Expunem, mai jos, o tipologie elaborata, prin cercetari efectuate, in deceniul 70 la Universitatea din Bucuresti, privind o tipologie evolutiva. (U. Schiopu si E. Verza) s3u1uq
S-a plecat, de la consideratia ca, exista o cerinta primara, a fiecarei fiinte, de a-si contura identitatea. In principiu, se poate vorbi, de cateva forme de identitate, ce se dezvolta, dilata si contracta. Intr-adevar, omul, ca fiinta vie, ce traieste intr-un anumit timp istoric, are fatete numeroase, aidoma unui cristal. Fatetele stralucesc, in lumina evenimentelor, pe care le suporta, si le creeaza, adeseori. Forma de identitate primordiala este, aceea a structurii embriogenetice, in care se constituie structura corporala si identitatea sexuala. Desi, acestea sunt aspecte morfofunctionale, poseda o energie specifica, de dezvoltare si maturizare, si vor constitui forma de subidentitate, aflata in centrul sinelui. Forma corporala, expresia si supletea sau stangacia sunt foarte importante, si din capul locului, sunt diferit constientizate, de fete si baieti dupa 6-7 ani. Diferentele se manifesta, pe de o parte, prin greutate, inca de la nastere, si prin caracteristici diferentiale, de apartenenta sexuala. Asadar, caracteristicile corporale si subidentitatea sexuala sunt innascute, si implicate in nucleul personalitatii.
Dupa nastere, incep sa actioneze, latent, subidentitatea familiala, si apoi, treptat, tot mai intens, si subidentitatile sociale si culturale, ca forme de expresii ale mediului, ce-si pun, primele, amprenta asupra dezvoltarii, si creeaza, primele solicitari active si specifice, de adaptare, cu anumite caracteristici.
Mai tarziu, in varstele adulte, actioneaza si se impun, ca cerinte sociale, factorii ce construiesc, ceea ce, se poate denumi, subidentitate profesionala.
Subidentitatea culturala si sociala, dar mai ales cea profesionala, sunt diferite, si ele, ca evolutie. Subidentitatea sociala si profesionala se dezvolta, intai, sub forma de adaptare la standardele, si cerintele mediului familial, si apoi la cercul mai larg, de contact, a acestui mediu cu viata sociala, in genere, apoi are loc, o dezvoltare a acestor subidentitati, sub imperativul solicitarilor, oarecum legiferate social, de a se realiza o cultura si socializare, prin interventia scolii, care directioneaza, o foarte mare cantitate de cultura si de socializare, prin gradele diferite si nivelurile disponibile de scoli, de care se dispune. In aceste conditii, societatea creeaza o oferta foarte larga de strategii de adaptare si de informatii. Treptat, subidentitatea culturala (mai ales), va deveni, din ce in ce mai mult, dominata de cerintele interne, si de forta de a parcurge, competitii, din ce in ce mai severe, privind constituirea subidentitatii culturale. Chiar daca, subidentitatea sociala pare, mai putin angajata, intr-un proces de evolutie, similar si gradual, si in foarte mare masura, dominata de caracteristici tipologice, de activism, inteligenta, implicatie, etc., si aceasta va avea o evolutie continua in decursul vietii. Mai mult decat atat, in timp ce, subidentitatea sociala pare a solicita foarte mult timp, ce se rapeste dezvoltarii si expansiunii subidentitatii culturale, aceasta din urma, este mai putin afectata de varsta, decat subidentitatea sociala, care este implicata, in reguli sociale, ce prevad si protectie pentru varstele de dezvoltare, pentru cele de regresie si pentru persoanele handicapate.
Ca atare, este evidenta, evolutia structurilor de dilatare si contragere a diferitelor feluri de subidentitati. De aceea, am numit teoria tipologica, pe care, o prezentam, o tipologie evolutionista.
Analizand separat felul de evolutie a fiecareia, din aceste structuri tipologice, legate de subidentitati si formele lor de implicatie, in structurile sinelui, subliniem, de la inceput, ca pentru fiecare etapa a dezvoltarii umane, exista o anumita schema de baza a intercorelatiei si a formelor de dominatie, a subidentitatilor, la care ne-am referit. Pe fondul modelului de varsta, se afla modelul individual, cu aspectele sale complexe, in care se exprima, atat caracteristici embriogenetice, morfologice, cat si caracteristici de rasa, etnie, aspecte endocrinologice, si bineinteles, aspecte legate de caracteristicile intelectului, ca instrumentarul de comanda, al strategiilor adaptative. La acestea, se adauga forta, mobilitatea si echilibrul sistemului nervos central, caracteristicile inteligentei si structurile de primaritate- secundaritate ale activitatii psihice totale, aspecte proiective, cu forta lor, si flexibilitatea mecanismelor de aparare.
Subidentitatile, in ansamblu, au un nucleu de convergenta si emergenta. Acesta este cel al zonei eului fizic, corporal, cu identitatea sexuala, care are patru directii mai mari de dezvoltare, cu patru variante. Prima etapa de dezvoltare, este aceea de crestere corporala cu ritmuri alerte si cu sexualitate, ce se identifica treptat, mai ales, prin mici deosebiri corporale, inclusiv organele sexuale si caracteristicile sexuale secundare (corporale, de pilozitate, etc.), se exprima fata baieti si fata de fetite. In etapele de crestere, la fetite exista, o oarecare viteza mai mare de dezvoltare. Etapa a doua de maturizare, coincidenta cu pubertatea si adolescenta, este de maturizare corporala, glandulara si sexuala. Este o perioada mai dura la baieti, decat la fete, la care se instaleaza menarha. In aceasta perioada, se exprima, si individualizarea apetiturilor sexuale si a structurii vietii sexuale. Si la rase, popoare, etnii, apar caracteristici similare.

