Omul, in cursul evolutiei sale, a parcurs stadii diverse de configuratie
sociala si economica, raporturile sale cu natura au imbracat forme variate,
dupa cum procesul de exploatare a naturii genera o anumita forma de asezare
sociala si, in consecinta o anumita structura mentala. Nevoit sa-si duca
viata intr-o lume ostila, in care nu numai natura, dar si seamanul
sau era lup pentru el, omul a trebuit sa-si organizeze spatiul in care
traia, gandirea, limbajul, munca ajutandu-l la aceasta. Gandirea
prelogica se transforma in gandire logica, limbajul poate lua forme
abstracte, munca duce la aparitia claselor: vanatori, militari, preoti,
agricultori, fiecare cu normele si regulile sale in interiorul grupului
din care faceau parte. Descoperirea tehnicilor vanatorii, agriculturii,
metalului nu a modificat doar viata materiala a omului, ea a imbogatit,
poate intr-o masura mai mare, spiritualitatea umana. Apartenenta unui
membru la grup era data de masura in care acesta respecta sau nu normele
grupului referitoare la comportament, imbracaminte, obiceiuri, interdictii
si tabu-uri, de felul in care se conforma la obiceiurile grupului. i4v9vm
Termenul de "norma" este explicat in Dictionarul de neologisme
ca "regula obligatorie, lege dupa care trebuie sa se conduca cineva sau
ceva", conducand la cel de "normal"- "conform unei
norme, unor reguli". Normalitatea - unei persoane, situatii- apare astfel
ca o masura a respectarii normelor, a constrangerilor si prescriptiilor
societatii careia ii apartine persoana respectiva. Anormalitatea, comportamentul
in afara normelor, provoaca efecte negative asupra lui. Respectarea normelor
apare astfel ca o constrangere a societatii asupra membrilor ei.
Normele, asadar, nu vin din interiorul individului, ele sunt exterioare lui
si provin din obiceiurile, legile, traditiile unei societati sau grup social
care isi constrange astfel membrii sa adopte conduite si comportamente
care sa corespunda asteptarilor acelei societati sau grup social.
Constrangerea pentru respectarea normelor sociale incepe inca
de la cresterea si educarea copiilor, acestea constand tocmai din efortul
de a impune copilului moduri de a vedea, simti, actiona intr-un fel la
care el poate n-ar ajunge daca n-ar fi condus la acestea. Copilul este invatat
sa respecte obiceiurile, traditiile, conventiile iar dezvoltarea personalitatii
urmeaza un curs printre aceste jaloane: credintele, tendintele, practicile grupului
luate in intregul lor. Obisnuinta colectiva se transmite prin educatie
din generatie in generatie, dand astfel membrilor societatii siguranta
si stabilitate.
Norma, ca "nomos" al vechilor greci (respectare a ordinii si legilor
instituite de zei) isi gaseste corespondent - sau este corespondentul
- si in spiritualitatea asiatica, Dao, "Calea", avand
mai multe forme: Dao al cerului, Dao al oamenilor si Dao al omului, forme diferite
una de alta dar care se influenteaza ierarhic de sus in jos.
Normele evolueaza odata cu societatea care le construieste si aplica datorita
evolutiei altor segmente ale aceleiasi societati: politic, economic, religios.
"Cazul grecoaicei asasine", prezentat in cartea lui Alex Mucchielli
"Arta de a influenta-analiza tehnicilor de manipulare" (2,pag.43)
mi se pare elocvent pentru aceasta. In Antichitatea greaca, o femeie ucigasa
a obtinut achitarea din partea judecatorilor prin simplul gest de a-si fi dezbracat
tunica si de a se fi infatisat goala inaintea acelor judecatori.
Astazi, gestul ei ar parea un act total deplasat, dar atunci, valoarea sociala
de respect si admiratie pentru frumusetea fizica era mai mare decat valoarea
punitiva a incalcarii unei alte norme, crima in cazul de fata. Judecatorilor
li s-a parut nedrept fata de societatea de atunci sa o priveze de vederea unei
astfel de frumuseti. Normele sociale sunt si ele structurate ierarhic iar judecarea
comportamentelor raportandu-se la norma se face in functie de necesitatile
societatii. Distrugerea unei valori (frumusetea femeii) nu a parut judecatorilor
asa importanta ca asigurarea legalitatii. Este ceea ce spunea Émile Durkheim:"Cauza
determinanta a unui fapt social trebuie cautata printre faptele sociale anterioare,
nu printre starile constiintei individuale.(...) Functia unui fapt social trebuie
intotdeauna cautata in raportul pe care il intretine
cu vreun scop social" (1,pag.150).
