Referat, comentariu, eseu, proiect, lucrare bacalaureat, liceu si facultate
Top referateAdmitereTesteUtileContact
      
    


 


Ultimele referate adaugate

Adauga referat - poti sa ne ajuti cu un referat?

Politica de confidentialitate





Ultimele referate descarcare de pe site
  CREDITUL IPOTECAR PENTRU INVESTITII IMOBILIARE (economie)
  Comertul cu amanuntul (economie)
  IDENTIFICAREA CRIMINALISTICA (drept)
  Mecanismul motor, Biela, organe mobile proiect (diverse)
  O scrisoare pierduta (romana)
  O scrisoare pierduta (romana)
  Ion DRUTA (romana)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  Starea civila (geografie)
 




Ultimele referate cautate in site
   domnisoara hus
   legume
    istoria unui galban
   metanol
   recapitulare
   profitul
   caract
   comentariu liric
   radiolocatia
   praslea cel voinic si merele da aur
 
despre:
 
Comunicarea extraverbala
Colt dreapta
Vizite: ? Nota: ? Ce reprezinta? Intrebari si raspunsuri
 
s4b4bc

Prezentarea comunicarii interpersonale sub cele doua aspecte principale, verbala si extraverbala, are avantajul ca utilizeaza notiuni distincte, aproape de bun simt.
Privita din punctul de vedere al dezvoltarii filogenetice si al mijlocului de transmitere a informatiei comunicarea umana urmeaza alte doua cai:
- Calea comunicarii spontane, mai veche filogenetic, care reflecta starea emotionala a subiectului si este controlata de emisfera cerebrala dreapta;
- Calea comunicarii simbolice care exprima functia sociala a comunicarii si invita la interactiune, mai noua filogenetic, si controlata de emisfera cerebrala stanga.
Ross Buck prezenta in anul 1982 un studiu convingator referitor la aceste versante ale comunicarii intraumane, care pot fi incluse in comunicarea extraverbala (cu precizarea ca si comunicarea verbala este de fapt simbolica). Interpatrunderea acestor domenii da imaginea complexitatii comunicarii umane.
Studierea comunicarii extraverbale a starnit interes deosebit abia in ultimul deceniu, ca urmare a cunostintelor dobandite de etologie aplicate in studierea fiintei umane. Etologia este ramura biologiei care studiaza comportamentul animalelor si are astfel ca obiect de cercetare comportamentele nonverbale.
Cercetatorii au reusit astfel sa descifreze ca pe langa comunicarea simbolica, specifica omului, care reprezinta sistemul social de comunicare (comunicarea verbala a fost prezentata pe larg in capitolul precedent), fiinta umana, ca si alte specii dezvoltate biologic, dispun si de un sistem biologic de comunicare, numit comunicare spontana.
Sistemul biologic de comunicare al omului a fost semnalat inca din anul 1872, de catre Ch. Darwin, in lucrarea Expression oj the Emotions in Mans and Animals.
Facandu-se distinctie intre comportamentul nonverbal voluntar si involuntar, comunicarea spontana este inclusa in ultimul. Expresia faciala care exprima elemente ale comunicarii spontane (frica, dorinta, suparare) nu este insa niciodata pura, avand si elemente voluntare, controlate, cu atat mai abil, cu cat copilul este de varsta mai mare si dispune de dezvoltarea cognitiva. De exemplu, miscarile faciale care insotesc conversatia sunt subordonate fluxului vorbirii. In timpul comunicarii verbale, expresia faciala si gesturile sunt subordonate conversatiei. Comunicarea simbolica este totdeauna voluntara, dar nu totdeauna constienta. Nu este usor de facut distinctie intre modificarile mimicii faciale conversationale (subordonate conversatiei) si cele emotionale. Acestea devin mai distincte daca observam “emblema faciala” in afara comunicarii. Aceasta expresie este automatica, scapa interventiei constiente a subiectului si exprima starea lui motivational-emotionala.
Ross Buck face o comparatie intre comunicarea spontana si cea simbolica (vezi tabelul 1) si propune o reprezentare grafica privind relatia ipotetica dintre ele (vezi figura 3).

