In pedagogia contemporana, principiile reprezinta un domeniu abordat intr-o mare diversitate de concepte si configuratii teoretice. Definirea traditionala a principiilor, cu fundamentele lor in psihologia empirista este tot mai frecvent inlocuita cu demersuri novatoare, oferite de constructivismul psihogenetic piagetian, de teoria elaborarii pe etape a notiunilor si operatiilor mintale (I.P. Galperin) etc. Mai recent, s-a conturat o noua prezentare a principiilor didacticii, gratie aplicatiilor psihologiei cognitive in procesul de invatamant. c7l7ln
Este un fapt unanim recunoscut ca psihologia a oferit fundamentele proiectarii activitatilor scolare, odata cu consacrarea ei ca stiinta. Cercetarea naturii umane, a dezvoltarii psihice, a invatarii si educatiei a condus astazi la conturarea unor domenii de predilectie ale psihologiei aplicate .
Progresele inregistrate in descifrarea mecanismelor gandirii, memoriei si cognitiei, proceselor motivationale au o contributie directa la infaptuirea actului de predare si invatare, la intreaga activitate numita generic scolarizare. In acelasi timp, aparitia unor confruntari de amploare, cum sunt abandonul scolar precoce sau mai tardiv, nivelul ridicat al dificultatilor scolare, precum si alti parametrii ai Pedagogiei de recuperare aduc argumente in plus in sustinerea unor demersuri metodologice centrate pe nevoile si posibilitatile beneficiarilor educatiei. Aceste demersuri schiteaza trecerea de la Pedagogia omogenizarii si recuperarii la o Pedagogie a diversitatii. Diversitatea se constituie drept valoare, care bine tradusa in strategii didactice poate sa sporeasca rata succesului scolar si sa asigure succesul reformelor educationale contemporane.
Principiile didacticii moderne sunt produsul ultimului secol de cercetare a predarii si invatarii, iar acestea sunt astazi larg diseminate in aplicatiile scolii contemporane. Acestea valorifica, de asemenea, cercetari si aplicatii ale unor domenii conexe, de sociologie, antropologie si filozofie educationala.
Aplicarea principiilor didacticii moderne este un factor de sustinere a reformei sistemului educational in ansamblul lui. Analiza sistemica a procesului de invatamant focalizeaza atentia asupra diversitatii componentelor ce urmeaza a fi concertate: predare -; invatare -; evaluare -; management. Fie si numai din acest unghi de vedere, practica pedagogica poate aspira la succes atunci cand sistemul educational este re-proiectat in acord cu nevoile si posibilitatile de dezvoltare ale beneficiarilor sai. Pedagogii si practicienii domeniului pot oferi factorilor de decizie informatia utila pentru re-proiectarea sistemului educational si a scolii romanesti. O noua si provocatoare viziune asupra designului si functionarii scolii este nu numai dezirabila, dar si posibila.
Prezentam, in continuare 12 principii ale didacticii moderne, menite sa faciliteze dirijarea invatarii eficiente in diverse situatii scolare concrete. Aceste principii sunt subsumate celor mai importanti factori ai reusitei scolare, decantati in cercetarile contemporane.

• Factori cognitivi si metacognitivi
Principiul 1: Invatarea este un proces activ, voluntar, personal si mijlocit social.
Prin invatare sunt descoperite si elaborate semnificatii, gratie prelucrarii informatiilor si a datelor oferite de experienta personala si de confruntarile inter-personale.
Subiectul uman este inzestrat in chip natural sa recepteze si sa prelucreze informatia dobandita pe diverse canale. Aceasta capacitate cunoaste o dinamica continua, achizitiile acumulate in timp se organizeaza in structuri cognitive tot mai cuprinzatoare.
Pe durata procesului de invatare, subiectul creeaza si dezvolta semnificatii si interpretari personale, adeseori prin interactiune cu altii.

