m3v10vp
1. Imagologia repere orientative
Demers cu statut interdisciplinar literatur\ comparat\, psihologie, istorie, socio logie etc. imagologia se ocup\ cu studiul manierei in care ne privim intre noi.
In sensul restr`ns, tradiiional al termenului, este vorba de felul in care se repre zint\ popoarele unele pe altele (heteroimagini) sau despre imaginea pe care ai-au construit-o despre sine (autoimagini). Ca debut dar ai ca pondere, interesul pentru heteroimagine face din aceasta obiectul clasic al imagologiei.
Ambele categorii de imagini pot exista ai sub forma stereotipurilor, ceea ce ii conduce pe unii dintre teoreticienii imagologiei s\ o defineasc\ ca fiind disciplina specializat\ in studiul stereotipurilor naiionale 2 , auto sau hetero.
In sens larg, orice reprezentare mental\ a realit\iii poate fi obiectul studiului imagologic 3 . Fai\ de imagerie, care studiaz\ reprezent\rile obiectivate figural, imago logia se opreate la cele categoriale, rezultate ale unei complexe procesualit\ii constructive, cognitiv-afective, deopotriv\.
Mentalul colectiv al istoricilor, reprezent\rile sociale ale psihologilor, spiritul epo cii al comparativiatilor filologi deschid tot at`tea universuri de incideni\ cu preocu p\rile imagologiei. Interfereniele ai experimentele reciproce s`nt perfect posibile. Ca atare, mai ales din raiiuni de sistematizare, in prezentare se poate distinge, pe r`nd, imagologia psihologic\ de cea istoric\ sau literar\.
Combinarea criteriului cronologic cu cel axiologic permite o iniiiere in universul imagologic prin intermediul a dou\ dintre momentele ei de mare semnificaiie: contri buiia Centrului de Cercet\ri ai Studii de Psihologie a Popoarelor din Le Havre ai prezenia imagologiei la cel de al XVI-lea Congres de Atiinie Istorice (Stuttgart, 1985).
1.1. Imagologia psihologic\
Infiiniat in 1938, la iniiiativa lui Abel Miroglio, centrul havrez a fost pe r`nd patronat de Universitatea din Caen ai de cea din Rouen, acord`nd in cercet\rile intreprinse o deschidere prioritar\ studiului psihologiei popoarelor, teren al succeselor sale decisive 1 .
Informaiii referitoare la contribuiiile imagologice g\zduite, stimulate sau popu larizate de acest institut ofer\ publicaiia acestuia, Revue de Psychologie des Peuples
( R.P.P. ), o apariiie trimestrial\, editat\ cu regularitate incep`nd din 1946. Revista a avut in comitetul s\u de redaciie nume prestigioase: R. Bastide, J. Cazaneuve, G. le
Brass, O. Klineberg, G. Michaud, A. Miroglio. Din 1970 ea apare sub titlul de
Ethnopsychologie , l\rgindu-ai sfera investigaiiilor.
Cercetarea celor 68 de numere ale revistei existente in Romania (1959-1975) a permis identificarea unor aspecte referitoare la istoricul cercet\rilor imagologice, statutul lor, caracteristicile ai dominantele acestui gen de investigaiii.
1.1.1. Statutul imagologiei
O relativ\ unanimitate apare in a aprecia imagologia ca demers sau atiini\ t`n\r\, abia schiiat\ inainte de 1945 2 , dar afirmat\ cu fori\ dup\ al doilea r\zboi mon dial 3 . Semnificativ\ pe aceast\ linie este ai constatarea f\cut\ de una din promotoa rele imagologiei franceze, Sylvaine Marandou, conform c\reia, la inceputul deceniului aapte, imagologia se afl\ la momentul uverturii 4 .
Aceast\ caracteristic\ de unanimitate dispare, ins\, c`nd este abordat\ problema definirii ai incadr\rii imagologiei in sistemul atiinielor existente deja. In privinia obiectului s\u ai implicit al definirii, varietatea poziiiilor este cuprins\ intre extrema de maxim\ extensiune imagologia circumscrie studiul reprezent\rii oric\rei realit\ii
(logica argument\rii este previzibil\: Cum exist\ imagini despre toate, termenul de imagologie poate s\ ia ai ia, de fapt un sens de extrem\ generalitate ai extin dere 5 ) ai cea de minim\ extensiune, deja meniionat\ imagologia se dedic\ studiu lui stereotipurilor naiionale.
Obiectul imagologiei ai definirea ei s`nt influeniate ai de plasarea acestui demers
atiiniific intr-un domeniu sau altul. O atare influeni\ restrictiv\ apare in definiiia lui
G. Michaud, care vede imagologia ca fiind acea ramur\ a literaturii comparate care studiaz\ prin intermediul documentelor scrise reprezent\rile pe care popoarele ai le fac unele despre altele 6 . Este evident in acest caz faptul c\ natura formei de obiecti vare a imaginii este sita care cerne obiectul imagologiei. In cadrul studiilor din revista analizat\ disputa pare mai aprins\ intre adepiii plas\rii ei in orizontul literaturii comparate domeniul de origine ai cei ai consider\rii ei ca sectorul modest, dar inatacabil, al psihologiei popoarelor 7 .
Pe l`ng\ aceste poziiii, ce repartizeaz\ imagologia de la o disciplin\ la alta, s-a conturat ai o alt\ poziiie, cea a judec\rii ei ca disciplin\ independent\, interdisci plinar\. S`nt amintite f\r\ a fi ins\ prezente in extenso in revist\ contribuiii imagologice ap\rute pe terenul istoriei, economiei politice, sociologiei, antropologiei culturale, psihiatriei, politologiei.
Deschis\ este ai discuiia referitoare la statutul imagologiei in etnopsihologie. La baza acestei dispute st\ problema locului ai rolului imaginii in cunoaaterea caracteristicilor psihologiei etnice.
In aceast\ privini\ se contureaz\ dou\ atitudini: una sceptic\ ai alta optimist\.
Prima, bazat\ fie pe evideniierea a ceea ce se constituie in sl\biciuni ale ima ginilor subiectivism, inc\rc\tur\ afectiv\, caracter slab structurat, fluctuaiie con textual\ , fie pe neajunsurile metodologice ale identific\rii ai recolt\rii acestora, apreciaz\ c\ etnopsihologia nu poate deloc s\ se fondeze pe aceste imagini 1 . Este
ai poziiia autorului roman D. Petcu, care, in contextul raport\rii critice la o anumit\ perspectiv\ asupra caracterologiei etnice ca modalitate de interpretare reduciionist\ a etniei , consider\ c\ auto sau heteroimaginile pot juca ... mai degrab\ un rol politic dec`t unul atiiniific 2 .