Din acest punct de vedere se pot diferentia:

1.Tipul sexual pasionat, romantic, ce-si traieste identitatea sexuala, cu oarecare timiditate si neliniste, si este, mai mult centrat, pe sentimentele, ce-l pun in stari noi de trairi psihice. In genere, acest tip unidirectionat, sublimeaza trairile erotice, si traieste, mai ales, sentimentele implicate in apropierea de persoana, cu identificarea careia, se simte deosebit de emotionat, protectiv si atent.
Daca este introvert, traieste un film interior foarte bogat, cu un discret sentiment de vinovatie, pentru episoadele incarcate erotic, sau pentru momente de gesturi nestapanite.
Daca este extravert, incearca sa creeze, pentru persoana preferata, numeroase situatii placute, sa-I creeze o stare de entuziasm si intimitate. Poate deveni, in ambele cazuri, dependent, sa neglijeze multe activitati curente, pentru a putea fi, cu persoana fata de care simte o puternica afectiune. Pentru ambele tipuri (introvertit si extravertit), are loc o perioada de traire a primei dragoste si de invatare, a ceea ce este actul sexual, in urma dorintei, de a trece prin aceasta experienta, care, capata conotatia de examen obligatoriu de devenire (maturizare). Tinerele fete au o dezvoltare mai observativa si sentimentala, in aceasta perioada. Liberalizarea si egalizarea, in viata sociala, creeaza tinerelor fete, o forma de liberalizare a vietii sexuale, chiar daca, riscurile legate de aceasta, sunt mult mai mari, pentru ele. Si ele, au o traire romantica, acaparata si tensionala, a relatiilor, cu prietenul intalnit. In ultimele decenii este mai frecventa intalnirea fetelor, cu statute sociale asemanatoare, fapt ce le creeaza, o mai buna apropiere. Oricum, aceasta este si perioada, in care se castiga experienta intimitatii, si a dorintelor de realizare a apropierii prin casnicie. Se implica, si trairea unui dorit, si potential trai impreuna, si a unei vieti interioare, incarcate de reverii si ambitii, de comfort familist independent, uneori (tot mai des), fara legalizarea prin casatorie, a vietii comune.

2. O a doua categorie tipologica este a tinerilor cu o puternica izbucnire a vietii sexuale si o curiozitate foarte mare, fata de actul sexual si varietatea acestuia. Tinerii ce fac parte din aceasta categorie, traiesc numeroase escapade, se implica in ele, cu oarecare libertate se sine, si cu trairi de placere, privind experienta sexuala, ca atare. Acesta este tipul Don Juan, si a tinerelor libertine, ambii pasionati, dar cu pasiuni trecatoare. Se poate ca, aceasta caracteristica, sa se consolideze, dar se poate sa fie si temporala, pana la intalnirea cu o experienta, mai deosebita, si determinata de o incarcatura de afectiuni, mai profunde si exclusiviste.

