n4f2fy
George Herbert Mead : Comunicarea ca principiu comun al organizarii constiintei si societatii
Comportamentul social al speciei umane are, in opinia lui George Herbert
Mead (1863-1931), o baza biologica constind in impulsul sexual sau de reproducere, impulsul parental (matern sau patern), impulsul sau atitudinea de solidaritate 1. Totusi, nici comportamentul social al individului si nici organizarea sociala nu se bazeaza, la nivelul speciei umane, pe un principiu natural:
Principiul pe care l-am considerat fundamental in organizarea sociala umana este cel al comunicarii care implica o participare cu celalalt. Aceasta impune ca celalalt sa apara in subiect, ca subiectul sa se identifice cu celalalt si sa devina constient de sine gratie celuilalt sMead, 1934, trad. fr., 1963: 215t.
In mod obisnuit se considera ca procesul comunicarii este conditionat de existenta constiintei (Mind). Cum este, insa, posibila constiinta?
2.1. Mecanismul gindirii (Mind) : comunicarea prin simboluri semnificative
Mead raspunde acestei intrebari valorificind o serie de teze ale psihologiei behavioriste: teza paralelismului psiho-fizic 2, ideea ca orice act social presupune comunicare si aceea ca gestul, oricit de elementar, face parte dintr-un act social. Pe aceasta baza, psihologia poate fi definita ca stiinta care studiaza nu constiinta, ci mai degraba experienta individului in raport cu conditiile in care ea se produce. Atunci cind aceste conditii sint sociale, analiza se deplaseaza pe terenul psihologiei sociale.
Pentru o astfel de stiinta,
Faptul primar il constituie actul social care inseamna interactiune a unor orga nisme diferite, adica adaptarea reciproca a conduitelor lor in elaborarea proce sului social. Putem gasi in acest proces ceea ce numim gest, respectiv faze ale actului social care aduc o adaptare a organismului la reactia unui alt organism si care includ atit o atitudine observabila, cit si ceea ce se numeste atitudine inte rioara sMead, 1934, trad. fr., 1963: 39t.

In functie de natura atitudinii interioare, gestul poate fi: a) gest reflex; b) gest semnificativ. Gestul reflex poate fi identificat in orice act social
(interactiune) din lumea animala (in lupta dintre doi ciini, de exemplu). El este determinat de (pre)dispozitia organismului de a reactiona intr-un anume fel la un stimul prezent hic et nunc. Mesajul pe care un astfel de gest il comunica se inscrie in limitele informatiei cuprinse in codul genetic. Orga nismul animal nu poate decodifica un alt tip de informatie, iar comporta mentul prezent este intotdeauna determinat din trecut.
In cazul organismului uman, anatomia si fiziologia particulare ale siste mului nervos fac posibila depasirea gestului reflex si aparitia unui raport de determinare a gestului (comportamentului) actual de fazele ulterioare ale actului care pot fi anticipate: gestul-reactie al partenerului, propria con duita de raspuns s.a.m.d. Gestului-stimul observabil i se ataseaza o atitudine interioara care imbraca forma unui fapt de constiinta propriu-zis, a unei semnificatii; gestul devine gest semnificativ. Semnificatia, care poate fi explicita sau implicita, consta in gestul-reactie anticipat; in consecinta, ea nu trebuie inteleasa ca o stare a constiintei; ea apare in procesul experientei sociale si trebuie conceputa ca existenta in planul acestei experiente.
O categorie aparte de gesturi semnificative o constituie simbolurile sem nificative (limbajul): acestea sint parti ale experientei care arata, indica sau reprezinta alte parti (care nu sint date in situatia prezenta) si fac sa se nasca simultan in parteneri aceeasi atitudine interioara, aceeasi semnificatie.
