UNIVERSITATEA BABES BALYAI j3h12ht
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE SI STIINTE ALE ADUCATIEI
SECTIA: PSIHOPEDAGOGIE SPECIALA PROBLEMATICA DEZVOLTARII LIMBAJULUI LA COPILUL NORMAL SI CEL DEFICIENT DE AUZ

Introducere

Constituind una dintre manifestarile esentiale ale vietii psihice a omului, limbajul verbal este totodata una din trasaturile sale carecteristice. Omul traieste in societate, pentru a intelege si a fi inteles foloseste o gama variata de mijloace de comunicare intre care, limbajul ocupa un loc preferential. In procesul comunicarii interumane se utilizeaza variate mijloace de comunicare cum sunt cele neverbale (gesturile, mimica), verbale (sonore, grafice). Limbajul este un fenomen psihofiziologic care se constituie in ontogeneza.
Limbajul ca manifestare psiho-individuala, nu se confunda cu limba, dar la baza exprimarii sale stau diverse combinatii de sunete, cuvinte, si propozitii intr-o anumita unitate caracteristica. Datorita limbajului, oamenii au posibilitatea sa coopereze, sa-si comunice experienta de viata, sa-si organizeze ideile si activitatea. Prin intermediul limbajului se transmite o cantitate de informatie, se exprima o anumita atitudine sau stare afectiv emotionala, continutul ideilor si gandurilor (Rodica Popescu, 2003).
Emil Verza considera limbajul ca fiind o conduita de tip superior, care participa la organizarea si realizarea tuturor comportamentelor umane.
Dupa conceptia neurocibernetica (Wiener, Balaceanu, Kreindler), limbajul este un ansamblu functional cu rol de informare, declansare si descriere in care informatorul nu pierde informatia prin transmitere.
Precizam ca limba este un fenomen social obiectiv. Limbajul este un fenomen individual. Dar si limbajul are un caracter social prin continutul sau cognitiv, prin faptul ca este intim legat de gandire si prin forma lingvistica, de utilizare a semnelor verbale.
Functiile limbajului
Functia de comunicare: Fara comunicare verbala nu ar fi posibila cooperarea in activitatea umana. De asemenea, nu s-ar fi putut acumula, fixa si transmite experienta sociala dobandita de omenire. In afara comunicarii verbale nu s-ar fi putut dezvolta nici constiinta individuala, care se constituie prin incorporarea de elemente din constiinta sociala. O contributie importanta la analiza stiintifica a limbajului a adus teoria informatiei, potrvit careia avem de-a face cu un proces de comunicare atunci cand o informatie este transmisa de la o pesoana la alta, dintr-un loc in altul.
Functia cognitiva: rezida in faptul ca limbajul participa la realizarea procesului de cunostere a realitatii obiective, fiind un instrument al gandirii omului. Functia cognitiva consta si in conceptualizarea, in realizarea operatiilor gandirii de prelucrare, sistematizare si generalizare a informatiilor primite si pastrate in structurile memoriei, precum si in elaborarea, pe baza lor, a unor noi informatii pentru a fi transmise interlocutorilor.
Functia reglatoare: consta in capacitatea omului de a stapani voluntar reactiile somatice si chiar vegetative ale organismului, prin „comenzi” formulate fie in limbaj extern, fie in limbaj intern. Functia reglatoare a limbajului consta in organizarea, sistematizarea si integrarea diferitelor finctii si procese psihice.
Functia emotional-expresiva: rezida in faptul ca limbajul exprima starea afectiva a omului, atat prin continutul semantic al enunturilor verbale, cat si prin alte mijloace specifice: intonatia, accentul, pauza, intensitatea vocii.
Functia imperativ-persuasiva: consta in capacitatea limbajului de a exercita o influenta asupra vointei si conduitei celorlalti oameni. (Se recurge la comanda, cerinta ferma, rugaminte, interdictie, repros).
Formele limbajului
Desi activitatea verbala constituie un sitem unitar, diversele sale manifestari pot fi clasificate dupa mai multe criterii. De regula, se ia in considerare criteriul gradului de exteriorizare-interioarizare. In functie de acest criteriu distingem limbajul extern si limbajul intern.