Normele sociale sunt impuse, promovate si perpetuate prin mai multe metode:
-sunt interzise acele comportamente sau conduite care aduc atingere valorilor
societatii sau grupului social ;
-sunt recomandate, aprobate acele comportamente sau conduite care ajuta la integrarea
individului ca membru al societatii;
-sunt obligatorii acele comportamente sau conduite care conserva ordinea acelei
societati.
Nerespectarea normelor si modelelor societatii denota un comportament deviant
, o iesire din normalitatea vietii si ordinii sociale.
Conformarea sau neconformarea la norme conduce subiectul uman la ocuparea unei
pozitii (rol-status) in societatea respectiva iar aceasta pozitie primeste
o valoare (pozitiva sau negativa) in functie de asteptarile societatii
pentru acel rol sau status in sensul conformismului sau a proiectiei evolutive
ale acelei societati. O gandire conforma catalogheaza individul ca "om
la locul lui"; o gandire care produce o evolutie in societate,
o inventie sau schimbare de paradigma (deci neconforma) indica un "savant".
Daca Mircea Eliade, de exemplu, se limita doar la literatura, era "un scriitor";
intrand pe taramul istoriei religiilor, putem acum vorbi de "paradigma
elidiana", sistemul dezvoltat de el dobandind recunoastere internationala
si reprezentand un pas inainte al societatii in general.
Ocuparea unui rol-status intr-o societate sau grup socio-profesional,
prin respectarea normelor si cunoscandu-se aceste norme de catre ceilalti
membrii ai societatii, conduce la formarea stereotipurilor. Printr-un proces
de categorizare sunt atribuite unui individ sau grup (social, socio-profesional,
etnic) trasaturi si caracteristici generale ale acelui grup. Categorizarea,
stereotipizarea raspunde nevoii firesti a omului de a intelege , controla
si prezice mediul inconjurator , de a-si simplifica viata , a se adapta
in functie de circumstante si de confortul propriu.
Raportandu-se la societatea din care face parte, subiectul uman preia
de la aceasta norme primare, privind modul cum sa interactioneze cu lumea, referitoare
la comunicare, limbaj, activitati (permise sau nu), proprietate. Internalizarea
acestor norme conduce la premisele pe care se va forma si dezvolta personalitatea.
In continuarea evolutiei sale, pe parcursul maturizarii cognitive, omul
ia cunostinta de norme secundare , legate de activitatea functionala , rezolvarea
sarcinilor, orientare axiologica, conduita in diverse medii socio-profesionale.
Legitimitatea sau ilegitimitatea unei norme este data de gradul in care
ea este institutionalizata si recunoscuta (juridic sau ca norme de convietuire
sociala); caracterul ei legic poate fi abrogat sau modificat tot intr-un
cadru institutional, precedat sau nu de nesupunere civila sau sociala, o norma
fiind inlocuita cu o alta norma prin intentionalitate colectiva.
Intentionalitatea colectiva creeaza fapte sociale pentru a folosi evolutiei
societatii sau colectivitatii care le valorizeaza. Acest lucru se observa in
viata religioasa a unei comunitati prin valorizarea spatiului (sacru-profan),
a timpului (sarbatoare-zi obisnuita) sau a unor comportamente, conduite sau
actiuni (pagan-crestin). Valorile respective, sintetizate in "bine"-"rau",
au dat nastere unor norme care au stabilit conduite adecvate dorintelor, credintelor
si intentiilor comunitatii respective. Acest lucru se observa in toate
compartimentele vietii sociale : juridic, politic, estetic, cultural, etc..
Atitudinea colectivitatii este constitutiva pentru acel fapt, care nu poate
exista izolat ci numai in relatii sistemice cu alte fapte institutionale.
Prin intentionalitate colectiva este atribuita o functie unui fapt care nu poate
fi manifestat numai la nivel fizico-chimic, ci numai prin cooperarea membrilor
societatii, cooperare care se manifesta prin acceptarea, recunoasterea si consimtirea
la noul statut al functiei acelui fapt social. Borna de la frontiera, ca urma,
reziduu a zidului care inconjura (pentru aparare) comunitatea respectiva,
este recunoscuta ca atare si legiferata prin acorduri intre comunitatile
pe care ea le desparte. Borna nu mai este o bariera fizica dar este recunoscuta
drept bariera. O sarbatoare care nu se mai celebreaza este uitata, nerespectata
si scoasa dintre normele societatii.
O alta caracteristica a normelor ar fi aceea ca ele au nevoie de o continua
acceptare si recunoastere a validitatii si legalitatii lor iar prin aceasta
acceptare, recunoastere si apoi performare, comunitatea care a emis si enuntat
norma este consolidata si reconfirmata .