Caracteristici Comunicarea spontana Comunicarea simbolica
Baza sistemului de coduri participare biologica (innascut) participare sociala (dobandita)
Elemente semne: aspecte naturale, vizibile, usor sesizabile de interlocutor semne: relatie arbitrara cu ceea ce exprima; ambii participanti la interactiune trebuie sa le cunoasca semnificatie
Intentie spontan: comportamentul este un raspuns automatic sau reflex voluntar: transmitatorul intentioneaza sa transmita un anume mesaj
Continut nu propune o comunicare; este proportional cu starea motivationala si emotionala a subiectului voluntar: transmitatorul intentioneaza sa transmita un anumit mesaj, invita la comunicare
Sediul proceselor cerbrale emisfera cerebrala dreapta emisfera cerebrala stanga

In conceptia acestui autor, comunicarea spontana este cea mai veche filogenetic si se bazeaza pe un sistem de semne dobandite biologic. Semnele se afla intr-o legatura naturala cu ceea ce exprima (stari emotionale). Comunicarea spontana nu invita la dialog, dar informeaza partenerul, despre starea motivational-emotionala a subiectului. Expresia faciala care dezvaluie elementele comunicarii spontane este involuntara, iar acest tip de comunicare este, prin excelenta, extraverbala. Starile emotionale pe care le exprima comunicarea spontana sunt usor sesizabile de catre interlocutor, iar din punct de vedere biologic ele sunt interpretate ca avand rol adaptiv, fiind sursa de informatie pentru receptor. Desi rolul comportamentului facial pentru supravietuirea omului este greu de evaluat, se poate spune ca sugarul in varsta de 6 luni este foarte sensibil la inflexiunile vocii (prozodia) si expresia faciala a mamei, iar copilul in varsta de un an foloseste expresia faciala a mamei ca sursa de informatie, atunci cand se simte in nesiguranta. Incruntarea exprimand mania care poate fi descifrata in expresia faciala a individului va fi interpretata ca adaptativa, pentru ca alertand partenerul, rezolvarea conflictului se face fara altercatii fizice! Se cunoaste valoarea informativa a primului contact facial, folosita de interlocutor pentru prevederea directiei in care va evolua comunicarea.
Fiind innascuta, expresia faciala, care exprima comunicarea spontana, apare devreme in cursul dezvoltarii ontogenetice, dar ulterior se adauga elemente invatate, modelate de cultura si educatie, care disimuleaza comportamentul dictat de starea motivational-emotionala a subiectului.
Deci comunicarea nonverbala include ambele aspecte, elemente innascute, dobandite biologic si elemente invatate, modelate prin educatie sau nivel cultural.
Referindu-ne strict la expresia faciala, se poate spune ca este foarte greu de distins gradul controlului voluntar intr-o expresie faciala data, care poate fi spontana, dar “corectata” voluntar. Miscarea musculaturii fetei este voluntara, nu si relevanta pentru exprimarea unei emotii! Pentru evidentierea expresiei spontane reale subiectul trebuie observat fara ca el sa stie, ceea ce in cercetarile comportamentului uman se obtine folosind camere invizibile de luat vederi. De asemenea, este necesar ca subiectul sa nu fie antrenat intr-o interactiune sociala, mai ales intr-o conversatie, deoarece, asa cum am aratat, expresia faciala devine imediat subordonata comunicarii verbale pe care o completeaza. Receptorul trebuie sa fie capabil sa sesizeze toate aceste modificari.
Rolul social al comunicarii este indeplinit de comunicarea simbolica, bazata pe un sistem de simboluri definite social, care au o relatie arbitrara in raport cu ceea ce exprima. Este totdeauna intentionala, voluntara (nu si constienta totdeauna) si constituie o invitatie la interactiunea adresata partenerului. Nu exista comunicare simbolica pura, ea se suprapune totdeauna peste elementele comunicarii spontane; devine mai complexa pe masura ce copilul se dezvolta, fiind influentata de experienta si dezvoltarea lui cognitiva. Simbolul utilizat de comunicarea sociala este un limbaj invatat in cadrul interactiunilor si se constituie intr-un cod al comunicarii care trebuie cunoscut atat de emitator, cat si de receptor.