Opus\ ei, atitudinea optimist\ f\r\ a minimaliza neajunsurile semnalate ante rior consider\ studiul imaginilor (auto ai hetero) ca util etnopsihologiei, `n calitate de furnizor de ipoteze despre real 3 . Este o cale secundar\, dar nu insignifiant\, pentru o mai bun\ cunoatere a sinelui colectiv 4 . Utiliz`nd-o, adoptarea acestei poziiii impune ai m\surile de precauiie necesare: compensarea deficitului calitativ printr-o analiz\ cantitativ\ statistic\; stabilirea gradului de corelaiie cu realul cercetat (sondat printr-o metodologie pozitivist\); delimitarea permanent\ intre realitatea iint\ ai re prezentarea ei in imagini, at`t in timpul cercet\rii propriu-zise, c`t ai in prezentarea rezultatelor; nelimitarea, in cercetarea etnopsihologic\, doar la perspectiva imago logic\ etc.
Tendinia care a c`atigat teren prevedea c\ statutul imagologiei va accede de la cel de auxiliar al etnopsihologiei, la cel de direciie major\ in cercetare, in stare s\ sporeasc\ credibilitatea acestei ramuri a psihologiei sociale.
O m\sur\ a acestui statut, sperat ai dorit in cadrul etnopsihologiei, ar putea fi considerat\ ponderea cercet\rilor imagologice in ansamblul celor g\zduite de revist\.
In cei 17 ani analizaii, cele aproape 50 de articole ai studii cu caracter imagologic reprezint\ un sfert din totalul celor publicate. Faptul ar putea fi considerat semnificativ, pentru o direciie nou\, in curs de constituire la acea dat\.
Trebuie subliniat c\ 78% dintre acestea s`nt interveniii imagologice explicite, g`ndite ai realizate ca atare de c\tre autorii lor.
Inc\ de la inceputul deceniului aapte, revista a deschis o rubric\ de imagologie, susiinut\, cu mici excepiii (nr. 4/1965; nr. 3/1967; nr. 1/1970), permanent.
Deosebit\ este ai apariiia a dou\ numere tematice ale revistei integral dedicate imagologiei: primul, sub genericul Images des peuples (nr. 3/1961), iar al doilea
Images de l Europe 1871-1971" (nr. 4/1971). Doar pentru problema de metodologie, revista a mai scos dou\ numere tematice, ceea ce indic\, credem, interesul st`rnit de perspectiva imagologic\.
Faptul este int\rit ai de barometrul rubricii Bibliographie critique . In condiiiile
in care ponderea lucr\rilor de imagologie (implicit\ sau explicit\) recenzate a fost de
8,5% fapt ce indic\, indirect, cursul cercet\rilor imagologice in ansamblul

scrierilor etnopsihologice ponderea celor 25 de interveniii stimulate ai g\zduite de revist\ au v\dit o preocupare special\.
Nu int`mpl\tor, in paginile revistei au semnat autori cunoscuii ca animatori ai imagologiei etnopsihologice in i\rile lor: Hardi Fischer Elveiia, Den Hollander
Olanda, Sylvaine Marandou, Guy Michaud Frania, Anita Earsten Germania, Otto
Klineberg SUA.
1.1.2. Catalogul scrierilor imagologice
O nou\ prob\ argument privind statutul deosebit al imagologiei are in vedere faptul c\ pentru nici o alt\ direciie sau tem\ general\ din planul de cercetare al
Institutului din Le Havre nu a fost prezent\, aaa cum a existat pentru imagologie, un catalog la zi cu lucr\ri de acest gen.
Viz`nd in special perioada postbelic\, investig`nd literatura sociologic\ ai psiholo gic\ din diverse i\ri europene Frania, Anglia, Germania, Italia, Belgia, Elveiia ai din SUA, inventariind consecvent peste 15 reviste de specialitate, lucrarea autoarei
Sylvaine Marandou, inceput\ in 1968 ai publicat\ in 19711 , a cuprins peste 100 de titluri. S-a constituit astfel un preiios instrument de lucru ai, totodat\, o imagine a imagologiei la inceputul deceniului opt.
Analiza de coniinut a acestei bibliografii a int\rit constat\rile f\cute prin urm\ rirea coleciiei revistei. Se impun c`teva aspecte:
S-a desprins cu claritate existenia a dou\ maniere de a face imagologie una implicit\, cealalt\ explicit\.
In cadrul celei dint`i pot fi incluse acele lucr\ri care, abord`nd o anumit\ realitate
(individual\, social\, cultural\, natural\), trateaz\ ai vehiculeaz\, de fapt, ai repre zent\ri asupra acelei realit\ii, f\r\ ca autorul s\ fie conatient de aceasta. Tot in cadrul acestei direciii intr\ ai situaiiile in care autorul conatient de distinciia realitate reprezentare a acesteia nu-ai propune o studiere aparte a celei din urm\, deai el
insuai le delimiteaz\, sau ofer\ posibilitatea desprinderii lor la o analiz\ secundar\.
Imagologia explicit\ cuprinde toate acele contribuiii care, conatiente de existenia, importania ai posibilitatea identific\rii ai folosirii reprezent\rilor realit\iii, le utili zeaz\ de sine st\t\tor, folosindu-se de o metodologie adecvat\ acestui scop.
Dac\, pe ansamblul cercet\rii imagologice, maniera implicit\ are ascendeni\ tem poral\ ai dominani\, inversarea acestui raport in cadrul imagologiei etnopsihologice promovate de revist\ (78% explicit fai\ de 22% implicit) este extrem de sugestiv\.
Ea nu poate fi dec`t consecinia surprinderii ai cuprinderii de c\tre aceast\ publicaiie a etapei de naatere ai explozie a manierei explicite. Este, credem, proba unui moment de v`rf in istoria imagologiei.
Deai, in principiu, se postuleaz\ o concepere larg\ a identit\iii sau alterit\iii, cele care deiin supremaiia in ansamblul abord\rilor imagologice s`nt auto ai heteroimaginea etnic\. Este o confirmare a accepiiunii tradiiionale a imagologiei, dominant\ in faza de debut a cercet\rilor de acest gen.