Atunci cind reactia partenerului poate fi provocata, prin anticipare, in su biectul insusi, individul intelege actul celuilalt. Mecanismul general al gin dirii (Mind) se afla in acest proces de comprehensiune a celuilalt, la care se ajunge ca urmare a comunicarii prin simboluri semnificative in cadrul unui proces social:
Inteligenta nu este posibila decit datorita gestului devenit simbol semnificativ; fara el nu exista gindire, intrucit aceasta nu este decit conversatie interiorizata sau implicita a individului care comunica cu sine insusi prin intermediul unor astfel de gesturi. Esenta insasi a gindirii o constituie interiorizarea, in cursul experientei noastre, a conversatiilor prin gesturi pe care noi le realizam cu cei lalti in procesul social. Gesturile astfel interiorizate sint simboluri semnificative deoarece au aceleasi semnificatii pentru toti indivizii unei societati date sau unui grup social; ele fac sa se nasca aceleasi atitudini in cei care le executa si in cei care reactioneaza la ele. Altfel, individul nu le-ar putea nici interioriza, nici constientiza, nici intelege sMead, 1934, trad. fr., 1963: 41t.
Dar, pe de alta parte, putem considera procesul social al experientei ca fiind anterior (intr-o forma rudimentara) existentei constiintei, si sputemt explica originea constiintelor in cadrul interactiunii indivizilor in acest proces. Astfel, nu numai originea constiintelor, ci si interactiunea lor (pe care, in aceste con ditii, trebuie sa o consideram ca esentiala, decurgind din insasi natura acestora si presupusa prin chiar existenta lor) inceteaza sa mai para misterioasa sau mira culoasa. Nu comunicarea este produsul constiintei, ci, dimpotriva, constiinta este cea care se origineaza in comunicare, datorita unei conversatii prin gesturi, intr-un proces sau context social al experientei ss.n., E.S.t sMead, 1934, trad. fr., 1963: 43-44t.
2.2. Constiinta de sine (Self) ca ansamblu organizat al atitudinilor grupului: Altul semnificativ si Altul generalizat
Orice proces social implica, asadar, o unitate ego alter. Fiecare dintre parteneri este in egala masura subiect capabil sa elaboreze gesturi sem nificative si, in special, simboluri semnificative, si obiect caruia i se atribuie semnificatii si in functie de care este orientat comportamentul subiectului.
Constiinta se poate, insa, constitui, spre deosebire de corp, in obiect pentru sine, devenind constiinta de sine (Self); in acest fel, individul poate sa adopte fata de propria persoana o atitudine impersonala, obiectiva. Aparitia
Sinelui (Self) este legata de utilizarea limbajului care permite provocarea in subiect a aceluiasi ansamblu de reactii (atitudini) pe care el (subiectul) le provoaca in ceilalti.
Spiritul constient de sine nu este un dat biologic, ci se constituie progresiv in experienta sociala, prin interiorizarea atitudinilor organizate ale grupului:
In calitate de obiect pentru sine, constiinta este esentialmente o structura sociala si se naste in experienta sociala sMead, 1934, trad. fr., 1963: 119t.
Mecanismul dezvoltarii sale are la baza asumarea unor roluri ale Celui lalt, care implica limbaj si comunicare. Acesta este mecanismul care, in opinia lui Mead, explica atit evolutia populatiilor primitive, cit si pe aceea a copilului. Dezvoltarea Sinelui este descrisa de autorul american ca un proces stadial de trecere de la asumarea unor roluri (atitudini) izolate dupa modelul oferit de Altul semnificativ (the significant other), la asumarea unor unitati de roluri (atitudini) organizate, complementare, prin interiorizarea unui Altul generalizat (the generalized other) din ce in ce mai complex.
Activitatile ludice, pot constitui ilustrari ale modului in care copilul este pus in situatia de a interioriza atitudinile celorlalti.
Intr-o prima etapa, cea a jocului liber, in care relatia cu partenerul, real sau imaginar, nu este reglementata de reguli speciale (jocul de-a mama , de-a invatatoarea s.a.m.d.), copilul isi asuma rolurile (comportamentele recurente, care apar cu o anumita regularitate) unor adulti; asumarea nu inseamna imitare: copilul recreeaza continuu rolurile jucate . Mama, invatatoarea s.a. se constituie, astfel, in Altii semnificativi. Un Altul sem nificativ este o persoana care se constituie in partener al copilului intr-un act social oarecare (alter care joaca un rol in raport cu copilul) si al carei rol este apoi asumat (reinterpretat) de copil, introducind o organizare in spiritul sau.
