Viata psihica interioara este cea mai raspindita modalitate de concepere a obiectului psihologiei,aparuta si promovata mai ales in perioada de inceput a psihologiei.Aceasta a imbracat mai multe forme,cum ar fi conceptia si metoda psihanalitica. h8o15oj
Introspectia apare intr-o dubla acceptiune ;atit in calitate de conceptie cit si in calitate de metoda de cercetare psihologica.
Astfel am putea incerca sa definim introspectia ca fiind o forma de observatie si supraveghere a propriei persoane,metode asupra continutului constiintei proprii ce a fost folosita de catre Scoala Psihologica de la Würzburg.
Dupa unii psihologi, cum ar fi Titchner,introspectia nu este un produs de ,,privire in interior’’,ci o tehnica inalta prin care se analizeaza evenimentele interne.El face din psihic o existenta suigeneris,independenta de lumea exterioara,ajungind astfel la un ,,existentialism psihologic”. Titchener exprima sugestiv ideea;,,Continutul psihicului este ,,pur”,el nu are nici o legatura cu lumea externa,materiala”prin ceea ce numea ,,eroarea stimulului”.Cu toate ca activitatea ce se desfasoara si conditiile in care aceasta se desfasoara sunt profund controlate,dupa opinia lui,cind oamenii sunt invitati sa-si relateze trairile,senzatiile,ideile,ei fac greseala de a se referi la obiectul perceptiei,reprezentarii,sentimentului gindirii.Asadar,in loc de a caracteriza trairea,ei se refera la stimulul ei.
Pentru a studia realitatea interioara,cercetatorul trebuie sa se dedubleze in obiect si subiect al cerceterii,ceea ce reprezinta regula sine qua non a metodei introspectiei.Pentru ca dedublarea aceasta nu ar da posibilitate cercetatorului decit sa studieze propriile functii psihice, introspectionistii recomanda empatia,adica transpunerea cercetatorului in trairile si starile psihice ale altor persoane.
Toate conditiile descrise de Titchner sunt menite sa transforme introspectia intr-o metoda experimentala valida,iar actul insusi intr-o activitate complexa de cunoastere.De astfel in orice metoda utilizata in psihologie exista o componenta introspectiva ce are printre altele functii si pe aceea de a controla si a valida diferite ipoteze.
Introspectionistii situeaza in centrul psihologiei studierea fenomenelor constiente,ceea ce a determinat o alta denumire data introspectiei,aceea de,,psihologia constiintei”.
Introspectionismul isi are originea in Germania,in laboratorul de psihologie infiintat de Wundt in 1879,Wundt a recurs la introspectie in studiul constiintei ca fapt mintal neobservabil direct si nepretabil exprimarii.
El spera sa obtina concluziile valide despre fenomenele interne corelind cauzele si efectele observabile ale fenomenelor psihice cu descriptiile subiectiilor antrenati intr-un exercitiu introspectiv.
Titchener este cel care a dus introspectia in America si a generat o orientare psihologica ce poarta denumirea de structuralism.Astfel el concepea constiinta ca o structura globala subiacenta tuturor conduitelor,ea constituind unicul si autenticului obiect de studiu al psihologiei.Din perspectiva structuralismului,sarcina psihologica consta in a desprinde,a dezmembra structuri psihice complexe in elementele lor componente si a le studia pe fiecare dupa o serie de criterii (continut,calitate,intensitate). Aceasta conceptie era orientata impotriva zoopsihologiei.Din partea acesteia din urma,reactiile au fost foarte virulente.
Jacques Loeb,pornind de la premisa ca organismul este o masina chimica pusa in miscare de forte externe,extinde la animale teoria tropismelor aplicata pina la acea vreme la plante.
Jennings considera ca pentru a studia comportamentul in intregime obiectiv al animalelor,acesti termeni trebuie goliti de orice implicatii psihologice.Zoopsihologia recomanda ca studiul obiectiv al comportamentului animalelor sa se realizeze prin utilizarea unor metode obiective (tehnica labirintului,aparatul cu alegeri multiple,,,cutia lui Skinner,tehnica reflexelor conditionate-Pavlov).
Pe de alta parte,Titchner crede ca psihologia nu trebuie sa-si formuleze scopuri practice,singurul lor scop fiind acela al unei mai bune cunoasteri a constiintei prin introspectie.Aceasta opinie era indreptata impotriva altei orientari psihologice ce se desfasura concomitent cu aceasta,functionalismul,promovat de James si doi dintre studentii sai, John Dewey si James R.Angell.Din partea psihologiei generale,reactia s-a manifestat intr-o forma concreta.