Astfel, in catalogul bibliografic, din cele 58 de titluri dedicate expres auto ai heteroimaginilor, 48 (82,4%) se refer\ la diverse popoare europene prin exceleni\.
Raportul r\m`ne la peste 80% in favoarea acestei categorii de imagini ai pentru numerele de revist\ cercetate.
Pe fundalul promov\rii accepiiunii tradiiionale a imagologiei fireati, de altfel, dat\ fiind tematica revistei este remarcabil\ diversitatea unghiurilor de analiz\. Este prezent fie criteriul temporal (imaginea unei i\ri in diverse momente istorice), fie cel al purt\torilor imaginii (grupe de v`rst\, profesionale, politice) sau al modalit\iilor de obiectivare (scrieri literare, periodice, corespondeni\, memorii, manuale etc.). Cel mai adesea, aceste perspective se combin\, alc\tuind adev\rate grile de seleciie a imaginilor.
Sesizabil este faptul c\, deai aria de cuprindere a acestor auto ai heteroimagini este mare (popoare ale tuturor continentelor), totuai ponderea o deiin cele europene, iar in cadrul lor cuplurile Anglia-Frania, Frania-Germania.
O alt\ observaiie cu caracter general se refer\ la obiectivele prestaiiilor imago logice inventariate de catalog. Se constat\ o dominare categoric\ a abord\rilor concrete desprinderea unei anumite imagini , fai\ de preocup\rile de teorie a imaginii. In majoritatea cazurilor, acestea din urm\ s`nt disipate cu destul\ par cimonie in cadrul prezent\rii unui demers aplicativ. Ele fac de prea puiine ori obiectul unei trat\ri de sine st\t\toare. Perceperea acestei situaiii, ca o limit\ a imagologiei ai conatiinia necesit\iii dep\airii acestui stadiu, firesc oric\rui inceput avid de fapte de la care s\ se plece in generaliz\ri o au chiar unii dintre autori.
Dintre problemele teoretice mai des prezentate pot fi citate cele care vizeaz\ locul imagologiei in cadrul psihologiei popoarelor, originile auto sau heteroima ginilor, procesul form\rii acestora, efectul imaginilor asupra conduitei, transmiterea imaginilor, metode de studiere a lor, tipuri de imagini etc.
Sub aspect metodologic se desprind dou\ tendinie: utilizarea in studiul ima gologic a unor metode generale imprumutate din sociologie, psihologie, dar ai
incerc\rile, e adev\rat, mai puiine, de a pune la punct o metodologie proprie. In categoria acestora se inscriu contribuiiile lui G. Michaud1 ai ale Marisei
Zavalloni 2 .
Se poate aprecia, retrospectiv, c\ prin pondere, dar ai prin maniera de realizare, contribuiia Institului din Le Havre, a principalului s\u instrument de valorificare a cercet\rilor Revue de Psychologie des Peuples este un punct obligatoriu pe harta universului imagologiei.
1.2. Imagologia istoric\
In condiiiile in care imagologia psihologic\, foarte bine susiinut\ in Revue de
Psychologie des Peuples a pierdut continuitatea ei odat\ cu incetarea apariiiei acestei reviste, momentul Stuttgart (1985) semnific`nd acreditarea oficial\ a imagologiei istorice este demn de analizat.
1.2.1. Statuarea imagologiei in accepiiune l\rgit\
Dou\ tr\s\turi generale caracterizeaz\ demersul imagologic al Stuttgart-ului: L\rgi rea ai diversificarea obiectului de studiu al imagologiei in paralel cu m\rirea cercului celor preocupaii de astfel de cercet\ri.

Aceast\ mai larg\ concepere a identit\iii/alterit\iii se realizeaz\ prin introducerea, pe l`ng\ criteriul etnic, cel mai frecvent int`lnit p`n\ acum, a altor patru criterii: social 1 , geografic 2 , rasial 3 , religios 4 .
91% din totalul studiilor prezentate sau inventariate in capitolele dedicate ima gologiei in volumele de sintez\ ale congresului s`nt dezvolt\ri ale acestor criterii.
Aceast\ situaiie semnaleaz\ ralierea mai degrab\ la accepiiunea l\rgit\ a definirii imagologiei, dec`t la cea restr`ns\, tradiiional\.
Minoritarii, marginalii, excluaii, al\turi de majoritari sau de str\ini iai c`atig\ ai ei dreptul la focalizarea ateniiei imagologiei.
In ceea ce priveate aria geografic\ a aparteneniei cercet\rilor, putem constata prin comparaiie cu Revue de Psychologie des Peuples o l\rgire considerabil\ a ei. Este semnificativ c\ cele 24 de titluri imagologice apariin unor autori din 16 i\ri.
S`nt prezente demersuri africane (Burkina Faso, Senegal), asiatice (Japonia, China,
Israel). Iar in ceea ce priveate cercet\rile europene, se remarc\ faptul c\, pe l`ng\ i\ri cu tradiiie in domeniu (Frania, Germania), au ap\rut ai voci noi : Bulgaria,
Finlanda, Polonia, Rusia, Yugoslavia, Vatican.
Neschimbat\ confirm`nd toate observaiiile f\cute anterior r\m`ne ponderea dominant\ a demersului concret (identificarea ai analiza unei anumite imagini) fai\ de preocup\rile de teorie a imaginii. Acestea au cel mai ades statut auxiliar in cadrul primelor. Faptul este dovedit ai de analiza cantitativ\, care indic\ o pondere a teoreticului in proporiie de doar 12,4% in ansamblul celor 24 de titluri.
1.2.2. Valenie ale imagologiei istorice
Cu toat\ sfera lor restr`ns\, elementele teoretice avansate la Stuttgart s`nt valoroase mai ales prin faptul c\, pe l`ng\ problemele int`lnite in contribuiiile imagologice semnalate anterior tipuri de imagini, factorii ce influenieaz\ formarea imaginii, metode de studiere a imaginii etc. , s`nt prezente ai altele, inedite.
Dintre acestea, se pot reiine: locul ai rolul imagologiei in cunoaaterea istoric\ ai imaginea celuilalt ai mecanismele alterit\iii 5 .