Intr-o a doua etapa, cea a jocului reglementat prin reguli speciale (jocul de fotbal, de exemplu), copilul este pus in situatia de a-si asuma un rol al carui exercitiu impune cunoasterea si acceptarea rolurilor tuturor celorlalti.
Printr-un ansamblu de reguli a caror respectare este obligatorie, rolurile tuturor partenerilor se constituie intr-o unitate si nu pot functiona decit ca atare. Copilul este, de aceasta data, obligat sa-si acomodeze reactiile la un alter colectiv si nu individual, la un obiect mai complex, care prezinta o organizare interna pe care el trebuie sa o inteleaga si sa o respecte. Colecti vitatea organizata (echipa de fotbal, din exemplul de mai sus, sau familia, sau clasa scolara s.a.m.d.) care desfasoara o actiune cooperativa, regle mentata, in care partenerii au de jucat roluri complementare, formeaza un Altul generalizat. Interiorizarea acestei unitati interactionale (Celuilalt generalizat) conduce la dezvoltarea unitatii Sinelui. Constituirea Sinelui nu implica numai preluarea atitudinii celorlalti fata de subiect ori fata de ei insisi, ci si interiorizarea atitudinii cu privire la diferitele faze sau aspecte ale activitatii sociale comune. Numai interiorizarea unui proces social in integralitatea sa permite constituirea Sinelui complet (total), ca unitate a diferitelor componente (Sine elementar) ce reflecta aspecte, parti ale proce sului social.
Jocul reglementat ilustreaza situatia care da nastere unei personalitati organizate. In masura in care copilul adopta atitudinea celuilalt pina la punctul in care se poate prevedea reactia sa in raport cu un scop (o acti vitate) comun(a), el devine membru organic al grupului respectiv:
Cu alte cuvinte, acest import al activitatilor mai generale ale unei totalitati sociale date (ori societate organizata ca atare) in cimpul experientei unui individ oarecare angajat sau cuprins in acest tot constituie baza esentiala, conditia nece sara a dezvoltarii plenare a constiintei de sine. Doar in masura in care isi asuma atitudinile grupului sau social organizat cu privire la activitatea sociala coope rativa, sau cu privire la ansamblul activitatilor de acest tip pe care grupul le desfasoara, individul poate dezvolta o constiinta de sine completa ori poseda constiinta de sine pe care a realizat-o in fapt. La rindul lor, procesele coopera tive complexe, activitatile si functionarea institutiilor societatii umane organizate nu sint posibile decit in masura in care oricare dintre indivizii care le constituie poate prelua atitudinile generale ale tuturor celorlalti indivizi cu privire la aces te activitati, procese si institutii cu privire la intregul social organizat al rela tiilor si interactiunilor experientei astfel constituite si in masura in care el isi poate orienta propria conduita in consecinta ss.n., E.S.t.
Procesul social afecteaza comportamentul indivizilor angajati in realizarea lui, iar comunitatea exercita un control asupra conduitei membrilor sai prin Altul generalizat sMead, 1934, trad. fr., 1963: 132t.
Ceea ce se petrece in jocul reglementat poate fi identificat in intreaga experienta a copilului. El preia fara intrerupere atitudinile anturajului sau, in special pe cele ale persoanelor de care depinde si cu care intra in interac tiune. Aceasta inseamna ca, oricit de importante ar fi experientele organi zate si controlate de adulti, care formeaza continutul activitatii educative inteleasa in acceptiune restrinsa, ele nu constituie decit un fragment al experientei in urma careia se constituie constiinta de sine.
2.3. Functia constructiva a constiintei in raport cu mediul
Rezultat al comunicarii gratie unei conversatii prin intermediul gesturilor, constiinta procedeaza la o constructie selectiva a obiectului (mediului). Pe de o parte, exista in organism o structura definita si necesara a sensibilitatii care selecteaza obiectele externe percepute, asfel incit atributele retinute rezulta totdeauna dintr-o relatie intre un organism si un obiect ; ca obiect al constiintei, orice realitate este caricaturizata, in sensul ca anumite atri bute sint scoase in evidenta, in timp ce altele sint voalate, daca nu chiar ignorate. Pe de alta parte, semnificatiile mediului social sint elaborate in procesul experientei sociale, astfel incit exista anumite caracteristici pe care lumea exterioara le poseda doar datorita interactiunii sociale din cadrul grupului.
