n2r20rb
„Am doi copii, in varsta de sapte si, respectiv, noua ani. inca nu pot sa emit o judecata asupra felului in care invata cel de-al doilea copil, dat fiind faptul ca el abia frecventeaza clasa intai".
Asadar, avem aici doi baieti, primul-nascut si secundul. Dupa constatarile noastre, intr-o familie data, fiecare copil creste in conditii diferite. Este imposibil sa presupunem ca toti copiii din una si aceeasi familie se dezvolta intr-o situatie identica. Primul-nascut ramane singur timp de doi ani; fiind in aceasta perioada copil unic la parinti, probabil ca sta in centrul atentiei si este foarte rasfatat. intreaga casa se afla la dispozitia lui. Apoi, deodata, apare un al doilea copil si situatia se schimba total. Primul-nascut era obisnuit sa poata dispune de totul, ca un monarh. Brusc, atentia mamei se concentreaza asupra celui de al doilea copil,ea neputand sa-i mai consacre primului-nascut tot atat timp cat ii consacra in trecut. Cum nu este prea usor sa-1 pregatesti pe acesta de venirea pe lume a unui al doilea copil, constatam ca, in mod efectiv, aceasta pregatire i-a lipsit. Primul-nascut se afla in fata unui examen dificil. Multi copii aflati in aceasta situatie se macina de gelozie, incep o lupta salbatica pentru a-si asigura atentia parintilor si a restabili situatia favorabila pe care o ocupau anterior.
Secundul cunoaste o cu totul alta situatie; niciodata nu a fost singurul copil. Are in fata lui unul pe care il poate urma, pe care vrea sa-1 urmeze, ba chiar pe care vrea sa-1 ajunga din urma. Un copil imi marturisea: „Daca sunt atat de mahnit, este pentru ca niciodata nu voi avea aceeasi varsta ca fratele meu" (a se vedea povestea lui Essau si a luilacob)1.
Primul-nascut traieste o adevarata tragedie din momentul nasterii secundului. Daca auzim spunandu-se ca primul-nascut traieste sub teroarea urmaririi de catre secund, ba chiar sub teroarea ideii de a se vedea depasit de catre acesta si ca, in aceste conditii, isi pierde tot curajul, intelegem ca aceasta atitudine este consecinta unui automatism. Un semn avertizator apare in psihismul sau, spunandu-i: „Acest nou venit va acapara totul".

Atitudinea va varia de la copil la copil. Aceasta depinde, in primul rand, de gradul de dezvoltare pe care 1-a atins, pana in momentul schimbarii de situatie, stilul de viata al copilului,de usurinta mai mare sau mai mica de a-1 modifica; in al doilea rand, depinde de comportamentul secundului; in al treilea rand, de comportamentul parintilor si, in sfarsit, de felul in care a fost pregatit primul-nascut si de nivelul sentimentului sau de comuniune sociala, de interesul manifestat de el fata de semeni. Toate acestea sunt fapte semnificative, de care trebuie tinut seama.
Sa vedem acum cum se dezvolta primul-nascut de care ne ocupam aiGi: „Dimpotriva, primul-nascut este, dupa parerea mea, un trandav*'.
Trandavia denunta o atitudine ezitanta; putem deduce ca el crede ca nu mai poate progresa, pierzandu-si curajul. isi inchipuie ca pe latura folositoare a vietii nu va mai obtine nimic. Astfel, tendinta sa de a se pune in valoare se va manifesta pe latura stearpa. Trandavia lui semnifica: „Materia asta ma enerveaza pentru ca trebuie sa muncesc si sa ma ocup de ea". Lucrul poate sa para curios, dar poate ca el a pus aici degetul pe rana, aratand care-i este aspiratia: sa atraga cat mai mult atentia asupra persoanei sale, sa-i ocupe cat mai mult pe ceilalti cu propria-i persoana. Trandavia reprezinta repulsia pe care o simte fata de rezolvarea problemelor sale, fiind o atitudine sovaielnica. Daca priviti mai indeaproape stilul de viata automatic al copiilor lenesi, veti constata ca comportamentul lor difera de acela al unui copil care are incredere in el insusi. Adesea astfel de copii va vor declara: „Nu ma socot mai dobitoc decat ceilalti, ci aceasta nu ma intereseaza". Daca el s-ar astepta la o reusita, baiatul nu ar fi un trandav. Lenea este semnul unei scazute pretuiri de sine. Prin lene se manifesta tendinta lui de a se pune in valoare. in general, copiii trandavi se afla in centrul atentiei si interesului celor care ii inconjoara. Ei si-au propus o munca supli¬mentara: sa determine anturajul sa se ocupe mai mult de persoana lor. Nu ne-ar mira ca, dialogand cu un astfel de copil despre lenea lui, el sa ne raspunda: „Vedeti dumneavoastra, eu sunt cel mai trandav baiat din clasa, insa toata lumea se ocupa de mine si este mereu draguta si amabila cu mine. Vecinul meu este foarte harnic si nimeni nu se ocupa de dansul". Trage profit de pe urma puturoseniei lui.
Cea mai mica izbanda este imediat laudata; daca nu reuseste, el spune in sinea sa: „Ehei, daca nu ai fi lenes, ai putea fi cel mai bun". Este uimitor de vazut in ce masura un copil trandav se poate multumi cu sentimentul ca ar putea fi mai bun. Dar nici prin cap nu-i trece sa incerce. intalnim aici, o data in plus, tendinta de a se pune in valoare pe latura sterila a vietii.
„Nici un fel de predica, fie binevoitoare, fie aspra, nu a dat, pana in prezent, rezultatul scontat".
