Modul de a se distra al adolescentilor evolueaza de la o generatie la alta; Internetul constutuie un divertisment nou, neinteresant pentru unele persoane, dimpotriva, alte modalitati de divertisment permit generatiilor -; indeosebi adolescentilor si parintilor acestora -; sa isi impartaseasca interesele, experientele si bucuriile comune. Distractia preferata a adolescentilor din ziua de astazi, cea mai controversata si cea mai importanta sursa de conflicte o constituie televiziunea. o2m21mq
Televiziunea.
Dintr-un studiu efectuat in Franta a reiesit ca 92% din populatie detine cel putin un televizor, iar 50% au 2 sau chiar 3 dintre care unul se afla in camera copiilor, in afara oricarui control parental. Copii cu varstele intre 4 si 10 ani petrec in fata televizorului 102 minute pe zi ( o ora si 42 de minute) in medie, iar cei de 15 ani, 192 de minute ( 3 ore si 12 minute). Evident aceasta perioada este prea mare.
Daca este adevarat ca televiziunea deschide gustul pentru cultura, ca poate satisface o pasiune ca sportul sau cinefilia, ii putem totusi reprosa pasivitatea pe care o induce. Opiniile parintilor in privinta televizorului sunt de cele mai multe ori negative pe cand cele ale adolescentilor se arata favorabile, iar emisiunile urmarite alimenteaza conversatiile dintre tineri in vreme ce interdictia de a viziona un program sau altul este receptata ca frustranta. In Romania au fost introduse acum 3 ani semnele care se afiseaza pe ecran in timpul unei emisiuni sau a unui film cu ajutorul carora se recomanda varsta prielnica vizionarii programului respectiv, insa nu se poate preciza daca acestea au efect.
Televiziunea si violenta.
Una dintre problemele cele mai des intalnite este aceea a violentei, ea putand fi astazi generalizata de filmele si emisiunile de la televizor. Nu putem pune exclusiv pe seama televiziunii ingrijoratoarele brutalitati sociale din prezent dar numeroase opinii considera ca ea are un rol important si agravant. Totusi televiziunea arata in majoritatea cazurilor realitatea, o realitatea nu prea placuta pentru altii, dar este totodata si lumea in care traim noi toti. Majoritatea specialistilor mentioneaza patru factori agravanti datorati televiziunii:
· Un efect de pasivitate, caracterizat de o indiferenta si de o insensibilitate anormala fata de violentele efective
· Un efect de teama excesiva de a nu cadea victima violentei;
· Un efect de cerc vicios, caracterizat de tendinta de a se indentifica cu personajele agresive, de a actiona asemenea lor si de a cauta mereu emisiuni prea brutale, tendinta observabila la copiii care urmaresc programe cu caracter violent -; deoarece copilul nu poate lua distanta fata de aceste imagini ale agresivitatii.
Un cercetator a demonstrat acest lucru in cazul copiilor, dar lucrurile stau oare altfel la adolescenti? In masura ridicata in care filmele si emisiunile de televiziune constituie efecte de identificare.
Numeroase studii au confirmat accentuarea comportamentelor agresive ale copiilor care au urmarit emisiuni cu continut violent, mai grav este faptul ca comportamentul agresiv nu isi au sensul in peroada adolescentei si a preadolescentei.
Dar totusi nu toti copiii reactioneaza in acelasi fel la acelasi film, aici intervenind si educatia primita de la parintii lor. Cei mai vulnerabili sunt copii cu varste sub 10 ani, care nu prea sunt constienti de faptele lor si care prind din zbor lucruri noi si captivante, iar cei mai putini vulnerabili sunt totusi adolescentii care au o oarecare notiune dintre limita intre bine si rau.
Efectele televiziunii asupra sanatatii adolescentului.
Televiziunea poate avea o serie de efecte negative asupra unui copil, ea poate diminua somnul nocturn al unui copil care ii poate provoca oboseala, mai ales cea vizuala, tulburari de atentie, scaderea formei si a performantelor fizice. Tot programele de la televizor si jocurile video pot cauza crize de epilepsie.
De asemenea, crizele de panica sau de anxietate acuta, pot fi provocate de scenele socante ale unor filme tip “Exorcistul” sau alte filme horror.
Si mai important este rolul jucat de televizor in aparitia si dezvoltarea obezitatii copiilor si adolescentilor, care prefera mai mult sa vizioneze un program sau un film la televizor decat sa faca o altfel de activitate. Mai mult ei consuma in fata televizorului dulciuri, alimente uscatecare contribuie la cresterea in greutate
Inainte televiziunea era consacrata pentru emisiunile ei intelectuale; acum locul acestora este luat de emisiuni, filme si reclame (care indruma populatia, care nu este in totalitate constienta) la disconforturi care pot trece sau pot ramane ca semne in viata acestora.
Un studiu sociologic (preluat dintr-o sursa bibliografica folosiat de nio si anume “Copilul Tau de la 10 Ani pana la 25 de Ani”)asupra lecturii in randul tinerilor de azi pune in discutie un numar mare de prejudecati, indeosebi pe aceea care sustine ca “tinerii nu mai citesc”. La aceasta se adauga ideea, sustinuta de statistici, ca din ce in ce mai multi copii ajung la gimnaziu fara a stapani notiunile fundamentale si ca din universul cotidian al adolescentilor cartile tind sa dispara. Numarul celor care citesc putin sau deloc (22%) este aproape egal cu numarul celor care citesc asiduu (23%), aceasta configuratie ramanand neschimbata de 10 ani.
In prezent numai in Romania exista circa 77 de societati de televiziune ce detin licenta, dintre care doar cateva sunt cunoscute si vizionate de majoritatea populatiei (referinta bibliografica: www.cna.ro).
Conform legii 41 din anul 1994, articolul 4: Televiziunea trebuie sa promoveze valorile creatiei culturale, stiintifice, nationale si universale, ale minoritatilor nationale, precum si valorile democratice, civice, morale si sportive.
Potrivit legii Audiovizualului nr. 48 din 21 mai 1992, atribuirea de licente, activitatea de control si de monitorizare a audiovizualului este indeplinita de 23 de inspectori si experti care sanctioneaza televizinile care nu respecta dispozitiile legale.
Tot CNA (Consiliul National al Audiovizualului) poate retrage licenta unei televizuni daca programul elaborat de aceasta nu este conform cerintelor legii.
Cu toate acestea televiziunea are si partile ei bune, exista programe care sunt destinate dezvoltarii culturii generale a copiilor si nu numai. Problama nu este prezentul, ci viitorul: oare numarul acestor emisiuni este acum in folosul oamenilor, sau nu?
Cum si cat va fi influentata viata oamenilor care vizioneaza astazi aceste programe?
Prezentul isi pune intradevar amprenta asupra educatiei copiilor, dar ce se va intampla in viitor nu poate prevedea nimeni. Un lucru este cert: cel mai bine este sa previi decat sa tratezi.