Referitor la primul aspect, c`teva idei se impun prezent\rii ai prin rezonania lor pentru cercetarea etnopsihologic\: pentru istorie, imaginea despre alter este capital\ in dublul plan al episte mologiei ai praxisului. Istoria ca atiini\ fiind `ntemeiat\ pe m\rturia uman\, trebuie s\ iin\ cont c\ aceasta din urm\ este cel mai ades constituit\ fie cu plecare de la fapte, fie de la relatarea faptelor. Perspectiva relat\rii este condiiionat\ de poziiia ai gradul de aparteneni\ al celui care o face. De aceea st\p`nirea mecanis melor implicate in reprezentarea realit\iii istorice de pe poziiii de interioritate sau exterioritate in raport cu fenomenul dat devine una din pietrele unghiulare
in cunoaaterea trecutului 6 ; imaginea, ca expresie simbolic\ a realit\iii, inseamn\ reinvierea trecutului prin ochii contemporanilor, oferind, mai ales, punctul lor de vedere. Acesta nu este neap\rat concordant cu adev\rul istoric. Cele dou\, adev\rul istoric ai imaginea lui, apar ca dou\ feie ale aceleiaai medalii. Descifrarea dinamicii imaginilor poate contribui la inielegerea ai explicarea tr\irii faptului istoric real ai, deci, indirect, la reconstituirea acestuia pornind de la planul s\u subiectiv; practic, importania imaginii decurge ai din conatiinia faptului c\ istoria este,
intr-o anliz\ secund\, c`mpul int`lnirii, conflictuale sau increz\toare, a sinelui cu altul 1 . Exist\ astfel o dinamic\ autonom\ a judec\iii despre altul, aceasta merg`nd ca o criptoistorie subteran\ care influenieaz\ foarte puternic judecata istoric\; popoarele f\r\ istoriografie ai istorici in totalitate sau pentru anumite perioade au, ca trecere obligatorie spre intrarea lor in teoria istoric\, oglinda alterit\iii. Aceast\ oglind\ va fi foarte greu neutr\, chiar dac\ afirm\ aceasta. Cel mai adesea este pozitiv\ sau negativ\. Exist\, de altfel, in imagologia literar\, conceptul de sens al alterit\iii 2 , pe care surprinderea altuia poate s\-l probeze sau nu; prin problemele pe care le surprinde problematica imagologic\ iine mai ales de domeniul istoriei mentalit\iilor; referitor la statutul studiilor de imagologie pe t\r`m istoric, acestea s`nt inc\ foarte dispersate ai fragmentare, pentru a permite s\ se degajeze stadiul cercet\ rilor 3 . Observaiia, la interval de 14 ani, coreleaz\ cu cea a Sylvainei Marandou, care considera c\ in 1 971 imagologia era inc\ la momentul uverturii.
In ceea ce priveate discuiia identitate/alteritate colectiv\ tem\ de actualitate ai in psihosociologie , imagologia istoric\ confirm\ idei deja existente in psihologia social\ (imaginea altuia condiiie, dar ai consecini\ a identific\rii de sine, oglind\ a propriei identit\ii etc.) dar le ai imbog\ieate:
in cadrul devenirii istorice, identitatea ai alteritatea colectiv\ s`nt calit\ii schim b\toare, mobile; identitatea, odat\ c`atigat\ ai codificat\, devine normativ\ ai chiar represiv\; ea se manifest\ ca un fenomen majoritar unificator ... securizant, ce tinde s\ eli mine din c`mpul s\u toate elementele perturbatoare; identitatea colectiv\ devine expresie, intr-un timp sau spaiiu dat, a unei majo rit\ii unificatoare ai aparent stabil\. In funciie de criteriile de delimitare de altul, identitatea tinde s\-ai l\rgeasc\ c`mpul; de la origine comun\, la patrie p\m`nt al str\bunilor, la comunitate naiional\ etc. Exist\, de altfel, o dinamic\ a criteriilor alterit\iii in funciie de importania lor in timp istoric criteriul social (st\p`nul, sclavul) a fost dep\ait ca importani\ de cel religios (creatin\tatea, restul), c\ruia i-a luat locul in timp, ca importani\, cel naiional (noi, str\inii); diacronic, se poate constata o multiplicare a modalit\iilor de delimitare a alteri t\iii; cei ignoraii (excluaii istoriei), cei anormali (nebunii), cei puiini (minorit\iile etnice, religioase, rasiale, superdotaiii), cei excentrici (devianiii, revoluiionarii), cei str\ini (barbarii), cei alienaii (s\racii, sclavii), cei marginalizaii (ceraetorii, vagabonzii, bandiiii, societ\iile secrete, bolnavii contagioai).

Pentru cercetarea imagologic\, momentul 1985 este remarcabil prin consfiniirea statutului ridicat de operabilitate al tuturor criteriilor mai sus meniionate in decupajul auto, heteroimaginii. Prin aceasta, reflectarea ai cercetarea raportului ego-alter s-a
imbog\iit substaniial.
1.3. Imagologia literar\
Fai\ de celelalte dou\, imagologia literar\ este singura care, la noi, beneficiaz\ deja de o succint\ prezentare 1 .
N\scut\ in aria de cercetare a comparativismului literar, aceast\ direciie imagolo gic\ este, de fapt din punct de vedere istoric prima care ai-a inchegat discursul teoretico-aplicativ. Cu premise la sf`raitul secolului al XIX-lea ai cu taton\ri in primele patru decenii ale secolului nostru, imagologia literar\ ai-a f\cut debutul inc\ din anii 50.
In acest efort s-au angajat, prin exceleni\, acoala comparativ\ francez\ 2 in parte prezent\ ai in contribuiiile din Revue de Psychologie des Peuples cea belgian\
(Centrul de la Aachen) 3 , ai mai ales cea german\.
Aceasta din urm\ se caracterizeaz\ prin consistenia ai consecvenia discursului imagologic. Este de departe, la ora actual\, purt\toarea de drapel a imagologiei literare, in special prin eforturile colectivului de la Universitatea din Bayreuth4 , dar nu numai 5 .
Semnificativ este num\rul tematic al Revistei de Literatur\ Comparat\ dedicat cercet\rilor de imagologie literar\ 6 . Se ofer\ astfel celor interesaii o imagine a acestui gen de preocup\ri la inceputul deceniului nou\.

