j1m22me
In general, exista doua categorii de indivizi - cei ce accepta situatia si militantii. (Global, in societate sunt doua categorii de oameni: indiferentii si combatantii). Argumentele pro si contra nu au valoare reala decat raportate la conditii concrete; dificultatile sunt evidentiate punand accentul pe om, pe viata personala si relationala - intersectata de banalul cotidian dar si pe evenimente cruciale - care sunt ipostaze ale devenirii si constructiei omului. Aceasta filozofie de viata s-a impus pentru multe probleme: se considera ca omul este un decupaj din mediul propus. Cand relatiile interpersonale sunt inlocuite de contracte, curentul umanist incearca o contrapondere, prin schimbarea omului insusi, a fiecaruia in parte. Fiecare om doreste sa-si vada perspectiva umana din perspectiva vietii cotidiene.
Aici este vorba despre: argumentele drepturilor calitatea vietii apartenenta constiinta identitatii controlul social cu toate problemele ce apar - de integrare, individualism si capacitate. Schimbarea in comunicare presupune: identificarea posibilitatilor de innoire perfectionarea dezvoltarea (posibila) a motivatiei
imbogatirea relatiilor cresterea prestigiului
(re)descoperirea nevoii de realizare
Schimbarea afecteaza: conditiile modul stilul fiind mai mult sau mai putin oportuna. Sursa schimbarii este determinarea unei succesiuni (logice) de alte schimbari: sursa se instituie (devine) sursa de presiune pentru alte schimbari; o sursa puternica de presiune este difuziunea ideii de schimbare. Este si ceea ce isi propune prezenta lucrare - de mediere a conflictelor.
Ritmurile diverselor sectoare supuse schimbarii sunt asincrone. Cele mai frecvente sunt cele materiale, apoi sunt schimbarile de conceptie si de organizare. Toate ritmurile duc la schimbari in relatiile interpersonale, dupa care urmeaza schimbarea indivizilor. Deci mai usor se schimba cunostintele, apoi atitudinile, apoi comportamentele. Toate aceste faze supuse schimbarii sunt in sine generatoare de: ganduri idei reprezentari sentimente atitudini fata de schimbare. Schimbarea implica in mod diferit pe fiecare om, putand fi o evolutie in timp (cu unele rupturi de ritm) ori o dezvoltare / crestere, cu accente pe desfasurare sau adaptare. Ritmurile fiind diferite, receptarea schimbarii de catre oameni este diferita: schimbarea e o provocare adresata omului, e o propunere pentru noi cadre de adaptare. Oamenii fiind diferiti - se adapteaza diferit la schimbare.
Schimbarea presupune compararea intre un “inainte” si un “dupa”, comparand situatii si circumstante. S-a constatat ca schimbarea tinde sa devina instrument de reconstructie umana. Schimbarea in comunicare se refera de fapt la achizitia de noi competente si tehnici, presand indivizii si codul -; prin: substituire remaniere / adaugare reorganizare eliminarea vechiului
Valoarea comunicarii este a ei in sine. Cercetarea-actiune asupra ei ori schimbarea totdeauna au subliniat asta.

Instruirea

Partile aflate in conflict au interese interdependente; conflictele sunt de obicei combinatii de procese competitive si de cooperare - iar cursul pe care-l ia conflictul va fi determinat de natura acestei combinatii. Se stie ca procesele caracteristice si efectele provocate de un anumit tip de relatii sociale (de cooperare sau competitive) tind sa provoace la randul lor acel tip de relatii sociale.
Daca o anumita persoana are cunostinte sistematice despre efectele proceselor de cooperare si competitive, acea persoana va avea si cunostinte sistematice despre conditiile care de obicei dau nastere la astfel de procese si - prin extensie - la conditiile care determina daca un conflict va lua un curs constructiv sau distructiv.
Imbunatatirea necesita realizarea unei conexiuni cu cognitia si perceptia. Un proces constructiv de rezolvare a conflictelor este similar unui proces eficient de cooperare pentru rezolvarea problemelor (unde conflictul este problema de rezolvat), in timp ce un proces distructiv e similar unei lupte competitive castig - pierdere. De fapt, o instruire eficienta cauta sa insufle: atitudinile cunostintele tehnicile care favorizeaza solutionarea eficienta, cooperanta a problemelor si sa descurajeze atitudinile si raspunsurile deprinse - care dau nastere la lupte castig - pierdere.
In instruire este necesar sa: stii in ce tip de conflict esti implicat devii constient de cauzele, consecintele si de alternativele furiei
infrunti conflictul - nu-l evita te respecti pe tine si interesele tale - astfel il respecti pe celalalt si interesele sale distingi clar intre interese si pozitii cercetezi care interese sunt compatibile definesti interesele conflictuale ca problema reciproca de rezolvat (prin cooperare, nu infruntare) fii atent la tendintele catre judecati gresite
iti cunosti reactiile tipice la situatii conflictuale ramai o persoana morala - pe tot parcursul!
... Matricele jocului ca un mijloc experimental se bucura de succes, deoarece faciliteaza definirea precisa a structurii recompensei, neasteptata pentru subiecti si - de aici - a felului in care depind unul de altul. Partial stimulata de - si partial ca reactie la cercetarea care foloseste matrici de joc - au fost create jocuri de comunicare si studiul conflictului (tip negociere cumparator - vanzator, coalitia a 3 persoane, joc de transport, distributie, etc.). Acestea ajuta dezvoltarea unei intelegeri mai sistematice a comunicarii, proceselor conflictuale si a solutionarii conflictului. (Insusi jocul este un mediator instrumental intre participant si ambianta sa).
Participarea in comunicare poate fi exersata prin diverse procedee. In continuare, noi propunem o serie de jocuri care implica totdeauna un grup. Aceasta pentru ca din perspectiva perceptiilor personale, succesele si esecurile sunt mai fezabile din dinamica experimentarii relatiilor cu altii in situatii inovate; am urmarit aspectele educationale mai ales in pozitii de excludere si marginalizare - contextul ce ar fi creat din activitatile propuse vizand inclusiv reactiile si raspunsurile. Desigur ca tipul schemelor avansate nu inseamna ca au profilul actiunilor ce corespund mereu aptitudinilor participantilor dar ca mijloace ajuta - speram - ca instrumente utile in observarea limbajului corpului, documentarii, depasirii obstacolelor si in cele din urma - analizarii procesului de comunicare. Fa-le! (In cercul tau de cunoscuti, la un club sau oriunde crezi de cuviinta ca pot fi aplicate). De altfel, in cuprinsul lucrarii te vei mai intalni cu simulari; este ceea ce practic poate face parte din bagajul tau in ceea ce priveste largirea orizonturilor comunicarii si evaluarile iti vor fi in mod sigur folositoare in abordari viitoare ale unor chestiuni pe care le-ai putea simti delicate … Omul se recreeaza in fiecare zi; totodata, este stiut ca energia de raspandire in lume a unor jocuri depaseste capacitatea de propagare a epidemiilor!
Inainte insa de a trece la jocuri (ce de altfel nu sunt sistematizate in vreun fel, atingand mai multe domenii), este utila parcurgerea consideratiilor despre estimari - deoarece e parte a fundamentului teoretic necesar in practica:

Estimarea

Estimarea este judecata valorii comunicarii. Aceasta comporta doua aspecte: a mesajului (continut, felul transmiterii sale, etc.) si a partilor (emitator si receptor). Pentru a fi potrivit, tipul estimarii trebuie sa indeplineasca anumite conditii: contextul sa fie cunoscut sa aiba o masura (de control a situatiei) diagnosticul sa vizeze pozitivul si negativul sa poata fi verificata (evaluarea estimarii)
Metodologia estimarii presupune observare adecvata, colectare de date si interpretarea lor. Ea se face pentru un bilant, a aprecia / analiza ce se petrece, comunica rezultate, lua decizii, raport cu viitorul, propune alternative, etc. Se estimeaza pentru a: modifica o situatie sau realitate stabili ce este util, necesar, important de facut si invatat sti daca sunt semnificative cele facute relativ la finalitatea dorita coordona actiunea cu interesele ameliora calitatea comunicarii determina dificultatile vedea reusitele si esecurile continua altfel fixa o ordine, o logica s.a.
In estimare intervin continuu probleme si obstacole. Estimarea poate fi spontana sau planificata. Cand este planificata, suntem inclinati s-o facem unilateral. De exemplu: are loc numai dupa ce comunicarea s-a incheiat; conexiunea inversa (raspunsul) si propria estimare nu au fost simultane - ci au alternat; foloseste o metoda, etc. Asadar, estimarea facuta numai la sfarsit are mai multe dezavantaje: unele informatii apar prea tarziu posibilitatea corectarii erorilor la timp s-a pierdut motivatia si comportamentul nu au posibilitatea exprimarii totale sunt asteptate confirmari pozitive declanseaza auto-apararea dupa ce nu se mai schimba ceva etc.
Aceste dificultati pot fi evitate daca estimarea este parte coerenta a procesului comunicarii, cand ar trebui considerata ca totdeauna sa: dea apreciere / incurajari dar si critici lege conexiuni stiute cu noi puncte de vedere / noi analize fie o resursa ce este indispensabila poata deschide forte noi
Experienta ne-a demonstrat ca estimarea nu este asa de placuta - uneori de teama examinarii sau competitiei; aceasta deoarece e nevoie de clarificarea lucrului estimarii (cu ea sau pentru ea) ori pentru ca elementele sale de judecata nu sunt acceptate usor ori vrem sa stim alte puncte de vedere asupra comunicarii noastre.
Din estimare nu poate fi omisa subiectivitatea; singura posibilitate de a masura real si obiectiv este de a gasi criterii cantitative - dar cand incepem analizarea deja lucram cu calitatea si astfel estimarea incepe a deveni subiectiva. In cazul unor intrebari diferite uneori avem raspunsuri contradictorii, astfel incat preferam sa ne inclinam spre acelea care sunt mai apropiate de opinia noastra - de a le alege pe cele pozitive. Noi insine facem estimarea subiectiva, desi initial dorinta a fost sa fie cea mai obiectiva posibil … Subiectivitatea nu este numai o opinie, ci o varietate de valori diferite, puncte de vedere si sugestii care se completeaza reciproc. Sunt necesare elemente ca: abilitate (de a folosi metoda potrivita) competenta (de a analiza conexiunea inversa) observare
Estimarea obiectiva nu este usoara, insa e indispensabila dezvoltarii / imbunatatirii comunicarii - daca “maine” vrem s-o avem mai buna decat “ieri”. Estimarea obiectiva are o insusire buna: poate fi invatata.
In abordarea normala a comunicarii, prima oara este necesar sa analizezi ce ai de spus, apoi sa te uiti la mijloacele prin care o faci, pe urma sa te gandesti ce poate fi schimbat in legatura cu situatia, la sfarsit sa colectezi idei despre lucruri ce ar mai trebui si in fine - sa te uiti pe care trepte din acea directie trebuie sa urci. Un concept de baza este: nu porni de unde esti, ci porneste de unde vrei sa ajungi / de la ceea ce vrei sa obtii; si nu e permis sa spui ca aceasta niciodata nu va merge!