Principul 2: Subiectul angajat in actul invatarii tinteste sa creeze interpretari si configuratii coerente in zona cunostintelor dobandite, indiferent de cantitatea si calitatea datelor disponibile.
Cei care invata elaboreaza structuri integrate, reprezentari comune si sensuri condensate, chiar si in conditiile patrunderii de suprafata, cuprinderii superficiale a faptelor, conceptelor, legitatilor si teoriilor prezentate. Procesul de invatare opereaza holistic, pe structuri relativ inchegate. Drept urmare, intelegerea ca proces cognitiv intern precede orice validare obiectiva externa. Dar lucrurile nu se incheie cu elaborarea semnificatiilor si interpretarilor personale. Pe masura ce subiectul isi confrunta achizitiile invatarii cu alte persoane, semnificatiile si interpretarile se ajusteaza, sunt inlaturate zonele de inconsistenta si sant revizuite conceptiile anterioare.
Principiul 3: Constructia cunostintelor, structurile cognitive noi se realizeaza prin integrarea cunostintelor anterioare.
Deoarece background-ul si experienta difera semnificativ de la persoana la persoana si pentru ca intelectul prelucreaza informatia holistic si in baza unor semnificatii, indivizii interpreteaza si organizeaza informatia in maniera personala.
Unul din obiectivele invatamantului este de a crea la toti elevii aceleasi semnificatii si conceptii referitoare la o anume realitate, de exemplu de a conduce elevii la produse cognitive validate stiintific. Cand se insuseste un concept nou, este important ca toti elevii sa retina caracteristicile comune, care definesc conceptul. Acest lucru nu se produce de la sine, profesorul trebuie sa ofere elevilor diversi organizatori cognitivi, care sa sprijine si sa orienteze prelucrarile mintale personale
Principiul 4: Invatarea este semnificativ facilitata de utilizarea strategiilor puternic structurate. Intre acestea se disting strategiile meta-cognitive, cele care exerseaza subiectul sa-si orienteze gandirea asupra propriei gandiri, sa aiba acces la introspectia propriilor operatii mintale in timpul efectuarii unei sarcini.
Cercetarile contemporane scot in evidenta ca, de-a lungul copilariei timpurii si mijlocii, elevii devin deja capabili de metacognitie la nivelul operational al gandirii. Aceste elemente ale metacognitiei primare se exprima in constiinta de sine, chestionarea sau interogatia de sine, autoreglarea proceselor si continuturilor gandirii si memoriei etc.
Componentele metacognitiei cu efecte facilitatoare asupra invatarii ar acoperii fenomene structurate in trei planuri:
* Stapanirea de catre elev a unor cunostinte despre sine, ca subiect angajat in procesul de invatare. Ii sunt utile elevului date referitoare la cantitatea de efort intelectual de care este capabil, volumul si complexitatea sarcinilor pe care le poate cuprinde intr-un timp dat, ce program orar ii asigura productivitate optima etc.
* Cunoasterea caracteristicilor specifice diferitelor experiente (teme) de invatare, cum ar fi memorarea unei poezii, lectura si asimilarea unui lectii de istorie sau matematica, aplicarea unor algoritmi in rezolvarea de probleme etc.
* Usurinta in adecvarea metodelor de invatare la capacitatile proprii si la natura sarcinii scolare; este vorba in acest plan de stapanirea unor metode de invatare flexibile si oportune situatiilor concrete de studiu. De exemplu, productivitatea muncii scolare este influentata de studierea pe parti ori intreguri, de succesiunea momentelor de invatare si autoevaluare, de esalonarea efortului intelectual in timp etc.
Datele de cercetare consemneaza diferente semnificative intre elevii buni si elevii slabi in ceea ce priveste capacitatea lor de introspectie asupra prestatiilor scolare. Elevii buni sunt capabili de relatarea chiar in detaliu a strategiilor de invatare utilizate, in timp ce evocarile elevilor slabi nu depasesc aspecte de suprafata cum sunt repetitiile, efortul de memorare adeseori supradimensionat, prezenta dificultatilor de retinere sau intelegere.

Dezvoltarea metacognitiva asigura elevului mecanismele de autocontrol si autoreglare necesare in invatare, un tonus crescut, incredere in sine si angajare optima.

