„Sentimentul de inferioritate si complexul de inferioritate — aceste concepte fundamentale ale psihologiei individuale, care altadata, asemenea protestului viril, ii faceau pe psihanalisti sa vada negru inaintea ochilor — sunt astazi (constata Adler cu satisfactie, n. n.) in intregime acceptate de Freud'62. f7j9ji
Conceptele invocate sunt cu adevarat fundamentale pentru doctrina adleriana, pentru care a fi om inseamna a avea un sentiment de inferioritate, care cere o compensare permanenta3-*, legea vietii fiind triumful asupra dificultatilor. Am si vazut, in linii mari, ce intelege Adler prin acestea. Sentimentul de inferioritate, generat de sesizarea (nu neaparat constienta) a insuficientelor cutarui sau cutarui organ, devine pentru individ un factor stimulator al dezvoltarii psihice. Asa, de exemplu, strabismul, anomaliile de acomodare ale organului vizual, fotofobiile, hipoacuziile, mutismul, logone-vroza si alte tulburari de vorbire, inconvenientele organice si psihice cauzate de vegetatiile adenoide, afectiunile frecvente ale organelor de simt, cailor respiratorii si digestive, malformatiile si uratenia, semnele periferice de degenerescenta care tradeaza inferioritati mai profunde, hidrocefalia, rahitismul, anomaliile scheletului (scolioza, cifoza, genu valgum sau gemi varum, pes varus sau pes valgus)^, incontinenta persistenta anala sau uretrala, viciile de conformatie ale organelor genitale, defecte ale cordului, arterelor, ale glandelor endocrine, ca si alte nenumarate anomalii, pe scurt, existenta unui organ deficitar ca forma si functie, „impun traiectelor nervoase corespondente si suprastructurii psihice un efort de natura sa aduca din partea acesteia o compensatie, in cazul in care ea este posibila, caz in care legaturile care ataseaza organul inferior de lumea exterioara trebuie sa-si gaseasca o intarire in suprastructura. Organului vizual atins de inferioritate originara ii corespunde o perceptie vizuala exacerbata35, un aparat digestiv atins de inferioritate va avea drept corolar o intensificare a activitatii psihice, in raport cu tot ceea ce priveste sau are tangenta cu alimentatia; aceasta intensificare se va transpune in lacomie, pofta de castig si, prin intermediul echivalentului reprezentat de bani, se vor intari spiritul de economie si avaritia"36.

Cu atari explicatii suntem in imediata „vecinatate" a psihanalizei freudiene,caci, dupa Freud, copiii care, bunaoara, musca sanul mamei, ca adulti devin niste certareti si sarcastici, vesnic in cautare de scandaluri, pe cand cei intarcati prea devreme vor deveni betivi, incercand sa inlocuiasca cu alcool laptele de care au fost privati intempestiv. in aceeasi maniera „parapsihanalitica", Adler va sustine ca in privatiunile si senzatiile de inconfort din primii ani ai copilariei, in sentimentul de inferioritate al copilului, generat de imaturitatea organelor sale, de lipsa de independenta in relatiile cu parintii etc. trebuie cautat punctul de plecare al unui anumit numar de trasaturi de caracter, foarte generale, care fac din copil un individ agresiv, cu ambitia afirmarii superioritatii fata de ceilalti. „Acest sentiment de inferioritate — specifica Adler — este cauza neastamparului copilului, a dorintei sale de actiune, de a juca diverse roluri, de a-si masura puterea cu altii, ca si cauza viziunilor sale anticipatoare privind viitorul, a pregatirilor sale pe plan fizic si psihic in acest sens. intreaga educabilitate a copilului depinde de acesl sentiment de insuficienta (Insufficienzgefiihl). in felul acesta viitorul devine pentru el o tara a fagaduintei in ceea ce priveste compensatiile"37. inca din frageda copilarie, printr-un proces inconstient, se traseaza liniile unui „stil de viata", de regula invariabil, la baza caruia sta conceperea unui „plan secret", ca si cum