Am pornit de la acest titlu pentru ca divortul - ca factor psiho-social- implica nu doar indivizii legati strict prin casatorie, ci este un fenomencare are implicatii directe asupra societatii si membrilor unei societati. Maimult de atat, in ultimul timp s-au inregistrat cresteri spectaculoase privind numarul de divorturi. Statisticile cu privire la divortialitate ating maxime laintervale regulate, adesea insotite de precizari pesimiste si catastrofice cuprivire la dezintegrarea familiilor si disparitia casatoriei ca un contract peviata.

Din punct de vedere societal si individual, divortul este un fenomen ambivalent: el rezolva o serie de dificultati ( inlaturarea conflictelor sitensiunilor familiale, atenueaza traumatizarea copiilor ca urmare a disputelordintre parinti ), dar creaza si altele noi ( stres psihic, dificultatieconomice etc. )

Divortul, asa cum spuneam, reprezinta un fenomen psiho-social complexprivit ca forma finala a desfacerii vietii conjugale, ce modfica viatapatrenerilor si a descendentilor acestora. Cand incepem sa discutam despre divort trebuie sa tinem cont de faptulca el nu este un simplu eveniment, ci un proces adesea traumatizant. Elantreneaza tensiuni, conflicte, frustrari si insatisfactii ale caror efecte seprelungesc dincolo de pronuntare instantei judecatoresti.

Ca ultima etapa in cadrul unui proces de erodare si disolutie a cuplului familial, divortul maieste definit ca modalitate prescrisa social si legal de disolutie a casatoriei.

Deci divortul, reprezita polul opus al casatoriei, aceasta fiindinteleasa ca modalitate acceptata la nivel social prin care doua sau mai multepersoane constituie o familie. Casatoria poate comporta un aspect juridic (sanctionare formala de catre o insititutie legitima a uniunii maritale ) si unaspect religios( sanctionareformala, prin sacralizare, de catre o institutie religioasa legitima a uniuniimaritale ). Plecand de la acest punct, este usor de facut asocierea dintrestabilitate, moralitate, armonie si echilibru - ca elemente observate candvorbim de casatore -si polul opusacesteia, adica istabilitate, dezechilibru si chiar imoralitate, cand vorbim dedivort.

La baza unui proces finalizat cu divortul, stau mai multe etape:

a)starile conflictuale si eroziunea - frecventa crescuta, consitenta si violenta acestoraau de cele mai multe ori efecte de disolutie si eroziune a vietiiconjugale.Primul indicator al disolutiei casatoriei este manifestarea isatisfactiei fata de convietuirea in cuplu.

b)separareapremergatoare divortului- nu toate separarile duc la disolutia casatoriei,dar majoritate disolutiilor sunt premerse de separare. Separarea se realizeazain functie si de aspecte independente de relatiile dintre parteneri: nivelulveniturilor, posibilitatea de a gasi o lucuinta etc. Ca o consecita fireasca castarilor conflictuale o reprezinta incetare relatiilor sexuale.

c)disolutialegala - este forma definitiva a rupturii relatiei conjugale, consfintireajuridica a acetei stari de fapt. Legaturile care au unit sotii prin casatorievor inceta odata cu divortul, cei doi parteneri devin fosti soti. Divortul ducela incetarea relatiilor de familie, la distorsiunea legaturii parentale, lapierderea sau determinarea unor functii ale familiei.

d)acomodarea inperioada de dupa divort- dupa disolutia casatoriei, fostii soti trebuie sase adapteze unui nou stil de viata: viata intr-o noua locuinta si o nouavecinatate, stabilirea de noi relatii si prietenii, refacerea in urma stresuluiprovocat de divort, etc.

Unul dintre primii autori care au conceptualizat divortul ca fiind uncomplex psiho-social in aceeasi masura in care este un proces juridic, a fostBohannan, care a identificat sase dimensiuni ale experientei de divort: emotionala,legala, economica, parentala, comunitara si psihica ( psihologica ). Acestmodel al dezorganizarii cuplului nu apare in complexitatea sa in toatecazurile. Cuplurile aflate in divort pot sa se confrunte cu probleme din toateaceste domenii in acelasi timp, iar conflictul poate sa se raspandeasca repededintr-un domeniu in altul. Invers intelegera si cooperarea intr-un domeniu potincuraja cooperarea si in altele. Cu toate acestea, exista putin ajutor multi -disciplinar la dispozitie, care sa se adresesze tuturor acestor domenii dintr-odata.