• Factori afectivi-motivationali
Principiul 5: Influenta motivatiei asupra invatarii.
Profunzimea si complexitatea achizitiilor invatarii, ce si cat anume se invata si poate fi evocat sunt capacitati ce depind de o serie de factori: a) increderea in propriile mecanisme de autocontrol si in posibilitatile de reusita; b) claritatea si consistenta valorilor personale si sociale, a intereselor si scopurilor asumate; c) expectatiile personale privitoare la succesul sau esecul actiunilor; d) motivele activitatii de invatare.
Lumea interioara a elevului este foarte bogata; ea cuprinde credinte, scopuri, asteptari si trairi ce pot sustine sau slabi functionarea intelectului. Relatia dinamica intre intelect, afectivitate si comportament determina sanatatea psihica a indivizilor si capacitatile lor de invatare. De asemenea, interpretarile sau constructele elevilor asupra realitatii pot, dupa natura lor, facilita ori obstacola o motivatie pozitiva si performanta in invatare. Experienta succesului in invatare este un bun remediu pentru trairile negative si pentru activarea motivatiei pozitive.
Principiul 6: Rolul motivatiei intrinseci in invatare.
Copiii se nasc cu o curiozitate naturala, care se manifesta in comportamentul lor interogativ si explorator. Curand, cognitiile si emotiile intens negative din scoala, insecuritatea, teama de esec, de pedeapsa, ridiculizare sau stigmatizare tempereaza in mare masura entuziasmul initial.
Scoala este inca destul de ezitanta in a utiliza caile de sustinere si dezvoltare a comportamentului explorator al copiilor. Odata cu intrarea in scoala, comportamentul elevilor este conditionat prin pedeapsa si recompensa, iar motivatia intrinseca este substituita de motive externe.
Principiul 7: Principala functie a motivatiei este de a sustine efortul de invatare. Efortul insa nu poate fi prelungit peste anumite limite, deoarece curiozitatea, creativitatea, gandirea puternic structurata sunt stimulate numai in sarcini de invatare accesibile, de dificultate optima, cu elemente de noutate si provocatoare.
Invatarea se produce la acele teme la care elevul este capabil sa patrunda elementele sarcinii si sa sesizeze o anumita relevanta sau utilitate personala. De exemplu, elevii revendica oportunitatea de a opta pentru anumite teme de studiu, in acord cu interesele lor.

• Factori ai dezvoltarii personalitatii
Principiul 8: Oportunitati si constrangeri in dezvoltare.
Dezvoltarea fizica, intelectuala, emotionala si sociala a indivizilor se desfasoara dupa o progresie stadiala, iar aceasta dezvoltare este o functie a interactiunii factorilor genetici si de mediu.
Un factor important al dezvoltarii il constituie oportunitatile oferite prin experientele de invatare formala. Se stie ca elevii invata mai bine cand materialul de studiu se inscrie in tesatura de operatii mintale de care ei sant capabili (I. Radu) sau cand sarcina scolara este situata in zona proximei dezvoltari (Vigotski). La acestea se adauga cerinta ca materia de studiu sa fie prezentata interesant, atractiv, sa antreneze procesele intelectuale si emotionale.

• Factori personali si sociali
Principiul 9: Diversitatea sociala si culturala.
Invatarea este facilitata cand elevul are posibilitatea sa interactioneze cu colegi diferiti sub aspect cultural, al mediului socio-familial. Scolile care stimuleaza interactiunile sociale si cultiva diversitatea, incurajeaza gandirea flexibila, competenta sociala si dezvoltarea morala.
Principiul 10: Acceptare sociala, imaginea de sine si invatarea
Invatarea si imaginea de sine se sustin reciproc atunci cand elevii se accepta unii pe altii ca individualitati, in contextul unor relatii de respect si apreciere reciproca.
Calitatea relatiilor interpersonale ofera indivizilor acces la evaluarea corecta a situatiilor, la trairi si comportamente pozitive. Modul de manifestare al profesorilor, stabilitatea, increderea si grija pentru elevi sant premise ale dezvoltarii sentimentului de apartanenta la grup, de respect si acceptare, de instaurare a unui climat pozitiv pentru invatare.

• Diferente individuale
Principiul 11: Invatarea devine mai productiva daca sant respectate diferentele individuale si culturale.
Principiile de baza ale invatarii, motivatiei, evaluarii etc., sant aplicabile la toti elevii, indiferent de etnie, limbaj, varsta, abilitati sau statut socioeconomoc. Cu toate acestea, invatarea intalneste numeroase obstacole daca diferentele individuale lingvistice, culturale sociale nu sant luate in considerare. Diferentele individuale reclama diferentierea curriculara, precum si a tuturor conditiilor in care invatarea se produce.