Baiatul ignora ceea ce se petrece in el si actioneaza potrivit propriului stil de viata. Este ca si cum s-ar gasi intr-o capcana. Faptul ca se lasa atatat arata ca intr-adevar vrea sa se gaseasca in centrul atentiei. Unor copii le place cu tot dinadinsul sa primeasca lovituri, traind triumful de a-si fi enervat tatal. Unii gasesc chiar in aceste lovituri placere, o bucurie care uneori poate implica si un continut sexual.
„El fagaduieste sa-si dea silinta sa lucreze mai mult"...
Dupa cum vedeti, el stie sa spuna ca vrea!
..."dar nu intreprinde nimic spre a-si tine promisiunea. in timpul redactarii unei compuneri scolare se lasa deturnat de la lucrul sau de cine stie ce fleac".
Socoate ca nu se poate face apreciat prin munca sa si atunci urmeaza o alta cale.
„il intereseaza toate cele, in afara de temele lui scolare. Spre a-1 mobiliza la munca, i-am cerut sa-mi raporteze ce a invatat el la scoala in timpul zilei".
il vedem, prin urmare, din nou in primul plan. in fiecare seara sta de vorba cu tatal sau, cu bunul Dumnezeu!
„Cand ma intorc seara acasa, nu-1 vad venind spre a-si tine fagaduinta".
Trebuie ca tatal insusi sa-si aminteasca de datoria baiatului.
„Numai cand l-am intrebat de-a dreptul, mi-a raspuns: «Hato n-am!»".
Am vazut mai sus ca el este incredintat ca-i va fi peste putinta sai se faca apreciat pe calea cea buna. Trebuie incurajat si sa i sei demonstreze ca poate, chiar si in ceea ce priveste temele scolare, sa sei situeze pe primul loc; numai sa-si dea osteneala.
„Materiile cele mai grele pentru dansul sunt gramatica, aritmetica^ si compunerea, pe care nu le poate suferi. Un element suplimentar carei ii agraveaza sentimentul de inferioritate este poate faptul ca este! stangaci. Ar fi important sa se verifice daca asa stau lucrurile. As dori' sa-i atrag atentia asupra faptului ca printre copiii care prezinta dificultati i la matematica se gasesc copii rasfatati, in cautarea unui sprijin. Nul exista materie de studiu care sa nu aiba o cheie care sa-i facilitezei asimilarea. in ceea ce priveste aritmetica, insa, nu exista cheie. Lai aceasta materie trebuie lucrat in mod independent si constient. Copiitf rasfatati se dovedesc foarte prost pregatiti in materie de aritmetica"
„Dezgustul cu care se apuca el de lucru dovedeste aversiunea fa de aceste materii. Pare sa arate mai mult elan pentru stiintele naturaleJ I-ar placea si desenul, dar nu produce decat caricaturi oribile, lipsindu-i j fara indoiala, talentul".
Este vorba, probabil, de un copil stangaci! ,,Poate sta ore intregi asezat sau culcat, cu privirile atintite in vid**»|
Cel mai mare dusman al acestor copii, care au o atat de slat pretuire de sine, este timpul. Baiatul a gasit un mijloc de a face sa treac timpul: el priveste in gol.
„Cu toate ca are la dispozitie carti si pe unele a inceput sa citeasca, nu a terminat de citit nici una".
Nici rabdare, nici perseverenta! Nimeni nu se ocupa de dansul; nu asteapta nimic de la semenii sai.
„Cauta jucarii, pe care in scurt timp le paraseste, fara sa-i fi facuti placere".
Situatia sociala a acestui copil, sau mai degraba a acestor copii, nu este stralucita, cu toate ca ei nu sufera de foame.
„Ceea ce este mai trist in viata lor este, probabil, faptul ca in timpul zilei se afla la o casa de copii".
Avem aici o supozitie riscata, caci noi speram ca tocmai ini asemenea asezaminte baiatul va fi mai bine inteles si incurajat.
„Directoarea acestei case are o animozitate marcata fata de primul meu nascut, deoarece ea este catolica infocata, pe cand noi suntem fara confesiune. imi spunea ca baiatul minte, ca este perfid si las, iar toate acestea s-ar datora faptului ca n-a primit o educatie religioasa".
Nu ne indoim ca toate aceste particularitati provin din lipsa sa de curaj. Trebuie sa marturisesc ca acest baiat fara confesiune nu se va putea indrepta intr-o casa de copii clericala decat daca acolo i se va cultiva curajul. Daca directoarea sustine ca prezinta acele defecte pentru ca a fost crescut in afara spiritului religios, probabil ca ea nu are necesara competenta de a identifica punctul slab al acestui copil.
Tatal adauga:
„La drept vorbind, eu insumi am constatat toate aceste trasaturi de caracter injositoare. Pe cand cel mic nu are defecte si nu se vorbeste de dansul decat in termeni pozitivi, la adresa primului meu nascut nu se formuleaza decat critici".
Toate acestea demonstreaza ca primul-nascut a fost impins pe al doilea plan, de catre secund.
Oare in mod intamplator baiatul cel mare s-a dezvoltat intr-un sens negativ, iar secundul intr-un sens pozitiv? Cu siguranta ca nu. Primul-nascut crede ca a fost izgonit de catre secund din situatia sa de mai inainte, care era placuta, si cu cat pierde din prietenie si dragoste, cu atat este mai descurajat. Secundul, care acum este invingatorul, se simte intr-o situatie excelenta si nu are nevoie sa se faca remarcat intr-un mod penibil.