3.O alta categorie tipologica ce se schiteaza in aceasta perioada este a tinerilor homosexuali, cu cele doua variante (introvertiti si extravertiti). In genere, acestia sunt recoltati de homosexuali cu experienta. Nu putem ignora, din aceasta enumerare, si tinerele lesbiene (tot cu cele doua variante).

4. A patra categorie o constituie extravagantii sexuali, cu tendinte de seductie, castrari ale altora, crime erotice, etc. Bineinteles, aceste cazuri sunt mai rare, dar foarte periculoase.

Subidentitatea familiala este, in genere, legata de confortul si siguranta caminului. Poate fi o subidentitate familiala traditionala monogama (in tarile Europei si ale Americii si in buna parte si in cele ale Asiei), dar poate fi si oficila poligama (mai laes in statele Arabe). In genere, in aceste state, poligamia se afla, in oarecare regres, de dominatie, pe de o parte unei imitatii a familiilor din tarile monogame, unde de obicei intelectualii arabi, se formeaza si se antreneaza, in modalitati de trai ale acestora, chiar daca, se intorc in tarile lor. Pe de alta parte, familiile poligame devin mai restranse, si din cauza ca, o familie foarte mare este foarte costisitoare, chiar de la punctul de plecare, femeile fiind, oarecum, cumparate de la parintii lor.