In comunicarea interumana, ambele tipuri de comunicare pot surveni simultan.
Comunicarea extraverbala nu este numai spontana (aceasta explica doar starea motivational-emotionala), ci si simbolica. Legatura dintre ele nu este logica, ci mai degraba biologica (comunicarea spontana este coordonata de emisfera cerebrala dreapta, iar cea simbolica de emisfera cerebrala stanga).
Comunicarea extraverbala are doua functii importante: functia sociala, de comunicare, si functia expresiva sau afectiva.
De fapt, exista o integrare a functiei afective si sociale a comportamentului extraverbal. Continutul oricarei actiuni nonverbale cunoaste o parte descriptiva (mesajul) si una afectiva (zambetul de placere). Sensul trebuie interpretat in context. Uneori parintii sau fratii cu care copilul intra in interactiune ignora expresivitatea fetei copilului. Expresia de frica ii este reprosata, pedepsita si etichetata ca ridicola!
In lucrarea intitulata Comunicarea extraverbala (1987), V. Enatescu considera comunicarea extraverbala ca fiind totalitatea modificarilor de comportament aparute in cursul actului comunicarii, in afara comunicarii lingvistice, completand-o. Comunicarea extraverbala insoteste momentul concret al comunicarii, fiind, de obicei, paralela si sincrona cu comunicarea verbala completand-o, intarind-o, dandu-i culoare si stil, uneori suplinind-o. V. Enatescu insista, in special, pe valoarea simbolica a comunicarii extraverbale. Nu vom comenta aici scrisul, cititul, desenul, canale extraverbale simbolice, dar cu rol mai redus in interactiunea mama-copil. Mult mai sugestive pentru subiectul care ne intereseaza sunt expresia faciala, mimica si gesturile.
Valoarea expresiei faciale am comentat-o deja ca sediu al expresiei comunicarii spontane. Expresia faciala, care exprima starea emotionala a subiectului, are un caracter innascut, determinat genetic si, de aceea, poate fi evidentiata foarte devreme la sugarul foarte mic. In timpul dezvoltarii ontogenetice individul deprinde (invata) norme personale, situationale sau culturale, care guverneaza expresia faciala. Controlul voluntar al musculaturii mimicii participa la aceasta. Cu timpul, copilul invata ceea ce nu trebuie sa exprime in context social si capata abilitatea sa controleze propriul sau comportament. Se utilizeaza de obicei trei modalitati de disimulare a expresivitati faciale (simulare, inhibitie, mascare). Expresivitatea faciala este cel mai controlabil canal al comunicarii extraverbale, pe cand comportamentul corpului si calitatea vocii (tonul) sunt mai putin controlabile (chiar atunci cand expresia verbala propriu-zisa este bine stapanita).
Expresivitatea faciala din timpul comunicarii lingvistice exprima intentiile celui care transmite mesajul. Elementul varsta este extrem de important pentru aprecierea semnificatiei semnelor extraverbale. Expresia faciala, ca stil si originalitate, este specifica personalitatii fiecarui individ. Persoanele mai extrovertite dovedesc o mimica faciala mai mobila decat cele introvertite, pentru ca exista relatia intre expresivitatea faciala si tipul de raspuns fiziologic (Eysenk, 1967) (vezi figurile 4 si 5). Capacitatea de exteriorizare sau interiorizare a expresivitatii faciale este innascuta (corelata cu personalitatea individului), dar este modelata mult sub influenta factorilor sociali. Diferenta de expresivitate faciala la copii tine de faptul ca unii sunt mai exteriorizati si altii mai interiorizati. Din aceasta cauza copiii cu reactivitate mai mica risca sa fie evaluati dezavantajos si subestimati referitor la dezvoltarea cognitiva. Expresivitatea faciala din timpul interactiunilor sociale se invata prin imitare. Sugarul in varsta de 4 luni este mai expresiv, daca mama lui este activa facial in timpul interactiunilor mama-copil. El este foarte sensibil la expresia faciala a mamei si invata sa interpreteze semnificatia mimicii adultului inainte de a intelege sensul comunicarii verbale.