Plecand de la aspectele enumerate mai sus putem vorbi de:

-divort emotional = manifestarea divergentelor dintreparteneri,deteriorarea raporturlorafective; un divort emotional poate ava loc cu mult inainte ca un cuplu sa sesepare fizic;

-divort legal = pronuntarea de catre o curte de justitie adisolutiei casatorei;

?divort economic= divizarea proprietatii intre parteneri,separarea bunurilor casnice, stabilireaobligatiilor de plata a pensiei alimentare;

?divort parintesc= incredintarea copiilor minori unui parinte,stabilirea drepturilor celuilalt parinte asupra copiilor minori;

?divort comunitar= divizarea comunitatii de prieteni si izolarea decomunitatea de rudenie a fostului sot;

?divort psihic= dobandirea autonomiei psihice fata de fostul partener de casatorie; indivizii care ramanafectati de pierderea partenerului pot sa aiba dificultati in constituirea unornoi relatii si activitati.

Un alt aspect ce tine de divort este acela ca in fiecare societate,legislatia familiei cuprinde reglementari specifice privitoare la disolutiacuplurilor. Trebuie sa discutam putin institutia juridica a divortului, acestareprezentand forma legala de desfacere a casatoriei sau, desfacerea casatorieiprin hotarare judecatoreasca. In tarile europene, divortul este reglementat detrei tipuri de legislatii:

a)divortul sanctiune - prevede cadisolutia casatoriei se face inurmaconstatarii culpei unuia dintre soti;

b)divortul faliment- apare cand legaturile dintre sotisunt puternice afectate, incat cei doi soti sunt constienti ( desi nu in egalamasura ) ca uniunea lor nu mai poate continua;

c)divortul remediu- este solutia unei casatoriicomplet compromise pentru a permite partenerilor sa se recasatoreasca.

Principalele probleme care intervin in cazul divortului sunt: stresul emotional, incredintara siingrijirea copiilor, divizarea proprietatii. Incredintarea copiilor in urmadisolutiei legale s-a facut in mod traditional mamei. Dar in ultimele deceniis-au facut presuni din partea barbatilor pentru a se modfica prevederile legalediscriminatorii. Numarul tatilor carora li s-au incredintat copiii a crescut inmajoritatea societatilor. A crescut, de asemenea, numarul cazurilor in carecopiii au fost incredintati ambilor parinti. Cercetarile de psihosociologiearata ca desi aceasta varianta este preferata de un numar tot mai mare decupluri care divorteaza, efectele asupra copiilor pot fi deseori negative.Majoritatea reglementarilor privind divortul stabilesc obligatia ambilorparinti de a contrbui la ingrijirea copiilor. De regula acest lucru serealizeaza prin plata unei pensii alimentare. Refuzul de a contrbui laacoperirea cheltuielilor pentru ingrijirea copiilor se pedepseste de lege.Majoritatea casatoriilor se bazeaza pe comunitatea de bunuri. In timpuldivortului, legea decide asupra impartirii bunurilor; locuinta revine de regulaparintelui caruia i s-au incredintat copiii.

Analizand divortul, ne dam seama ca la baza lui stau diversi factori economici,culturali, psihologici, morali, religiosi care actioneaza la nivelulpartenerilor, in interiorul cuplurilor si in afara acestora. Factorii socialicare pot limita divorturile sunt: starea de prosperitate a sanatatii, protectiasociala a populatiei, atitudinea profamilista a populatiei, intoleranta fata dedivort, interdictii morale, religioase si juridice. Dar divortul, in ciudafactorilor enumerati mai sus, ramane hotararea partenerilor de a se desparteii,de a pune capau uniunii conjugale existente, de a incerca o alta forma deconvietuire contractarea altei casatorii sau traiului fara partener.