In schimb, in tarile monogame se dezvolta forme de poligamie (amanti) si este, in crestere rata divorturilor (pot ajunge pe la 4-5 pe un parcurs de 25 de ani).
Subidentitatea familiala are ca suport, mai ales, sentimentele de filiatiune (copii), prin care, sustine liaje de generatii care chiar daca trec prin controverse, si uneori prin conflicte, au latent dorinte de identificari, cu un arbore geneoalogic, uneori reconstituit, dupa o identitate dorita. Marile migratii de tineri, mai ales, in tari mai dezvoltate, o foarte extinsa posibilitate, de a face calatorii si mutari, la distante mari, de familia de plecare, prin casatorii si stabiliri la casa proprie, fapt ce face ca identitatea familiala, sa se divida si sa creasca numeric, dar in acelasi timp, sa se distanteze, si in generatiile urmatoare, sa se produca numeroase uitari, mai ales, in urma foarte intensei urbanizari si extinderi a comertului international, dar si a razboialeor, care fac, in genere, ca oamenii sa caute sa migreze in tari mai de securizare, si cu o viata economica mai buna. Subidentitatea familiala se conserva, in mare masura, prin statutul socio-economic, prin nume (mai laes al baietilor) si prin limba, si traditii, inclusiv alimentare, de stil de viata, de atitudini si grai aspirativ de trai, cultura, confort, etc. Bineinteles, atmosfera de dominatie, de cooperare, de conflicte in familie, etc. au foarte mari influente, asupra modului, in care, vad tinerii familia, pe care si-o creeaza, pe care, intotdeauna, o vad mai perfecta, chiar daca, treptat, se modifica acest model aspirativ.
Subidentitatea culturala este, pe de o parte, exprimata prin studiile totale din familie, profilurile de studiu ale fiecarui membru al familiei si apetiturile culturale totale si individuale. Subidentitatea culturala este legata, mai ales, de studiile si preocuparile culturale, dominante in familie, (carti, cinematograf, ziare, reviste, tv,etc, teatru, sport, opera, balet, concerte), toate constituie variante ale structurii lor, individualizate de apetituri culturale. In genere, in toate familiile gradul de cultura, dintre generatia tanara si parentala, este relativ diferit, ca suport si continuturi, dar si intre tinerii din familie, si fiecare din parinti, pot aparea diferente asimetrice, chiar daca, apetiturile culturale ale unora creeaza o oarecare afinitate si informatii la ceilalti din familie. Exista concerte preferate, lecturi, filme preferate. Si loisirurile intra in categoria influentelor culturale. Bineinteles, exista si actori talentati, scriitori, oameni de stiinta, politicieni, istorici, muzicanti in diferite familii, dar si regizori, bibliotecari, profesori, ingineri, etc. Universul cultural are forte expansive, si este cel ce difuzeaza, in foarte mare, masura o cantitate uriasa de cultura, ce circula sub forma de informatie libera si manifestari solicitante, prin care, se dezvolta, aproape cu o intensitate tot atat de mare, ca si prin scoli, o mare cantitate de informatii si idei, cunostinte. Mai mult decat atat, in timp ce scoala, cu toate gradele ei este oarecum acrosata, prin programe, de ceea ce este oarecum validat, ca de valoare sau de semnificatie, circulatia libera de informatii, cunostinte si acte de cultura este prezentista, in ea palpita prezentul, tot ce e este nou, tot ce se valideaza. In cazurile de profesionisti culturali, in familii subidentitatea culturala ramane de interes, pentru familie, in mod preferential.
Subidentitatea sociala. Aceasta actioneaza in tot timpul vietii. Poate fi de mai multe feluri, in afara de clasica diferenta privind sociabilitatea introvertilor si a extravertilor. Exista profesii ale relatiilor cu publicul. Acestea solicita forme de sociabilitate, ce transmit cunostinte, informatii, servicii si modalitati de conduita. Exista o sociabilitate avida de relatii sociale, si de castigarea, prin acestea a unor statute si roluri sociale (politicieni si oameni de stat), dar si oameni foarte sociabili, carora le plac suetele prietenesti si simt nevoia de multi prieteni. Exista si, o sociabilitate, ce poate fi foarte puternica, dar nu pe interrelationari concrete, interindividuale, ci pe probleme sociale ample, ideologice, culturale, politice, economice, etc.
Si oamenii de stiinta, au, in genere, o astfel de sociabilitate, chiar si exploratorii. In genere, aceste persoane se centreaza, pe aportul si difuzarea de idei, pe formarea de adepti ale acestora, si sunt relativ exclusivisti, in relatiile lor.
In fine, subidentitatea profesionala are caracteristici mai deosebite fiind pregatita, in genere, in anii de scolarizare preuniversitara si universotara, dar si prin scolile profesionale, etc. Acesta subidentitate este de maxima utilitate sociala, chiar daca datorita ritmului foarte alert al RTS in cursul vietii, se schimba, chiar de trei ori profesiunea, socializandu-se si intelectualizandu-se continuu. Afara de aceasta, multe profesii mor, altele supravietiesc schimbandu-se modul de a se exercita, iar altele se nasc. Exista, printre altele, la ora actuala, o foarte mare crestere, a profesiei de calculaori de foarte diferite feluri, dar si de medici, care fac transplanturi de organe, operatii cu lasere, astronauti tot mai numerosi, etc. aviatorii au devenit foatrte numerosi, la fel chiar oamenii de stiinta, care lucreaza in laboratoare de inginerie genetica, sau in domeniul crearii prin computere, de spatii virtuale. Subidentitatea profesionala este generatoare de roluri si statute sociale, si este deosebit de competitiva. Profesiile bancare, cele de economisti, cele legate de legislatie, etc au o foarte mare dilatare. Statutele sociale obtinute pe parcursul exercitarii profesiunii, constituie suportul economic al dezvoltarii economice personale, dar si a comunicatiilor sociale si in ansamblul societatii. Prin acestea, se constituie stilul de viata si standardele acesteia, dar si o anumita securizare ori rejectare (in situatii de crize economice mai severe). In genere, subidentitatea profesionala asigura un nivel de trai selectiv diferentiat pentru anii de pensionare, un statut de protectie latent. Dupa unii autori, persoanele aflate sub incidenta vitezei de dezvoltare sociala tind spre maximum de incompetenta, pentru cei ce au ajuns pe scara ierarhica la varf (legea lui Peter).
Subidentitatea profesionala are longevitati diferite in diferite profesii, dar, in genere, este mai tarziu activa, si are, in genere, o longevitate legata, in cele mai multe profesii de momentul pensionarii. Fara indoiala ca, in perioadele de regresie, se diminueaza (contrage si subidentitatea sociala, iar cea familiala se incarca de mai multa toleranta si intimitate). Aceasta inseamna ca, totusi, subidentitatea familiala are functii protective, cele mai pline de rezonante.
Schita de baza a acestei tipologii se afla, in lucrarile de psihologia varstelor, ce a fost elaborata de Ursula Schiopu si E. Verza (1995).