Figura 4. Teoria lui Eysenk privind bazele neurofiziologice ale introversiunii si extroversiunii (1967). Schema: A. Sistemul reticular este o parte a sistemului functional care mediaza stimularea corticala; B. Sistemul reticular are influenta asupra neurocortexului atat pentru stimularea, cat si pentru inhibarea acestuia; C. Sistemul reticular primeste impulsuri pe calea clasica a organelor de simt, pe care le proiecteaza in ariile de receptie ale neurocortexului; D. Exista un nivel optim de stimulare (reprezentat in figura de linia punctata). Introvertitii si extrovertitii dispun de un nivel innascut de stimulare la nivelul sistemului reticular. Extrovertitii se nasc cu un nivel de stimulare mai mic decat optimum, iar introvertitii cu un nivel de stimulare care depaseste acest optimum

Figura 5. Teoria lui Eysenk. Strategii utilizate de subiect pentru a obtine un nivel optim de stimulare a neurocortexului: A. Extrovertitii isi indreapta organele lor de simt catre sursele de stimulare, ceea ce are ca efect cresterea stimularii pentru a atinge nivelul optim; B. Introvertitii evita acest tip de stimulare.

Este deja stabilit ca cea mai expresiva zona a figurii este etajul mijlociu al fetei, regiunea interoculara si intersprancenoasa (jocul sprancenelor, cutele realizate intre ele, modificarile expresive ale dimensiunilor fantelor palpebrale, ale santurilor nazo-geniene si labio-geniene).
Tatiana Slama-Cazacu a intreprins studii referitoare la concomitenta limbajului mimic cu a celui verbal.
In comunicarea mama-copil, de o extrema importanta este contactul “ochi in ochi (eye to eye). Valoarea speciala a privirii si a relatiei privire-verbalizare pentru intarirea legaturii interpersonale a fost de ,mai multa vreme clarificata. Directia privirii, cautarea privirii partenerului, urmarirea ei, a dinamicii globului ocular, deplasarea sau coborarea ochilor sunt pline de semnificatie in comunicarea interumana si in cazul particular al comunicarii mama-copil.
Piaget a fost cel care a subliniat insa ca debutul dezvoltarii gestualitatii se situeaza inaintea aparitiei limbajului sonor. Admitand ca gesturile si mimica se invata prin imitarea adultului, trebuie sa remarcam ca sugarul se afla fntr-o situatie particulara. El poate remarca mimica mamei percepand-o vizual, in schimb isi recunoaste propria fata numai prin pipait, adica folosind un alt sistem de perceptie. Existand aceasta lipsa de corespondenta este probabil ca imitarea mimicii adultului este initial intamplatoare. Copilul este silit sa construiasca corespondente intre claviatura vizuala si cea tactil-chinestezica pentru a generaliza imitarea mimicii (Piaget).
In primul semestru de viata imitarea gesturilor este restransa din cauza imperfectiunilor motorii legate de varsta.
Gesturile insotesc si ele comunicarea verbala completand mesajul, alaturi de mimica faciala. Gestica sustine comunicarea verbala suplinind unele dificultati ale acesteia, incercand sa faca sublinieri. Gestica este incadrata in expresia plastica a comunicarii extraverbale.
Expresivitatea miscarilor mainilor a fost semnalata si inclusa in semnele comunicarii extraverbale. In monografia asupra mainii, publicata la inceputul secolului. Vaschide (citat de Tubiana) sustine chiar ca mana defineste comportamentul omului mai mult decat ochiul, mai mult decat un domeniu senzorial. Semnificatia gestului si rolul lui in completarea comunicarii verbale utilizat in perioada protoconversationala a fost deja subliniata in capitolul precedent.
Comportamentul extraverbal inlocuieste sau argumenteaza comportamentul verbal, facilitand o interactiune sociala. Individul care poseda abilitatea de a codifica sau decodifica semnificatia comportamentului extraverbal da dovada de mai multa competenta in comunicarea sociala.






Colt dreapta
Creeaza cont
Comentarii:

Nu ai gasit ce cautai? Crezi ca ceva ne lipseste? Lasa-ti comentariul si incercam sa te ajutam.
Esti satisfacut de calitarea acestui referat, eseu, cometariu? Apreciem aprecierile voastre.

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)




Noteaza referatul:
In prezent referatul este notat cu: ? (media unui numar de ? de note primite).

2345678910



 
Copyright 2005 - 2024 | Trimite referat | Harta site | Adauga in favorite
Colt dreapta