Demn\ de semnalat este modificarea de perspectiv\, prezent\ in toate cele opt studii publicate: de la cercet\ri preponderent descriptive (identificarea ai restituirea unor anumite auto ai/sau heteroimagini) la cele explicative (mecanisme implicate in elaborarea imaginilor).
In cazul literaturii europene de exemplu s-a putut evideniia prezenia unor procedee tipice utilizate in cristalizarea imaginii celuilalt: (1) punerea in discuiie a imaginii unitare a omului, (2) constituirea unei bipolarit\ii intre auto-determinare ai hetero-determinare, (3) complementarizarea imaginii de sine, (4) difereniierea fai\ de imaginea lui alter, (5) relativizarea prin multiplicare, (6) generalizarea prin corelaiie 7 .
Acoala german\ de imagologie are o semnificaiie aparte pentru preocup\rile romaneati in domeniu in special dar ai pentru cultura ai civilizaiia noastr\ in general.
Prin Klaus Heitmann, comparativismul literar german ofer\ inc\ din 1985, ai din 1995 ai in traducere romaneasc\ primul studiu propriu-zis imagologic, de
intindere, dedicat imaginii romanilor 1 . Este prima incercare in aprecierea lui
M. Martin masiv\, unitar\ ai sistematic\ privitoare la modul in care romanii, ca entitate colectic\, s-au oglindit in ochii altor popoare, in cazul de fai\ germanii.
1.4. Repere evaluative
Interesant\ este situaiia cercet\rii imagologice in prezent.
Imagologia psihologic\, promovat\ mai ales de psiho-sociologia francez\, s-a topit in curentul foarte puternic al reprezent\rilor sociale. Pronosticatul statut de sine st\t\tor nu s-a confirmat. Chiar termenul este rar utilizat ast\zi de psihologia social\ francez\, chiar dac\ pe terenul ai cu metodologia reprezent\rilor sociale se fac cercet\ri ai cu tent\ imagologic\. Interesant\, ai cu speranie de rodnicie, este intersectarea problematicii imagologiei cu o direciie de cercetare in plin\ ascensiune: cea identitar\. Spaiiul francez ofer\ deja exemple 2 .
Prin contrast parc\, imagologia literar\, promovat\ mai ales in spaiiul cultural german, are statutul definit, este activ\ ai este o prezeni\ constant\ la nivelul cerce t\rii aplicative.
Imagologia istoric\, dup\ momentul de eseni\ al Stuttgart-ului, r\m`ne o alter nativ\ tentant\ ai deschis\. Aceast\ tendini\ se manifest\ ins\ mai ales in plan principial ai mai puiin la nivelul realit\iii istorice, unde interferenia cu istoria mentalit\iilor este foarte puternic\, acaparatoare chiar.
In spaiiul romanesc al cercet\rii, comparativismul literar, istoric, psihologic etc. nu a valorificat consistent ai consecvent aceast\ direciie de studiu, deai tentative au existat inc\ din anii 60. Discutarea acestora a f\cut, de altfel, obiectul unor analize anterioare 3 .
*
* *
In sintez\, atuurile imagologiei ar fi: a. transformarea dezavantajului subiectivit\iii in avantaj. Se are in vedere faptul c\ demersul imagologic valorific\ dimensiunea proprie individual\ sau colectiv\ de receptare a unei realit\ii. Din aceast\ perspectiv\ orice contribuiie este util\ ca element al perspectivei generale, in care extremele sub ai supraaprecierea se pot tempera reciproc; b. deschiderea perspectivei de comparaiie peste timp sau co-temporal\. Pot fi, spre pild\, puse in paralel autoimagini sau heteroimagini oferite de epoci diferite, dar din aceeaai arie socio-cultural\ sau invers;

c. este facilitat\ posibilitatea de a racorda ai integra cercetarea etnopsihologic\ sau istoric\ la universul in expansiune al reprezent\rilor sociale. Faptul este posibil deoarece structurarea auto sau heteroimaginilor, ca procesualitate, este controlat\ de dinamica reprezent\rilor sociale care aciioneaz\ ca principii organizatoare ale atitudinii individuale, prin apelul la repere proprii colectivit\iii sociale 1; d. analiza diverselor aspecte ale distinciiei ego-alter care st\ la baza constituirii auto ai heteroimaginilor poate fi f\cut\ in termeni de atribuire, problematic\ consistent dezvoltat\ de psihologia social\ ai mult mai real\ dec`t cea in termenii tr\s\turilor sau factorilor.
Prin elementele sale clasice, dar ai pe baza interferenielor evidente ai reciproc benefice cu teme fierbinii ale psihologiei sociale contemporane reprezent\ri sociale, problematica identitar\ ai cea a atribuirii investigaiia de tip imagologic r\m`ne o alternativ\ viabil\ ai incitant\ 2 .
2. Romani ai minoritari in oglinda alterit\iii
Obiectivul aplicativ al acestui studiu urm\reate s\ r\spund\ la urm\toarea inte rogaiie: Dac\ din exterior 3 ateniia se focalizeaz\ asupra spaiiului romanesc ai a romanilor, atunci in ce m\sur\ ai sub ce aspecte este surprins\ prezenia minorit\iilor etnice. C`t , ce anume ai cu ce temeiuri din aceast\ realitate a convieiuirii este perceput ai reflectat in oglinda alterit\iii?
Prima ipotez\ pe care o avans\m este c\ heteroimaginea supus\ analizei acord\ ateniie de sine st\t\toare ai semnificativ\ acestui aspect al existeniei in aria culturii ai civilizaiiei romaneati.
Prin obiectul ai natura imaginii in ateniie, surprinderea coexisteniei minoritarilor etnici cu romanii este un fapt inevitabil, chiar dac\ reflectarea sa este posibil s\ nu acopere bun\ parte din dimensiunile acestei realit\ii: num\r de etnici, ponderea acestora, dinamica lor in etape istorice diferite, localizare teritorial\, statute socio-economice, specializ\ri ocupaiionale, statute comunitare, natura raporturilor cu majoritarii, caracteristici comportamentale etc.
A doua ipotez\ se bazeaz\ pe combinaiia dintre tipurile de comparaiii utilizate in construciiile identitare 1 cu gradul de tangeni\ etnic\ propriu vocilor alterit\iii 2 .
Absenia oric\rei tangenie este mai probabil s\ favorizeze comparaiiile externe, in timp ce prezenia tangeniei s\ activeze, prioritar, comparaiiile interne.