Dupa opinia lui James,constiinta nu este un simplu epifenomen, adica un produs derivat,secundar ci indeplineste importante functii adaptive. Asadar,functionalismul se preocupa de importanta,semnificatia si rolul functiilor psihice in vederea adaptarii individului si a organismului sau la conditiile de mediu.Studiind,in paralel cu Lange,emotiile,ajunge la concluzia ca nu centrii nervosi superiori ci periferici au o mare importanta,cauza emotiei fiind modificarea organica ce apare in organism.Potrivit acestei teorii,ridem nu pentru ca suntem veseli,ci suntem veseli pentru ca ridem;fugim nu pentru ca ne este frica,ci ne este frica pentru ca fugim.
De asemenea,J.B.Watson,cel care a dat lovitura de gratie introspectionismului,era nemultumit de sterilitatea si lipsa de aplicatie practica a celor doua orientari:structuralismul si functionalismul.In ce masura descompunerea starilor mintale in elementele lor componente este utila omului pentru a-si dirija viata,a-si ghida conduita,a se adapta la mediu?El a fost initiatorul orientarii psihologice ce a capatat denumirea de ,,behaveorism”.El sustinea ca psihologia subiectiva promovata de Titchener nu a permis psihologiei nici sa devina stiintifica,nici sa progreseze,datele ei fiind neverificabile.
El isi sustinea teoria spunand ca ele studiaza o himera,ceva trecator si amagitor,pe care nimeni nu l-a atins,nu l-a gustat.Dupa parerea lui,constiinta nu este altceva decat o ipoteze necontrolabila,inaccesibila cercetarii,neverificabila.
Structuralismul si functionalismul,orientari ce par a fi total divergente,se intalnesc totusi in conceptia si metoda introspectionista pe care le practica.
Reactiile imporiva introspectionismului au venit mai intai din partea filosofiei.Unul din curentele ce se opuneau introspectionismului a fost pragmatismul,care identifica realitatea obiectiva cu reactiile subiective fata de ea,obiectul cunoasterii cu procesul cunoasterii.Potrivit pragmatistilor,nu exista idei adevarate,ci numai idei ce devin adevarate pe parcursul activitatii practice a individului.
Auguste Comte,criticand vehement introspectia,pornea de la premisa ca trairea psihica se modifica in momentul in care devine obiect al investigatiei si arata ca atunci cand are cine sa observe,n-are ce observa,iar atunci cand exista obiect de observat,n-are cine sa-l observe.
Lalande aducea urmatoarele reprosuri introspectiei:
-faptul observat se altereaza prin actul insusi al observarii
-starile afective intense sunt mai putin accesibile observarii interne
-nu se pot sesiza decat fenomenele psihice constiente,care nu constituie decat o parte din viata psihica a individului
-ideile preconcepute falsifica interpretatrea fenomenelor proprii intr-o mai mare masura decat in observarea indreptata asupra altora.
La Piaget intalnim cam aceleasi idei.
Din pricina dedublarii cercetatorului,subiectul este transformat de obiectul pe care urmareste sa-l cunoasca.Pe de alta parte,introspectia modifica chiar fenomenele observate.Sub raport cognitiv,introspectia ofera informatii despre rezultatele externe si nu despre mecanismul intern al activitatii intelectuale.
Raminind inchisa,intr-o perspectiva idealista si mentalista,fiind in esenta reductionista,introspectia nu putea constitui pentru multa vreme obiectul psihologiei.
Critica ce se aduce si azi introspectiei se sprijina pe faptul ca nu e posibil sa se indrepte atentia asupra constiintei insasi fara sa dispara continuturile vizate,iar in cazul ca se reuseste aceasta fixare,este absolut imposibila consemnarea celor observate deoarece consemnarea se anuleaza si contraface.
Psihologia trebuia nu numai sa cerceteze ,sa axperimenteze,ci si sa consilieze,sa educe.Trebuia sa investigheze nu numai oameni,ci si animale,nu numai adulti,ci si copii,etc.In felul acesta s-a constientizat ca viata psihica interna functioneaza nu doar la nivel constient,ci si la alte niveluri.Tocmai aceste ,,alte niveluri’’devin cu timpul obiectul predilect al cercetarii,implicit al psihologiei.
Daca psihologia vrea sa devina stiintifica,o stiinta practica,utila,deschisa,populara,accesibila tuturor,ar trebui sa indeplineasca urmatoarele conditii;
-sa-si schimbe obiectul,sa inlature constiinta si s-o inlocuiasca cu comportamentul;
-sa-si schimbe metoda de investigare,sa puna in locul introspectiei metode capabile a satisface cerintele unei stiinte pozitive;
-sa-si schimbe finalitatea,sa tinteasca nu numai spre deschiderea sau explicarea fenomenelor psihice,ci si spre formularea unor legi ale comportamentului in stare de a funda actiuni eficace a omului asupra naturii.