Pentru ca un enunt sa fie transformat in norma, el are nevoie de un cadru,
de un context (spatial, temporal, institutional) care sa-l confirme si sa-i
dea puterea de norma. Avem , de exemplu , posibilitatea de a uda un nou-nascut
si a spune "te botez in numele Domnului" dar faptul nu va avea
nici un rezultat in comunitatea din care facem parte ; actiunea va avea
valoare de "botez" doar in cazul in care se respecta contextul
spatial (intr-o biserica), temporal (in timpul unei slujbe religioase)
si institutional ( de catre o persoana recunoscuta ca a fost investita sa faca
acel lucru - un preot in cazul nostru).
Normele elaborate institutional au valoare legica pentu actiunile sau conduitele
pe care le prevad si pentru comunitatea careia i se adreseaza, deci a intregului
domeniu de aplicatie a lor. Din punct de vedere al producerii, este necesar
ca institutia care emite sau stabileste norma sa fie ea insasi o garantie
pentru functionarea, aplicarea si evaluarea normei respective. Conservarea si
respectarea normei este obtinuta prin faptul ca institutia care reprezinta comunitatea,
dar si un numar suficient de membrii ai comunitatii recunosc si accepta acea
norma precum si institutia care emite norma. Cand institutia le solicita
membrilor mai mult decat poate obtine cu forta si cand consimtamantul
societatii este absolut necesar, se apeleaza la pompa, ceremonial si multa valva,
la folosirea unor simboluri cu valoare sentimentala mare pentru comunitatea
respectiva.
Normele elaborate neinstitutional au o recunoastere atat legica cat
si raspandire spatiala mai redusa. Chiar daca se obiectiveaza pregnant
in viata sociala , incalcarea sau nerespectarea lor nu duce la masuri
punitive din partea institutiilor sociale. In aceasta categorie intra
obiceiurile, traditiile, uzantele existente intr-o comunitate intr-un
context spatio-temporal dat. Unele traditii, desi neconforme cu normele acceptate
in intregul lor, continua sa existe intr-o forma acceptabila
pentru comunitatea respectiva; strangerea de mana completeaza salutul
la popoarele crestine desi norma nou-testamentara indica "sarutul / imbratisarea
frateasca" iar strangerea de mana era obicei sau indicator
de recunoastere mazdeist. "Dogmele crestinismului nu s-au schimbat de veacuri,
dar rolul pe care ele il joaca in societatile noastre moderne nu
mai este acelasi ca in Evul Mediu" (1,pag.131).
In sistemul social, prin prescriptiile pe care le emit, normele asigura
organizarea vietii sociale, functionarea societatii intre niste parametrii
limitati de constrangerile pe care aceleasi norme le aduc. Prin enuntarea
unei norme, a unei legi, sunt interzise toate celelalte posibilitati de actiune
in campul la care se refera acea norma sau lege. Aceste posibilitati
de actiune sau reguli de conduita sunt cele asteptate de comunitate de la subiectul
uman caruia i se adreseaza. Acceptarea normelor duce la cresterea gradului de
sociabilitate a membrilor comunitatii, reducand posibilitatea de tensionare
sau conflict social, contribuind astfel la coeziunea sociala, la sanatatea comunitatii
respective. Internalizarea normelor capaciteaza subiectul uman spre cunoasterea
modalitatii de functionare si organizare a societatii in care traieste,
usurandu-i acestuia misiunea pe care o are ca detinator de roluri si statusuri.
In acelasi timp, prin institutiile sale specializate, societatea urmareste
conformarea membrilor sai la normele pe care ea le promoveaza, corectand
si ajustand normele existente pentru justete, eficienta, flexibilitate
si valori traditionale : justitie, libertate, demnitate, in directia respectarii
drepturilor omului, a normei care da fiecarui om "anumite drepturi inalienabile:
Viata, Libertatea, cautarea Fericirii"-Declaratia Drepturilor Omului de
la Helsinki.
Constrangerile la care subiectul uman este supus pentru respectarea normelor,
chiar daca sunt suportabile sau suportate de buna voie, nu inceteaza de
a fi constrangeri; dar, fara existenta acestor constrangeri , a
normelor in general , viata ar fi mai dificila . Si mai complicata.
BIBLIOGRAFIE
1.Durkheim , Émile , Regulile metodei sociologice , Editura Polirom ,
Iasi , 2002.
2.Mucchielli , Alex , Arta de a influenta -; analiza tehnicilor de manipulare
, Editura Polirom , Iasi , 2002.
3.Searle , John R. , Realitatea ca proiect social , Editura Polirom , Iasi ,
2000.
4.Yzerbyt , V. , Schadron , G. , Cunoasterea si judecarea celuilalt - o introducere
in cognitia sociala , Editura Polirom , Iasi , 2002.
5.*** , Dictionar de neologisme , Editura Academiei R.S.R. , Bucuresti , 1978.