Trei argumente stau la baza acestor expectaiii. Unul iine de contextul general al existeniei obiectului reflectat spaiiul romanesc ai romanii , iar celelalte de mecanismele interne ale configur\rii unor etnoimagini. a. Fix`ndu-ai ca iint\ un popor din aceast\ parte a continentului, heteroimaginea lui va fi marcat\ in mod cert de o tr\s\tur\ de fundal a istoriei zonei: spaiiul est-european, mai ales cel balcanic, teritoriu al unei coexistenie etnice plurale. b. Obiectivul recunoscut al imaginilor luate in discuiie fiind prin exceleni\ unul de factur\ etnoidentitar\ cine ai cum s`nt romanii? apelul la comparaiie este inevitabil. c. Prezenia sau absenia punctelor de tangeni\ s`nt elementele care pot implica, difereniiat, cele dou\ clase de reprezent\ri cognitive 3 : cea prototipic\ care favorizeaz\ comparaiia extern\ ai cea in exemplare care conduce la compa raiie intern\.
Oglinda alterit\iii pe care o supunem analizei este una compozit\: americano -germano-francez\. Ea s-a impus cercet\rii noastre prin bog\iia informaiiei despre spaiiul romanesc, prin valoarea celor care dau form\ ai interpretare acestui material ai prin complementaritatea tangent (spaiiul german) nontangent (cel american ai francez) pe care am urm\rit-o.
Ruth Benedict, reprezentant\ de marc\ a acolii americane de antropologire cultu ral\, ofer\ un prim izvor documentar prin studiul s\u Romanian Culture and
Behaviour (54 pagini) 4 . Finalizat\ in anul 1943, in cadrul proiectului de antropo logie de la distani\, aceast\ lucrare a fost publicat\ cu aproape trei decenii mai t`rziu sub ingrijirea altui nume ilustru al antropologiei americane: Margaret Mead. Dup\

atiinia noastr\, materialul este inedit in universul nostru editorial.
Klaus Heitmann, specialist in filologie romanic\ ai directorul Seminarului de limbi romanice al Universit\iii din Heidelberg, este cel care in 1985 punea in circulaiie cum s-a meniionat anterior (1.3.) cel mai reprezentativ studiu propriu-zis imagologic despre romani: Imaginea romanilor in spaiiul lingvistic german (376 pagini). Traducerea ai publicarea (1995) in limba roman\ dator`ndu-se lui D. Hincu, respectiv Editurii Univers.
Michel Dion, cea de a treia dintre vocile alterit\iii , intr\ in discuiie prin articolul s\u din 1992 despre constituirea identit\iii etnice in Romania (18 pagini) 5 .
Dac\ tangeniele etnice ale autorilor lor cu spaiiul romanesc s`nt diferite, ce au, totuai, in comun cele trei surse?

a. metodologic, s`nt bazate pe cercetarea de la distani\ a realit\iii vizate. Se inte meiaz\ fiecare pe prelucrarea informaiiilor despre romani ai spaiiul romanesc, ai nu pe investigarea direct\ a acestora.
O meniiune special\ se poate face in cazul tehnicilor utilizate de Ruth Benedict, care, pe fundalul meniinerii caracteristicii de antropologie de la distani\ , a investi gat, prin interviu, subiecii concreii, ai nu doar documente. Subieciii s\i, in jur de 40, au fost romani stabiliii in America. b. bibliografic, dominante s`nt izvoarele str\ine, dar fiecare din cele trei surse se sprijin\ ai pe informaiii furnizate de autori romani. Lucrarea lui Klaus Heitmann este, ca documentare, copleaitoare, reunind 540 de scrieri in limba german\ in marea lor majoritate c\rii. c. temporal, deai informaiiile preluate de cei trei se refer\ la o vast\ perioad\ istoric\
(chiar ai etnogeneza), ele s`nt centrate pe intervalul cuprins intre sf`raitul secolului al 18-lea ai primele decenii ale secolului 20. d. atitudinal, toate cele trei voci ale alterit\iii provin din i\ri care, respect`nd nuaniele, au avut, in mare, acelaai gen de raportare istoric\ ai geo-politic\ la spaiiul romanesc.
Relaiiile cu romanii precizeaz\ autorul german n-au fost impov\rate de dispu te teritoriale, de rivalit\ii pentru dominaiie ori de concureni\ economic\. De aseme nea, romanii n-au fost nici vecini, fai\ de care, pentru precizarea propriei identit\ii naiionale, ar fi fost necesar\ o delimitare sub raport cultural. La fel cum n-au consti tuit nici poteniiali aliaii sau companioni de destin in ap\rarea impotriva unui inamic comun tradiiional. In felul acesta, poziiia opiniei publice de limb\ german\ fai\ de poporul roman nu este grevat\ de nici o fixaiie, de nici un moment afectiv in sensul unei fascinaiii pozitive, negative sau ambivalente a unui partener mereu impus de geografie ai istorie. 1
Caracteristicile meniionate s`nt pline de semnificaiie, in cazul de fai\, deoarece obiectul analizei este o heteroimagine. Contextul form\rii acesteia poate oferi expli caiii pentru coniinutul ei.
Metodologic, s-a f\cut apel la o analiz\ de coniinut, preponderent cantitativ\ ai comparativ\.
Dintre rezultate, cele direct legate de obiectivul ai ipotezele cercet\rii indic\: a. Prezenia ai convieiuirea romanilor cu minorit\iile etnice nu apare ca tem\ de sine st\t\toare in nici una dintre cele trei surse. In cadrul heteroimaginii analizate, ea nu se reg\seate, ca pondere ai problematic\, ca informaiie semnificativ\.
Natura ai gradul de cunoaatere al spaiiului romanesc in general ai statutul proble maticii minorit\iilor etnice in perioada istoric\ preponderent vizat\, pot fi posibile explicaiii.
Concluzia lui Heitmann put`nd fi destul de uaor intrev\zut\ la celelalte dou\ voci ale aterit\iii este c\ Romania putea fi considerat\ o iar\ puiin cunoscut\. In ciuda diversit\iii, variet\iii ai chiar cantit\iii de izvoare de expresia german\ valorificate, tendinia depistat\ era descurajatoare: Terra incognita , Cenua\reas\ a geografiei , Chin\ a Europei .
