O alta categorie de probe executive larg folosite sunt probele de tip Stroop. Ele evidentiaza dezvoltarea atentiei executive prin abilitatea subiectului de a rezolva un conflict cognitiv. Variantele pentru copii de varsta mica sunt variante non-verbale, care implica rezolvarea unui conflict spatial sau categorial. Astfel, pentru testarea copiilor de 2-3 ani se prezinta un obiect familiar intr-o latura a unui monitor (marginea stanga sau dreapta) copilul trebuind sa raspunda la stimulul prezentat prin apasarea unui buton. Butonul poate fi de aceeasi parte cu stimulul (varianta care se numeste “congruenta”) sau de partea opusa (varianta “incongruenta”). Raspunsul prepotent al copilului este sa apese pe butonul de pe partea cu stimulul, indiferent ce fel de stimul este. Dar, proba ii cere sa-si inhibe acest raspuns prepotent si sa apese pe buton in functie de identitatea stimulului. De exemplu, daca apare un ursulet sa apese pe butonul de pe partea cu ursuletul, dar daca apare o girafa sa apese pe butonul aflat in partea opusa girafei. Abilitatea de a rezolva acest conflict este masurata prin acuratetea si viteza raspunsului ( Posner si Rothbart, 1998). b2e8em
Performanta copiilor de 2 ani se caracterizeaza prin tendinta de a repeta raspunsul anterior. Acest comportament perseverativ este asociat cu disfunctionalitatea ariilor frontale, si este congruent cu ipoteza ca functiile executive relationate cu rezolvarea conflictului sunt inca imature la 2 ani. Copiii raspund corect in aprox. jumatate din expuneri, dar prezentand totusi o diferenta semnificativa intre expunerile congruente si incongruente ( 63% / 53%). La sfarsitul celui de al treilea an si inceputul anului 4 acuratetea raspunsurilor creste atat pentru expunerile congruente cat si incongruente ( 92% / 83%). Viteza de reactie la expunerile incongruente este cu 30% mai mica. Tranzitia dintre cele doua patternuri de performanta se realizeaza in jurul varstei de 30 de luni. La aceasta varsta 50% dintre copii au o performanta similara cu cei de 2 ani, aprox. 30% au performanta similara cu a celor de peste 3 ani, si cam 10% dintre copii raspund exclusiv la locatia stimulului, indiferent de identitatea sa (Posner si Rothbart, 1998). Studiile folosind RMN-ul functional si tomografia cu emisie de pozitroni au aratat implicarea cortexului cingulat anterior ( ariile 24 si 32) in performanta la sarcinile de tip Stroop ( George si colab., 1994). Exista dovezi ca performanta copiilor intre 5 si 16 ani la sarcinile ce necesita control atentional coreleaza in timp cu dezvoltarea acestor arii, in special din emisfera dreapta (Casey si colab., 1997).

Multe dintre progresele pe care le face un copil de 5-7 ani ( aflat in stadiul “operatiilor concrete”) fata de varsta de 3-4 ani ( cand se afla in stadiul “preoperational”), reflecta dezvoltarea abilitatii de a tine activate in memorie mai mult de un lucru, si de a reusi sa-si inhibe tendinta de raspuns care este cea mai puternica la un moment dat. Dovezi ca un copil de 3-4 ani are dificultati in a tine in minte doua lucruri in acelasi timp, sau ca tinde sa se concentreze doar asupra unui singur aspect al problemei, pot fi observate in: 1) esecul lui in probele de conservare a volumului unui lichid ( nu ia in considerare si inaltimea si grosimea vaselor, ci doar inaltimea); 2) dificultatea pe care o intampina in sarcinile de schimbarea unei perspective unde trebuie sa manipuleze mental o scena pentru a spune cum ar arata dintr-o alta perspectiva, ignorand aspectele prezente; 3) dificultatea de a compara o idee veche cu una noua, si de a depista o contradictie; 4) dificultatea de a rezolva o problema ce presupune doi pasi. La 5 sau 6 ani, copiii sunt capabili sa faca aceste lucruri (Diamond, 2001).