai apartine unei mici elite, ci maselor. Va fi forumul prin care multiplele segmente ale comunitatii vor putea sa vorbeasca intre ele, un mijloc pentru toata lumea.”

Dorothy Todd Henant, producator canadian
„Acest instrument, televiziunea, te poate distra, te poate informa si chiar inspira.
Dar totul depinde de vointa celor care o conduc. Altfel este doar lumini si fire
intr-o cutie.”

Edward R. Murrow, reporter american de stiri
„Televiziunea este literatura analfabetilor, cultura celor cu gusturi primitive,

averea celor saraci, privilegiul celor fara privilegii, clubul exclusiv al maselor excluse.”

Lee Lovinger
„Publicul potential al televiziunii in ultima sa evolutie ne putem rezonabil astepta sa se limiteze doar la populatia Pamantului.”