Principiul 12: Invatarea este insotita de anumite filtre cognitive si sociale.
Structurile cognitive si afective, atitudinile si convingerile existente la un moment dat, devin repere individuale in construirea realitatii si interpretarea experientelor de viata.
In baza unor structuri cognitive si atitudinale personale, indivizii adopta decizii si comportamente ca si cum ar fi dezirabile pentru ceilalti, ceea ce adeseori determina neintelegeri ori conflicte.

• Relevanta principiilor pentru formarea profesorilor
Principiile prezentate anterior au implicatii in practica, in procesul predarii, al curriculum-ului, evaluarii, managementului didactic, precum si in formarea cadrelor didactice. Intai, principiile ofera dascalilor sugestii metodologice privind proiectarea didactica, elaborarea curriculumul-ui, managementul clasei etc. In al doilea plan, principiile ofera o arie problematica larga ce trebuie incorporata in programele de formare initiala si continua a profesorilor.
• Sugestii metodologice privind procesul de instruire

-Implicarea activa a elevilor in procesul de invatare, in ritm si la nivele de dificultate accesibile, utilizand cu frecventa sporita interactiunile in perechi si grupuri mici;
- Relevarea cunostintelor ancora in predarea noilor continuturi si exersarea elevilor in elaborarea unor structuri conceptuale si operationale;
- Utilizarea simularii, studiilor de caz si a problematizarii, in vederea sustinerii curiozitatii, a reflectiei si evaluarii situatiilor, pentru stimularea gandirii inalt structurate si a strategiilor metacognitive.
- Includerea in secventa de predare a feedback-ului constructiv si informativ in legatura cu demersul si achizitiile invatarii, sporirea aplicatiilor practice, a exercitiilor si diversificarea problemelor supuse spre rezolvare;
- Tratarea egala a tuturor elevilor, fara discriminare sau partinire a unora, in ceea ce priveste respectul si valorizarea lor ca indivizi, evaluarea constructiva si sistematica, oferta de sprijin in invatare, angajarea in sarcinile de lucru etc.;
- Crearea unei atmosfere de colaborare si lucru in echipa, in locul uneia de concurenta si rivalitate;
- Utilizarea unor sarcini de lucru autentice, cu relevanta in viata reala si adecvate diferitelor grupuri culturale, care sa solicite elevilor sa opereze cu informatii interdisciplinare si sa valorifice posibilitatile lor de progres;
- Includerea unor experiente care sa promoveze empatia, intelegerea si respectul reciproc intre elevi.
-
• Sugestii metodologie privind evaluarea
- Evaluarea sa fie sistematica si continua, integrata in actul predarii curente, sa fie autentica in continut si in performantele proiectate;
- Sa fie utilizata in principal evaluarea de progres (achizitiile individuale) in locul evaluarii normative, in care achizitiile individuale sant comparate cu norma de grup;
- Progresia invatarii sa fie bine tradusa in standarde si descriptori de performanta, iar standardele sa fie formulate in asa fel incat fiecare elev sa aiba posibilitatea succesului;
- Evaluatorii sa angajeze elevii in aprecierea prestatiilor proprii, precum si ale colegilor.

• Sugestii metodologice privind managementul didactic
- Designul predarii sa fie conceput de asa maniera incat sa asigure timp si spatiu si pentru activitati de invatare individuala, dar sa fie descurajate eventualele tendinte de segregare sau izolare in clasa;
- Sa se asigure metode specifice si suporturi de invatare pentru elevii cu dificultati si pentru cei cu cerinte speciale, precum si profesori specializati in munca cu aceste categorii de scolari;
- Programele educationale sa fie insotite de asistenta complementara, pentru fiecare caz in parte, ca de exemplu, in domeniul sanatatii mintale, asistentei sociale etc.;
- Crearea unui mediu de invatare eficient pentru toti, ceea ce pretinde satisfacerea optiunilor elevilor pentru teme de invatare, tipuri de proiecte practice, modalitati de munca independente sau in grup;
- Preocuparea constanta pentru un climat de respect si acceptare a diferentelor, evitarea practicilor de discreditare si stigmatizare;
- Utilizarea unor modalitati flexibile de grupare a elevilor pentru activitatile didactice, pe baza nevoilor de invatare si in acord cu tipul de sprijin pedagogic de care elevii au nevoie.