Caracterul inovator al constiintei este pus in evidenta si prin analiza structurii Sinelui. In experienta, acesta este actualizat totdeauna ca tensiune intre doua componente, Me (Sinele social) si I (Sinele personal). Daca Me reprezinta aspectul social, dobindit prin interiorizarea atitudinilor grupului, al comportamentului, I reprezinta, dimpotriva, dimensiunea inovatoare, ori ginala a acestuia, reactia personala, neinvatata in experienta, a organismului la atitudinile grupului. Aceasta a doua componenta a personalitatii este responsabila de schimbarea sociala:
Aceste doua aspecte ale Sinelui, I si Me, sint necesare pentru manifestarea lui plenara. Intr-un grup, trebuie sa preluam atitudinea celorlalti pentru a apartine comunitatii; trebuie sa introducem atitudinile lumii sociale exterioare in con duita noastra pentru a putea gindi. s...t Pe de alta parte, individul reactioneaza constant la atitudinile sociale si modifica in acest proces cooperativ societatea insasi careia ii apartine ss.n., E.S.t sMead, 1934, trad. fr., 1963: 170t.
Schimbarile sociale importante se produc prin aceste reactii ale individului
(I care se opune situatiei) sMead,1934, trad. fr., 1963: 184t.
2.4. Socializarea/educatia ca proces de interiorizare a atitudinilor comune prin intermediul conversatiei
Asadar, constiinta (Mind), constiinta de sine (Self) si societatea isi au ori ginea in acelasi proces cooperativ al experientei sociale care implica limbajul si comunicarea. Elaborind o teorie pe care o califica drept trans personalista, sociologica, Mead descrie inteligenta umana si constiinta de sine ca proiectii ale conversatiei prin gesturi in conduita organismului indi vidual. Aceasta implica doua premise: a) preexistenta temporala si logica a procesului social cel putin intr-o forma primitiva in raport cu individul constient de sine; b) dezvoltarea conversatiei prin simboluri semnificative care permite interiorizarea de catre individ a situatiei sociale exterioare. In acelasi timp insa, organizarea societatii este inteleasa ca produs al aceleiasi conversatii prin gesturi semnificative. Rolul fundamental in acest proces de emergenta simultana a constiintei si societatii revine limbajului.
In acest context teoretic, educatia poate fi definita ca activitate siste matica ce urmareste formarea dimensiunii sociale a constiintei de sine (Me), prin interiorizarea de catre individ a atitudinilor comune ale grupului, utilizind mijloacele transmiterii culturale ale colectivitatii:
Implantarea acestei reactii sociale in individ, iata scopul educatiei, care face apel la mijloacele de transmitere culturala ale comunitatii intr-un mod mai mult sau mai putin abstract. Mai precis, educatia consta in a permite copilului sa dobin deasca un anumit ansamblu organizat de reactii la propria-i stimulare; atita timp cit noi nu reactionam fata de noi insine in acelasi fel in care o face societatea, nu apartinem cu adevarat acesteia sMead, 1934, trad. fr., 1963: 225t.
Societatea nu este posibila in absenta acestor atitudini organizate, co mune tuturor membrilor sai, care constituie insasi esenta institutiilor sociale si fundamentul controlului pe care colectivitatea il exercita asupra compor tamentului fiecaruia dintre membrii:
...o institutie nu este nimic altceva decit organizarea atitudinilor pe care le pur tam cu totii in noi, adica atitudinile organizate ale celorlalti care controleaza si determina conduita sMead, 1934, trad. fr., 1963: 179t.
