 | |
 | |
  |
| Politica de confidentialitate |
|
|
 | |
| • domnisoara hus • legume • istoria unui galban • metanol • recapitulare • profitul • caract • comentariu liric • radiolocatia • praslea cel voinic si merele da aur | |
| |
 |
||||||
| EDUCAREA AUZULUI FONEMATIC | ||||||
|
||||||
|
||||||
|
Auzul fonematic reprezinta o particularitate a auzului uman de a recepta sunetele
vorbirii si de a diferentia elementele fonematice in procesul articularii
si coarticularii. Prin examinarea auzului fonematic se poate vedea in
ce masura exista o tulburare de limbaj. p5o18ok Convergenta exercitiilor de dezvoltare a auzului fonematic si a celor de dezvoltare a motricitatii organelor articulatorii, deriva din insasi natura senzorial-motrica a actului de pronuntie. Emisia si receptia sonora se acomodeaza reciproc. Aceasta acomodare implica perceptia corecta, atat a sunetelor emise de altii, cat si a propriilor miscari articulatorii (proprioceptive) si a efectului lor acustic (autocontrolul auditiv). Intre emisia si perceptia sonora se stabilesc circuite de feed-back. Sunetul articulat si efectul sau acustic se integreaza intr-o unitate complexa senzorio-motorie care primeste semnificatie fonematica prin raportare la sistemul fonologic al limbii. Copilul, pentru a dobandi asemenea conexiuni senzorio-motrice trebuie sa dispuna, nu numai de un nivel corespunzator de dezvoltare a auzului si a motricitatii organelor respiratorii, fonatorii si articulatorii, dar si de o capacitate corespunzatoare de simbolizare, de intelegere a sensului structurilor sonore in ansamblul lor si a fiecarui sunet in parte, ca unitate fonetica distincta a cuvantului. Prin natura sa senzorio-motorie, orice modificare in una din verigile sale -; motorie sau auditiva -; se rasfrange intr-o anumita masura asupra intregului proces de pronuntie. O ameliorare a perceptiei auditive a sunetelor, prin exercitii de dezvoltare a auzului fonematic, atrage dupa sine, pe baza efectului lor acustic, un autocontrol si o dirijare mai precisa a miscarilor de articulatie. Multi copii dispun de capacitatea motrica necesara articularii corecte a sunetelor, dar auzul lor s-a deprins cu o pronuntie defectuoasa. In aceste cazuri, dificultatile de pronuntie se gasesc in deficiente ale auzului fonematic. Inainte de a pronunta anumite sunete, copilul le aude de nenumarate ori. Incercand sa le reproduca, el isi asculta simultan pronuntia si o compara cu modul receptionat din mediul inconjurator. Pe baza autocontrolulului auditiv, se produce o legatura inversa (feed-back) de la efectul acustic spre dirijarea centrala a miscarilor de articulatie a sunetelor. La copii, in perioada insusirii sistemului fonetic al vorbirii, pot sa apara unele neconcordante in ierarhia feed-back-rilor (auditiv si tactil-kinestezic). Maturizarea, uneori mai lenta, a proceselor neurologice ce stau la baza capacitatii de percepere si diferentiere auditiva, in special a sunetelor cu frecventa inalta, fata de capacitatile motrice, determina frecvent pronuntia eronata a sunetelor siflante. Copilul ce prezinta o intarziere in dezvoltarea perceptiei si a discriminarii auditive a unor sunete, are de rezolvat, cand auzul sau ajunge la maturitate, o dubla problema: el trebuie sa invete nu numai pronuntia corecta a sunetelor, dar sa se si dezvete de substitutele inadecvate pe care le-a folosit in incercarea de a reproduce modelele auzite. Numerosi factori in faza de dezvoltare a vorbirii, ca pronuntia incorecta a celor din jur, o hipoacuzie pasagera, lezari ale timpanului, lipsa dintilor, pot sa contribuie la insusirea si fixarea unui model defectuos de pronuntie. Fenomenul de identificare eronata a sunetelor este caracteristic si dislalicului, in special senzorial. Acesta aude deformat unele sunete pe baza modelului gresit invatat anterior, dar este convins ca