ar fi vorba de pregatirea unui act subversiv. „Tendinta infatigabila spre superioritate incearca sa ascunda acest complex (de inferioritate, n.n.) printr-un complex de superioritate care, intotdeauna in afara sentimentului de comuniune sociala, tinteste la aparenta unei superioritati personale"31*. in asemenea cazuri se impune ca „stilul de viata" sa fie modificat radical, in sensul integrarii sociale a individului deviant, deoarece „a fi om nu este doar un fel de a vorbi, ci a fi o parte dintr-un intreg, a te simti parte dintr-un intreg"39. Parghia modificarii „stilului de viata" este mereu una si aceeasi, constand in consolidarea sentimentului de comuniune sociala. „Tehnologia" punerii in practica a acestei parghii nu este de obicei descrisa, ci numai prescrisa. Chiar si suferinte cum sunt cefaleea nevrotica, migrena, nevralgia trigemenului si accesele epileptoide, acolo unde tulburarile organice lipsesc — ne asigura Adlerin ultima sa carte — vor putea fi vindecate, chiar si definitiv, printr-o modificare a stilului de viata, printr-o scadere a tensiunii psihice, printr-o largire a sentimentului de comuniune sociala, panaceul sau universal40.
Dar, sustine pe de alta parte intemeietorul „psihologiei individuale", nu numai individul ca atare, ci si specia umana in intregul ei s-a dezvoltat tot datorita slabiciunii sentimentului de inferioritate fata de celelalte specii, compensarea suprema avand loc prin constituirea societatii omenesti. „in ceea ce priveste structura sa naturala — scrie Adler — omul este o fiinta inferioara. Dar aceasta inferioritate constitutiva, pe care si-o constientizeaza ca pe un sentiment de neimplinire si de insecuritate, actioneaza permanent ca un stimulent in directia descoperirii unei cai de adaptare la viata, unde sa-si creeze situatii in care sa fie echilibrate dezavantajele pozitiei omului in natura. Este vorba, in fond, tot despre organul psihic, care arc capacitatea de a realiza adaptarea si securitatea"41. Complexul de inferioritate este astfel prezentat ca un fenomen universal care a prezidat geneza omenirii. „Gorila — scrie el altundeva —, careia ii admiram forta, tigrul, cel mai redutabil dintre animale, nu au nevoie de comunitate. Omul, daca ni-1 reprezentam lipsit de toate binefacerile culturii, despuiat de toate mijloacele pe care i le-a procurat inteligenta, ar fi fost pierdut inca din prima zi, fara cooperare, in padurea virgina. Observatia noastra ne duce si mai departe. Achizitiile cele mai pretioase ale omului i-au venit de la inferioritatea sa'4-.
Caracterul „parapsihanalitic" al acestei speculatii de antropologie este evident. in Totem si Tabu (1913), alambicand o idee a lui Darwin, Freud se straduieste sa demonstreze ca la originea unor fenomene sociale, in special desprinderea omului din „hoarda primitiva", ar sta „complexul lui Oedip", in timp ce Adler pune intregul Univers sub stapanirea unui „complex de inferioritate" primordial, in acest demers el este de o perseverenta care adesea frizeaza artificiul si stridenta. Astfel, dintre copii, cadetul ar fi inamicul jurat al principiilor si regulilor, un adversar al puterii stabilite, pe care are tendinta s-o atace in orice conditii, in vederea rasturnarii in favoarea sa a raportului de forte. Criminalitatea nu ar fi decat rezultatul exhibarii sentimentului de superioritate. Prostitutia ar fi un mijloc prin care femeile, animate de proverbialul „protest viril", ii umilesc pe barbati, care le socotesc inferioare. Cum are loc aceasta paradoxala umilire? Foarte simplu: pe cand barbatul care se serveste de o prostituata crede a-si dovedi superioritatea fata de ea, femeia il stoarce de bani si, in felul acesta, il degradeaza la starea de mijloc de subzistenta (!) Numai la dogmaticii pansexualismului se mai pot intalni interpretari atat de siluite.