Institutia reprezinta o reactie comuna a tuturor membrilor unei comunitati la o situatie particulara. s...t Aceste ansambluri organizate de reactii decurg unele din celelalte, iar daca cineva provoaca una, el le declanseaza in acelasi timp, implicit, pe celelalte. Institutiile societatii sint, astfel, forme ale activitatii so ciale organizate in asa fel incit membrii individuali ai societatii sa poata actiona in maniera ceruta, adoptind atitudinile celorlalti cu privire la aceste activitati sMead, 1934, trad. fr., 1963: 221-222t.
In conceptia lui G.H. Mead pot fi recunoscute principalele teze ale sociologiei durkheimiene: disocierea si identitatea societate-individ, intele gerea personalitatii ca unitate intre o componenta sociala si o alta indi viduala, definirea educatiei ca proces de creatie a componentei sociale a personalitatii si, in consecinta, ca termen mediu intre individ si societate.
Mead are, insa, meritul de a fi deplasat analiza de la dimensiunea instru mentala a activitatii (agir instrumental) la cea comunicationala (agir com municationnel) s Dubar, 1991t, evidentiind rolul esential al interactiunii si limbajului in procesele educative. In plus, prin elaborarea conceptelor Al tul generalizat si Sine complet , el observa faptul ca educatia consta in interiorizarea unor totalitati sociale experimentate direct de individ; relatia educativa nu este pur si simplu o relatie intre un educat si un educator (ca delegat al societatii), ci o relatie intre un subiect (educat) si un ambient complex (o situatie) la care educatul si educatorul sint co-participanti; in aceste conditii, educatia consta nu in interiorizarea unor elemente ale cul turii sociale (valori, norme, reguli) transmise de educator (in calitate de delegat al societatii), ci in interiorizarea unei colectivitati organizate si a unei situatii din care educatul, educatorul, continuturile transmise si actul insusi al transmiterii fac parte ca elemente constitutive. In acest context,
Mead ofera o explicatie unitatii Sinelui, afirmind totodata caracterul sau multiplu (Sinele complet este constituit dintr-o pluralitate de componente
Sine elementar corespunzatoare diferitelor componente ale procesului social interiorizat). Asa cum vom vedea, ideea eului social in acelasi timp unitar si multiplu va fi dezvoltata ulterior de alti autori.
Subliniind functia constructiva a Sinelui, conceptia lui Mead contine doua consecinte importante pentru analiza procesului de educatie. Prima se refera la statutul epistemologic al educatului si educatorului. In ceea ce-l priveste, copilul nu este un simplu receptor al mesajului transmis; el proce deaza la o selectie si o resemnificare a experientei, iar raspunsul (compor tamentul) sau este elaborat in functie de aceasta noua semnificatie; teza parsonsiana conform careia procesele de socializare (educatie) au ca obiect un copil-actor isi gaseste punctul de plecare in conceptia lui Mead cu privire la preluarea (asumarea) rolurilor Celorlalti semnificativi inteleasa ca reinter pretare a rolului 1. In acelasi fel trebuie inteles adultul semnificativ : el se dovedeste, mai mult decit o curea de transmisie intre societate si individ, un adevarat (re)creator al mesajului transmis. Ce-a de-a doua consecinta vizeaza functiile sociale ale educatiei: in calitate de proces de comunicare prin limbaj (simboluri semnificative), educatia are nu doar o functie de reproducere a structurilor sociale in structurile subiectului, ci si una de (re)constituire simultana si continua a acestor structuri 2; ceea ce interiorizeaza individul este nu un datum, ci un proces, nu o societate gata constituita, ci una in curs de a se constitui; procesul de interiorizare/edu 1. Desi ideea constructiei rolului nu este explicita la Mead, Cicourel s1972, trad. fr.
1979: 33t nu greseste considerindu-l din acest punct de vedere precursor al lui
Goffman s1956t si al lui Turner s 1962t.