pronunta bine. Prin repetarea gresita a sunetului isi consolideaza greselile in vorbire. Vorbirea dislalicului rezida in nesesizarea diferentei dintre pronuntia sa defectuoasa si pronuntia celor din jur. Din acest motiv se acorda o deosebita importanta exercitiilor de sesizare a propriilor greseli de articulatie. Auzul fonematic se examineaza cu subiectii fata in fata, cu copilul intors cu spatele sau cu fata ascunsa dupa un paravan. Tulburarile auzului fonematic pot merge de la incapabilitatea de diferentiere a unor sunete (ex.: siflante intre ele, siflante de suieratoare), pana la incapabilitatea de a percepe silabe sau chiar cuvinte. Deficientele de auz fonematic fac imposibil autocontrolul auditiv. La cei cu dislalii audiogene, tulburarile de pronuntie fiind determinate de deficiente de auz, in munca logopedica, se acorda o deosebita importanta formarii, prin antrenament auditiv, a capacitatii de diferentiere auditiva a sunetelor. In corectarea dislaliei trebuie sa imbinam dominanta proprioceptiei si sa revenim la faza cand, in ierarhia de autocontrol a pronuntiei, copilul acorda mai multa atentie sunetului decat miscarilor articulatorii. In caz contrar, sunetul care ar trebui sa il substituie pe cel dislalic, “intra pe o ureche si iese pe alta”. Obiectivele educarii auzului fonematic sunt: formarea perceptiei fonematice, formarea capacitatii de diferentiere fonematica, educarea pronuntiei ritmice si melodice si educarea atentiei fonematice. In educarea atentiei auditive trebuie sa luam in considerare ca unii copii aud numai sunetele care provin de la surse pe care le vad sau spre care le este atrasa atentia. Astfel, ei nu isi recunosc numele la o chemare repetata, dar il sesizeaza brusc cand li se adreseaza direct. Uneori, din lipsa de atentie auditiva, desi aud cuvintele pronuntate si de la distanta sau in soapta, nu reactioneaza la chemare; acest lucru se intampla, nu din nescultare, ci pentru ca, fiind concentrat asupra unei activitati, realmente nu sesizeaza. Incapacitatea de a asculta cu atentie vorbirea celor din jur este una dintre cauzele, nu numai ale pronuntiei dislalice, dar si a insucceselor muncii de corectare. o Exercitii pentru dezvoltarea atentei auditive: • Diferentierea sunetelor fizice si identificarea sursei lor sonore in
spatiu (toba, fluier, fosnet de hartie, sticla, lemn, metal) o Exercitii pentru dezvoltarea simtului acustico-motor • Reproducerea anumitor unitati rimice. Pentru a se distinge mai bine
elementele variabile ale unitatii ritmice, unul dintre ele raman nemodificate.
Se recomanda sa se bata ritmul cu palma sau cu un creion in masa: Ta ta to • Exercitii pentru insusirea elementelor prozodice ale vorbirii.
Exercitii de intonatie pe silabe, cuvinte, sintagme, fragmente de text special
intocmite. Ca si exercitiu se poate alege imitarea sunetelor din natura
(onomatopee) in soapta sau tare, respectand ritmul si accentul • Exercitii pentru diferentierea semantica a cuvintelor pe baza de accent o Exercitii pentru dezvoltarea memoriei auditiv-verbale Aceste exercitii contribuie la dezvoltarea capacitatii de insusire si de reproducere corecta a succesiunii sunetelor in cuvinte. • Reproducerea unor serii de sunete: r, s, c, s, l, m o Exercitii pentru dezvoltarea capacitatii de diferentiere a sunetelor Aceasta etapa este impusa si de faptul ca unele sunete au modul si locul de articulatie foarte apropiat si, de aceea, exista posibilitatea de a le confunda. In acest scop se folosesc doua metode: Metoda exercitiilor -; copilul este antrenat prin exercitii sa isi analizeze propria pronuntie, atat sub aspect acustic, cat si motrico-kinestezic, si sa sesizeze greselile. Exercitiile de diferentiere fonematica se aplica gradat, pornind de la diferentierea sunetelor izolate, la diferentierea lor in silabe, cuvinte si propozitii. Diferentierea