Ilustrativ este fragmentul pe care autorul german il citeaz\ dintr-un ghid geografic al Europei, ap\rut la Leipzig ai Berlin in 1908. La rubrica Romania se putea citi:
Cea mai izolat\ iar\ a Europei. Drumuri pe uscat. Desp\riit\ de vestul Europei prin munii greu de trecut. Carpaiii a...i munii aproape inaccesibili, munii cutaii, mai s\lbatici dec`t Alpii a...i in zonele mai retrase, p\duri virgine. Navigaiia fluvial\ impo sibil\ pe r`urile care izvor\sc din aceati munii a...i Navigaiia pe mare: lung ocol.
Inainte de 1878, inabordabil\. Abia de atunci incoace dispune de i\rmuri cu o lun gime de 200 km, dar complet lipsite de porturi. 1
Perioada care focalizeaz\ ateniia celor trei autori este pus\ cel mult sub semnul recunoaaterii naiionalit\iilor ai prea puiin al minorit\iilor etnice. Vremea aceasta nu venise inc\ ai, intr-o oarecare m\sur\, aceasta poate explica cvasi-absenia reflect\rii existeniei lor. b. Dimensiunea comparativ\ este, conform expectanielor, prezent\. Ceea ce este evi dent pentru toate cele trei voci, este preferinia pentru varianta extern\ (vecini, prieteni, duamani, aliaii, sud-esticii, occidentalii, orientalii etc.) fai\ de cea inter n\ diversele grupuri minoritare. c. Sursa german\ cea mai tangent\ etnic spaiiului romanesc, deai deiine o pondere mai important\ a comparaiiilor interne, dec`t celelalte dou\, nu realizeaz\ totuai o surclasare a celor externe.
O explicaiie posibil\ s-ar baza pe faptul c\, in acest caz, tangenia unietnic\ nu l\rgeate suficient cadrul reprezent\rii cognitive prin elemente . Aceasta face ca hete roimaginea german\, deai are o conatiini\ a pluralit\iii etnice in spaiiul romanesc mai accentuat\ dec`t cea american\ sau francez\, s\ nu valorifice totuai resursa compara iiilor interne. Mai numeroase s`nt comparaiiile intre romani ai germani din diversele regiuni ale Germaniei (comparaiie extern\), dec`t cu germanii din spaiiul romanesc. d. Posibilitatea de a se face o imagine prin intermediul oglinzii alterit\iii vizate asupra diversit\iii ai complexit\iii existeniei etniilor minoritare in spaiiul roma nesc este extrem de redus\.
In comparaiie cu acest rezultat apare, in mod firesc, o prelungire a interogaiiei iniiiale. Ce rezultat s-ar obiine prin apelul doar la surse tangente ale alterit\iii maghiare, germane, bulgare, ruseati, turceati etc., ai contemporane? e. Sursa american\ ai cea francez\ se limiteaz\ la dou\ prezenie etnice: iiganii ai evreii. Cea german\, f\r\ a fi complet\ 2 , ofer\ un plus de referinie: despre germani, maghiari, secui, saai, avabi, bulgari, armeni, ruai. f. Dintre aspectele existeniei minorit\iilor etnice s`nt meniionate cele legate de ocupaiii, statut comunitar (marginalizaii, integraii, toleraii), caracteristici comportamentale. g. Problematica atitudinilor reciproce majoritari-minoritari este surclasat\, ca pon dere, de cea a comparaiiilor dintre cele dou\ grupuri. Paleta acestor comparaiii este foarte divers\: aspect fizic, alimentaiie, profesii, putere economic\, amenajarea habitatului, moravuri, cur\ienie, angajarea in munc\ ai chiar in ... lupta cu b\utura . h. Natura comparaiiilor este ambivalent\, plusurile ai minusurile se reg\sesc la am bele p\rii.
Utiliz`nd heteroimaginea german\, cea mai disponibil\ de altfel, se poate schiia un portret compozit al romanului ai st\rii spaiiului romanesc pe baza acestor com paraiii interne 3 .

Romanii se ocup\ mai cu seam\ de munca c`mpului, meseriile s`nt in m`inile

iiganilor ai str\inilor (p. 275); fai\ de germani ai maghiari s`nt prost hr\niii
(p. 164), fai\ de care s`nt o m`n\ de lucru ieftin\, ca zilieri (p. 162). ... Se poate spune c\ prin munca sa romanul ii hr\neate (cel puiin in Transilvania) pe unguri, secui ai saai, ori drept muliumire el este plasat mai jos dec`t orice clas\ de oameni
(p. 267).
Valahii au o pl\cere de a se inmulii (p. 161) ceea ce face ca maghiarii ai germanii din Transilvania s\ fie inot\tori disperaii in marea romanic\. Sasul s-a repezit chiar asupra sistemului cu doi copii ai cu un singur copil, ba chiar a f\cut studii asupra elimin\rii f\tului, in timp ce romanul se inmulieate ca iepurii (p. 161).
T`lh\riile despre care s-a auzit povestindu-se fuseser\ comise mai mult de
iigani, niciodat\ de romani (p. 203).
In casele boierilor romani, s`nt buc\tari mai ales iigani, ceea ce de multe ori te sc`rbeate de bucatele servite (p. 128).
La o petrecere de Paate, intr-un sat, doar uauratecul iigan era bine dispus, in timp ce c`ntecele ai dansurile romanilor r\sunau trist ai t`nguitor (p. 236).
Duminica ai s\rb\torile intreaga populaiie b\rb\teasc\ se adun\ la c`rcium\, care, de cele mai multe ori, este in m`inile unor arendaai evrei. In timpul s\pt\m`nii ai mai cu seam\ in zilele de t`rg romanii nu pot trece pe l`ng\ ele f\r\ s\ bea zdrav\n, iar in astfel de zile se iau la intrecere ambele sexe (p. 164).
Rusoaicele ai iig\ncile beau, e adev\rat, deopotriv\ cu b\rbaiii lor ai zac deseori bete pe str\zi. Dar in ce le priveate pe romance, nici n-am v\zut ai nici n-am auzit una ca asta (p. 172).
In privini\ setei, valahii s`nt de departe intrecuii de mulii profesioniati germani imigranii (p. 173). Concludente s`nt proverbele romaneati pentru aceasta:
Neamiul crede-n b\utur\ ai unguru-n injur\tur\ ; Vorbeate nemieate = a fi beat; Neamiul a venit cu puaca ai-a b\ut vinul ai duaca . In nordul Olteniei, verbul a se nemii este utilizat in sensul de a se imb\ta (p. 173).
