Inrudita strans cu invidia si de cele mai multe ori asociata cu ea este avaritia. Nu ne gandim doar la acele forme de zgarcenie care se limiteaza la adunarea de bani, ci la acea forma generala care, in esenta, se exprima in faptul ca cineva nu este preocupat sa-i faca altuia vreo bucurie, ca pregeta sa se jertfeasca pentru colectivitate sau pentru o anumita persoana, ca ridica in jurul sau un fel de zid, numai pentru a fi sigur de bietele sale comori. Recunoastem aici cu usurinta afinitatea cu ambitia si cu vanitatea, pe de o parte, precum si cu invidia, pe de alta parte. Nu vom exagera daca vom afirma ca toate aceste trasaturi de caracter exista la om simultan, asa incat cineva nu trebuie sa treaca drept un ghicitor de ganduri daca, stabilind existenta unei anumite insusiri, va sustine ca sunt prezente si celelalte. u7j8jk
Omul civilizat al zilelor noastre da la iveala cel putin cateva aspecte ale avaritiei. El poate cel mult sa o tainuiasca sau sa o disimuleze in spatele unei generozitati duse pana la extrem, care pesemne ca nu este altceva decat o pomana, o incercare destinata ca prin gesturi generoase sa exalte sentimentul propriei sale personalitati, in detrimentul altor oameni. in anumite imprejurari, ca atunci cand avaritia este pusa in slujba unor interese sociale determinate3, ea poate sa para chiar o insusire valoroasa. Asa este, de exemplu, in cazul in care un om isi economiseste timpul sau forta sa de munca si prin aceasta, poate, realizeaza o opera mareata. Exista in epoca contemporana o orientare, stiintifica si morala, care asaza de-a dreptul in prim-plan aceasta utilizare cu zgarcenie a timpului, cerand ca fiecare sa procedeze „economic" cu timpul si cu puterea de munca (la fel cu „fortele de munca"). Aceasta suna foarte frumos in teorie. Dar de indata ce acest principiu este pus undeva in practica se poate vedea cum totul este aici pus exclusiv in serviciul aspiratiei catre putere si superioritate. Cu acest principiu dobandit pe cale teoretica se va ajunge de cele mai multe ori doar la abuzuri, cei care folosesc cu zgarcenie timpul si puterea de munca incercand sa puna pe umerii altora sarcinile ce le revin lor. Nu putem evalua si pretui o astfel de conceptie decat in masura in care ea este utila obstei. Este un atribut propriu intregii dezvoltari a erei noastre tehnice sa trateze omul ca pe o masina si sa-i impuna principii de viata care poate ca isi au intr-o masura oarecare justificarea in ceea ce priveste tehnica, dar care, in ceea ce priveste viata in comun a oamenilor, sunt in mod fatal dizolvante, generatoare de izolare si frustrante. De aceea ar fi mai bine sa oranduim in asa fel lucrurile incat mai degraba sa dam decat sa economisim, principiu care nu trebuie denaturat, de care sa nu ne permitem sa abuzam, lucru de altfel imposibil atunci cand avem in vedere folosul semenilor.