se face dupa patru criterii: din punct de vedere acustic (consoana -; vocala), dupa locul de formare (s-siflanta -; h-velara, s -; c-alveolara, s -; t-dentala, s -; m-labiala), dupa modul de formare (s-fricativa -; b-ocluziva, s -; t-africata), din punct de vedere al sonoritatii (s-surda -; z-sonora). In cadrul acestor exercitii fonemele se prezinta in perechi si se asociaza de fiecare data consoana sonora cu cea surda pentru a evita desonorizarea (ex: s -; z). Diferentierea fonematica se poate face in cuvinte paromine, fie dupa auz, fie prin denumire de imagini. Se pot utiliza o multitudine de materiale, cum ar fi planse cu imagini si cuvintele paronime corespunzatoare scrise sub imagine. Cu ajutorul acestor cuvinte se poate face si o diferentiere scrisa, nu numai sonora. Diferentierea fonematica trebuie facuta si in scris-citit, deoarece copilul scrie si citeste asa cum pronunta. Metoda comparatiei -; copilul dislalic trebuie convins ca pronuntia lui
este gresita. - Pentru sigmatism: Sunete: s -;z -; s -; t -; c -; j Silabe: sa -; sa -; za -; ja Cuvinte: Somes, soseste, sosea, steluta, casuta, multumesc, seminte, zare, ceara, jucarie etc - Pentru rotacism: Sunete: r -; l -; d -; m Silabe: ra -; la ro -; lo -; do Cuvinte: caldura, grebla, patrunjel, republica, problema - Pentru diferentierea sunetelor M -; N: “Citeste cuvintele si subliniaza cu o linie pe cele in care auzi
sunetul “m” si cu doua, pe cele in care auzi “n”.” “Desparte in silabe cuvintele urmatoare si spune in care
silaba se aude sunetul “m” si in care “n”. ” “Memoreaza poezia:” - Pentru diferentierea sunetelor T -; D: Citire de cuvinte: Ex: tac -; dac; top -; dop; paturi -; paduri; etc. Despartire in silabe: Memorare de poezii: - Pentru diferentierea sunetelor C -; T: Citire de cuvinte: Despartire in silabe: - Pentru diferentierea sunetelor G -; D: Citire de cuvinte: Despartire in silabe: - Pentru diferentierea sunetelor C -; G: Ex: caz -; gaz; cat -; gat; cala -; gala; cros -; gros; creta -; greata;etc. Despartire in silabe: - Pentru diferentierea sunetelor F -; P: Citere de cuvinte: Despartire in silabe: - Pentru diferentierea sunetelor V -; B: Citire de cuvinte: Despartire in silabe: Citire de cuvinte: Despartire in silabe: Memorare de poezii: - Pentru diferentierea sunetelor S -; T: Citire de cuvinte: Despartire in silabe: - Pentru diferentierea sunetelor Z -; D: Despartire in silabe: - Pentru diferentierea sunetelor S -; F: - Pentru diferentierea sunetelor S -; Z: Citire de cuvinte: Despartire in silabe: - Pentru diferentierea sunetelor S -; S: Despartire in silabe: - Pentru diferentierea sunetelor J -; Z: Uju -; uzu … Jaj -; zaz Juj -; zuz … Jaza Juzu … Citire de cuvinte: Despartire in silabe: - Pentru diferentierea sunetelor J -; S: Citire de cuvinte: Despartire in silabe: - Pentru diferentierea sunetelor C -; S: Despartire in silabe: - Pentru diferentierea sunetelor C -; S : Citire de cuvinte: Despartire in silabe: T -; D: Toamna -; doamna S -; S: Scoala -; scoala Desert -; desert Dus -; dus S -; J: Soc -; joc Pasit -; prajit Sir -; jir T -; C: Tara -; ceara Tine -; cine Teapa -; ceapa S -; Z: Sare -; zare Vase - vaze Sac -; zac • Diferentierea consoanelor surde de cele sonore -; se face prin palparea laringelui in timpul citirii de silabe (ex: pa -; ba, ap -; ab, apa -; aba, papa -; baba), cuvinte paronime, cuvinte cu punct de articulatie apropiat (ex: barca -; barza -; barda, cer -; ger, clont -; glont) Pe langa toate aceste exercitii, putem sa mai propunem si altele de genul: Sa -; ____ (-pa) (ma-)___ -; Re - completarea partii omise din cuvantul pronuntat de logoped ex: L-am lovit cu ba__(tul). 1. Gutu Matei -; “Curs de logopedie”, Cluj Napoca, 1974
|
||||||
|
||||||
 |
||||||
|
||||||
|
||||||
| Copyright© 2005 - 2024 | Trimite referat | Harta site | Adauga in favorite |
|
|||||
|
|