Printre factorii interni familiali care pot genera divortul putemenumera:

-lipsa experientei premaritale,

-insuficienta cunoasterii partenerului,

-absenta dragostei,

-casatoria precoce,

-diferente mari de varsta intre parteneri,

-diferente privind instructia si educatia partenerilor,

-incompatibilitati psihice si temperamentale ale partenerilor,

-comportamenteagresive,

-alcoolismulunuia dintre parteneri-divergente privind educatia copiilor, si lista probabilpoatecontinua si se potadauga mereu noi factori care sa actioneze asupra cuplului.

Divortul, antreneaza modificari majore la nivelul tuturorfunctiilor familiei. Functiile economice, de solidaritate, de socializare,cunosc o destructurare sau, in cazul cuplurilor cu copii, o redimensionare, decele mai multe ori negetiva. Divortul are ca prim efect, perderea functiei psihoafectivea familiei, slabirea sau ruperea relatiilor formale si informale alepartenerilor.

Un alt efect provocat de divort tine de faptul caresponsabilitatile paterne sunt redistribuite si preluate in totalitate deparintle caruia i s-a incredintat minorul. Desi efectele asupra copilului suntnegative, exista si situatiile in care efectele negative asupra minorilor suntcontra balansate de efectele benefice ( de exemplul in cazul cuplurilor cu unparinte agresiv, alcoolic, etc. ).

Dar oricum am privi si oricat de optimisti suntem, nu putem saspunem ca minorul implicat intr-un proces de divort, nu este afectat in planpsihic. In absenta unuia dintre parinti, efectele se pot observa direct sauindirect in comportamentele si conduitele pe care minorul le adopta:irascibilitate, hipersensibilitate, izolare, performante scolare scazute sauacte devianete sau delincvente.

Unii autori fac o asociere intre divort si durerea pe care oimplica acesta. Pierderea unui partener prin divort a fost adesea comparata cupierderea prin moarte. Durerea care insoteste divortul poate sa conduca ladepresii si anomie prelungite in care viata sa para fara rost si sarcinile defiecare zi sa devina lipsite de semnificatie. Se mai face o asemanare intresentimentele divortatilor si vaduvilor, desi faptul ca partenerul a plecat debuna voie va lasa pe unii divortati mai umiliti si cu mai multa amaraciunedecat suporta in general vaduvul. Cei divortati tind adesea sa fie considerabilmai tineri decat vaduvii, dar readaptarea este complicata in ambele situatiiatunci cand se mentin sentimente puternice de manie, respingere sau vinovatie.

Dar in acelasi timp putem privi si dintr-o parte pozitiva princare putem spune ca divortul poate aduce eliberarea de relatiile nefericite saurestrictive, eliberand indivizii pentru a construi o noua viata fie de uniisinguri, fie cu un nou partener. Oricum ar fi resimtita durerea de unul dinparteneri este indicat sa se manifeste liber si sa se elibereze de apasare,apeland la una din formele de manifestare ale durereii: plans, manie,etc. Oincompleta exprimare a durerii poate intarzia readaptarea personala si poateproduce dificultati majore in relatii subiacente acesteia.

Dar in ziua de astazi putem observa in foarte multe societati cafamilia capata alte dimensiuni si se restructureaza, trecand la noi forme carecu siguranta vor schimba si modul de abordare privind divortul. De la familiilee traditionale - in care stilul de viata este bazat pe autoritate, sifunctioneaza avand la baza ierarhia, conformismul, represiunea - s-a trecut lafamiliile contemporane, care se intemeiaza pe un alt stil de viata in careautoritatea este schimbata cu cooperarea si este sustinuta de alte valori:comunicare, egalitate, schimbare. Dar plecand de la aceasta tipologie, se poatespune ca o alternativa la cele doua mentionate mai sus, in viitor, valoareafocala intr-o familie ar fi individualitatea, sustinuta de urmatoarele valori:competitie, insingurare, non-conformism.

Familia si-a pierdut mult din caracterul ei de institutiesociala, cuplul familial fiind interesat mai mult de satisfacerea propriilorinterese si mai putin de realizarea functiilor pe care le atribuie institutieifamiliale. Plecand le acest punct de vedere si de la schimbarile care deja suntmult prea evidente in ziua de astazi, este usor de inteles ca si aspectelelegate de divort si de modalitatile de destramare a familiei se vor modifica sivor suferi diferite schimbari, intr-un viitor mai apropiat sau mai indepartat.