2. Mead nu este cel dintii care a semnalat originea comuna a societatii si personalitatii in activitatea umana. In Manuscrise economico-filosofice din 1844, Karl Marx (1818-1883) observa ca esenta unei specii, caracterul ei generic, rezida in natura activitatii ei vitale. In ceea ce priveste specia umana, esenta ei generica consta in activitatea libera si constienta in care produsul final si mijloacele pentru realizarea lui sint anticipate intr-un proiect mental si care presupune in toate cazurile un ansamblu de raporturi sociale obiective, in calitate de premisa si cadru limitativ. Esenta (natura) umana poate fi, astfel, identificata cu constelatia relatiilor sociale in care individul este, inevitabil, mai mult sau mai putin integrat. Forma de baza a activitatii o constituie munca productiva, definita, pe de o parte, ca raport intre om si natura, iar pe de alta parte, ca ansamblu de raporturi sociale. Atributul fundamental al acesteia este carac terul sau creator, transformator. Munca este creatoare de bunuri materiale (mijloace de productie sau bunuri de consum), dar si de raporturi sociale (transformarea for telor productive determina modificari in sistemul raporturilor sociale de productie care, la rindul lor, determina o suprastructura specifica). Existenta sociala, ca unitate a bazei si suprastructurii, se constituie printr-un proces de obiectivare a naturii umane. In plus, Actionind asupra naturii exterioare si transformind-o, omul trans forma totodata propria sa natura ss.n., E.S.t sMarx, 1867: 190t. Constiinta este produsul muncii. Rezulta ca existenta sociala si modul in care este ea reflectata in constiinta (constiinta sociala) sint in egala masura si simultan produse ale activitatii umane (muncii), astfel incit identitatea lor se poate explica prin chiar aceasta pro ductie simultana. Dialectica raporturilor intre existenta sociala si constiinta sociala, exprimata schematic in teza determinarii constiintei de existenta si in cea a influentei pe care prima o exercita asupra celei din urma, nu poate fi inteleasa decit daca se accepta originea lor comuna in procesul muncii. catie participa el insusi la constituirea societatii (a institutiilor sociale); dimensiunea creatoare a educatiei se manifesta nu numai in raport cu indi vidul, ci in raport cu societatea insasi.
Pe de alta parte, definirea procesului de socializare (educatie) ca proces de comunicare, implica alte consecinte importante legate de ceea ce peda gogii numesc curriculum. Cu toate ca in formele organizate ale educatiei
(cum este, de pilda, educatia scolara) curriculum-ul este precizat intr-un proiect ideal care anticipeaza si pregateste procesul real, atita timp cit are loc un proces de comunicare educationala, el nu atinge niciodata forma ultima, desavirsita, ci se construieste continuu; orice proiect educational este in acelasi timp afirmat si negat de practica pe care o orienteaza. Sco purile, obiectivele, continuturile etc. reale sint, oricit ar fi de mare forta materiala sau simbolica cu care se incearca impunerea celor proiectate, un produs al comunicarii simbolice intre educat si educator, fiind dependente de capacitatile acestora de a produce semnificatii si de a le exprima in forma simbolica (de a le comunica), de adecvarea codurilor lor simbolice (limba jelor) etc.; ordinea educationala (scolara) este, ca intreaga ordine sociala, de altfel, o ordine negociata. Prin aceste deschideri, conceptia lui Mead reprezinta punctul de plecare al orientarii interactioniste in sociologia edu catiei (asa cum reprezinta punctul de plecare al interactionismului socio logic 1, in general).
Pentru sustinerea tezei cu privire la locul central al cunoasterii proce selor educative (teoriei socializarii) in constructia unei stiinte a societatii
(teorii a socialului), eseurile lui Mead ofera doua argumente solide: teza existentei unui principiu comun de organizare a societatii si a Sinelui si aceea a caracterului indisociabil al proceselor de interiorizare (producere a Sinelui) si institutionalizare (producere a societatii). prin care individul cauta solutii cintarind avantajele si dezavantajele personale care rezulta din alegerea unei linii de conduita (valori) sau a alteia; un act este totdeauna o interactiune continua intre I si Me. Jack Douglas scitat de Lapassade, 1996: 10t distinge intre un interactionism comportamentist si unul fenomenologic: ambele considera viata cotidiana ca fundament al realitatii sociologice, numai ca, in timp ce primul explica viata cotidiana prin scheme conceptuale si ipoteze construite de cerce tator, cel de-al doilea incearca sa descrie si sa analizeze modul in care actorii insisi interpreteaza experientele lor cotidiene.