In viaia obianuit\, romanul pare foarte inclinat c\tre o convieiuire paanic\ cu locuitorii altor naiionalit\ii (p. 227). Aici iiganii, turcii, armenii, ai bulgarii iai pot vedea nestingheriii de ocupaiiile lor, ai nici evreul nu pare izbitor de str\in
(p. 228). i. In heteroimaginea american\, scurta referire la existenia minoritarilor etnici
(aproximativ o pagin\ din cele 54) surprinde statutul lor social ai economic, moravuri ai atitudinea majorit\iii. Pragmatismul american se intrez\reate ca linie de construciie ai valorificare a informaiiilor despre cele dou\ grupuri minoritare prezentate. Interesant\ este extinderea comparaiiei majoritari-minoritari, spre comparaiia minoritari-majoritari sau majoritari-minoritari, dar din zone invecinate cu spaiiul romanesc.
Dou\ grupuri s`nt larg reprezentate in satele romane din Vechiul Regat, iiganii
ai evreii. Ei s`nt foarte numeroai in Moldova. Poziiia ai tradiiiile ambelor grupuri difer\ in Romania de cele care le s`nt caracteristice in i\rile din jur, in special in ceea ce-i priveate pe iigani. «Siganii n-au ap\rut vreodat\ in istoria romanilor dec`t ca sclavi». Ei s-au emancipat in 1844 ai 1855, dar ei inc\ mai s`nt folosiii la treburi
in cas\ (vopsit, sp\lat ai toate treburile pl\tite ale casei), dar s`nt pl\tiii cu o nimica toat\, cum ar fi, de exemplu, ciorapi ruseati. Asta spre deosebire de Rusia, unde
iiganii au fost dintotdeauna liberi. Motivul pentru care romanii ii privesc pe iigani de sus este c\ ei s`nt sclavi care fac munci de slugi, de aceea ei se situeaz\ departe de aceia care presteaz\ munci mult mai onorabile, cum ar fi cele agricole. De asemenea s\r\cia lucie contribuie la stigmatizarea lor; ei inc\ mai tr\iesc in acele faimoase bordeie, o gaur\ in p\m`nt acoperit\ cu lut ai cu acoperiaul foarte aproape de nivelul solului, in care romanii mai pot fi int`lniii doar in zonele cele mai s\race ale i\rii. A numi pe orice roman «iigan» este o grav\ insult\, iar dac\ vrei s\ spui c\ o fat\ sau o femeie e h`d\, poii s\ spui c\ «e h`d\ precum o iiganc\»; Aceasta in contrast cu Rusia, in special cu Ucraina, unde este un adev\rat compliment s\ spui
«frumoas\ ca o iiganc\». Dac\ vrei s\ spui c\ cineva vorbeate tare ai ur`t poii spune c\ «are o gur\ de iigan».
Acest portret al iiganilor este numai jum\tate din toat\ povestea. Siganii s`nt in mod universal muzicanii ai ei s`nt eseniiali in horele s\pt\m`nale, la nunii ai la cl\ci. In aceste ocazii ei se amestec\ cu i\ranii. Ei frecventeaz\ aceeaai biseric\.
De asemenea, ei s`nt ghicitori inn\scuii. In casele unde iig\ncile slujesc este ceva obianuit ca iig\ncile s\ nasc\ copiii st\p`nului, iar aceatia iau numele tat\lui ai s`nt crescuii ca ai copiii s\i ai ca romani. Foarte puiini iigani ajung, de asemenea, bogaii ai ei primesc astfel tot statutul oric\rui alt om bogat din societate. Ei pot locui in cele mai bune apartamente din Bucureati, f\r\ nici o problem\. «Dac\ el e bogat, atunci e roman.», spunea un or\aean vorbind despre ei. Un avocat foarte influent din Bucureati, Mironescu Cigan, este in intregime iigan ai nu i-a fost niciodat\ ruaine de originea sa.
Este sigur c\ o serie de comportamente tradiiionale printre iiganii europeni se reg\sesc ai printre cei din Romania: curtea f\cut\ femeilor inainte de m\ritia, dragostea romantic\, ipocrizia, increderea in noroc, sesizarea rapid\ a propriilor avantaje ai slabele inhibiiii in obiinerea lor. S\rile vecine Serbia, Bulgaria,
Ungaria, Rusia, Ucraina ca de altfel ai evreii romani numesc pe toii romanii
«iigani».
Evreii s`nt cel\lalt grup str\in, iar ca grup rural ei s`nt cei mai numeroai in
Moldova. Ei n-au fost niciodat\ servitori, ci proprietari de magazine ai bodegi. Ei s`nt priviii de c\tre i\rani ca «tr\ind in afara i\r\nimii», in acelaai fel in care s`nt priviii boierii ai cei de la oraae. Desigur, evreii s`nt in general or\aeni, iar atunci c`nd devin bogaii, ei s`nt, ca ai iiganii, «romani». Printre ei ii int`lnim pe cei mai prosperi boieri ce-ai educ\ fetele in aaez\mintele Romano-Catolice, iar b\ieiii ca avocaii. Ei ocup\ poziiii profesionale foarte ridicate. F\r\ indoial\, Romania este privit\ ca fiind al\turi de Polonia una din i\rile cele mai antisemite din Europa, iar pogromurile evreieati ai masacrele se petrec at`t in regiunile urbane, c`t ai in cele rurale atunci c`nd tensiunile devin prea mari. 1
*
* *
Deai in bun\ parte infirmate, ipotezele aplicaiiei noastre au meritul de a atrage ateniia asupra dialecticii subtile care intervine in construciia unor reprezent\ri.
A ap\rut cu pregnani\ dimensiunea comparativ\ ca linie de finaniare a heteroi maginii, ceea ce sugereaz\ unor investigaiii viitoare un filon demn de exploatat.
Este, de asemenea, suficient de explicit faptul c\ nu at`t dimensiunile reale ale obiectului reprezentat in cazul de fai\, minorit\iile in spaiiul romanesc dau struc tura de baz\ a reprezent\rii lor, ci ai natura raport\rii observatorului ai a relaiiei pe care el o stabileate cu referentul s\u.
Fie numai acest adev\r reconfirmat ai locul perspectivei imagologice credem c\ se justific\.