Limbajul extern
Asigura comunicarea interumana, comunicarea gandurilor, starilor sentimentelor, intentiilor, dorintelor. Limbajul extern poate fi oral sau scris:
1. Limbajul oral: consta in producerea si receptia semnalelor sonore. Limbajul oral este cel mai important; de la el pornesc celelalte, este forma fundamentala a limbajului. El este viu si dotat cu un ansamblu de mijloace de expresivitate. In plus, comunicarea orala se desfasoara totdeauna in anumite conditii concrete, este dependenta de situatii si se serveste de elemente situative. In cazul in care mai multi participa la comunicare, limbajul oral este mult sustinut prin stimulatiile pe care le implica cunoasterea prin cooperare, ce intervine datorita inserarii de observatii, adaugiri, carectari etc.
2. Limbajul scris: cuprinde scrierea sau producerea semnalelor grafice, si citirea; este o forma monologata a limbajului, deoarece numai unul din partenerii la procesul de comunicare este mai activ, adica produce semnale grafice care contin mesajul respectiv.
Limbajul intern
Este un proces intern de reflectare a realitatii, este o forma specifica a limbajului verbal, care indeplineste un rol foarte important in intreaga viata psihica a omului. Fiind un fel de “convorbire cu noi insine”, limbajul intern se refera la ceea ce ne este cunoscut; de aceea nu are un caracter desfasurat, ci este o activitate fragmentata, cu o structura gramaticala simplificata.
Pentru realizarea limbajului este necesar atat existenta unui potential ereditar, potential care reprezinta echipamentul de baza, cat si de angrenaj social.
Ombredanne, a stabilit o adevarata ierarhizare a limbajului de la simplu la complex, gasind 5 etape diferite: a. Limbajul afectiv b. Limbajul nudic -; se intalneste in rebusuri, cuvinte incrucisate, anagrame. c. Limbajul practic -; limbajul concis d. Limbajul dialectic -; limbajul conversatiei e. Limbajul reprezentativ -; care are ca scop relatarea unei povestiri, a unei intamplari, o descriere.
Teorii ale achizitiei limbajului
Teoria invatarii: Skinner sustine ca nevoia de comunicare este raspunsul determinat de declansarea unor nevoi. Copii imita cuvintele ce exprima dorinte si primesc pentru aceasta intariri de la cei din jur. Aceste intariri stimuleaza copilul sa foloseasca din nou cuvintele.
Natura interactionista a vorbirii adultului
Vorbirea se centreaza pe comportamentul si caracteristicile nou-nascutului si pe activitatile specifice ale persoanei care il ingrijeste.
Teorii ineiste
Chomsky subliniaza importanta zestrei biologice. El argumenteaza ca fiintele umane au un mecanism nativ de generare a limbajului pe care il numeste mecanism central de achizitie a limbajului (Language Acquisition Device sau LAD).
Achizitia limbajului copilului de varsta prescolara
Problematica limbajului, ilustreaza varietatea si dificultatea sarcinilor cu care se confrunta copiii, acestia trebuie sa achizitioneze si sa stapaneasca toate nivelutile limbajului, nu numai nivelul sunetelor vorbirii, ci si modul de combinare a acestora in sute de cuvinte, precum si modul de combinare a cuvintelor in propozitie pentru a-si exprima gandurile. Se poate spune ca este o minune faptul ca tori copiii, din toate culturile, reusesc sa-si insuseasca atat de multe in numai 4-5 ani.
Procesul dezvoltarii caracterizeaza toate cele trei niveluri ale limbajului si incepe la nivelul fonemelor, urmeaza nivelul cuvintelor si cel al morfemelor, dupa care se ajunge la nivelul unitatiilor de propozitie (sau sintaxa).
In decursul varstei prescolare, sub influenta cerintelor crescande ale activitatii si comunicarii, limbajul copilului inregistreaza prograse rapide sub diferite aspecte: fonetic, lexical, gramatical. Apar si se dezvolta functii si forme moi ale limbajului, care devine mai inchegat, mai coerent.
De la dominatia aproape exculsiva a limbajului sitiativ in perioada anterioara, la prescolar sporeste apropare treptat ponderea limbajului contextual. Pe parcursul prescolaritatii aceste doua forme de limbaj coexista, dar relatiile dintre ele se schimba: pe de o parte, limbajul contextual dobandeste un rol tot mai accentuat, iar pe alta parte, folosirea unai forme de limbaj sau a celeilalte de catre copil depinde de sarcinile procesului de comunicare si de conditiile in care se desfasoara. In vederea exersarii limbajului contextual, coerent, este necesar sa-l punem pe copil (inca de la 3 ani) in situatia de a-si organiza si realiza o povestire fara un suport intuitiv imediat. Cu timpul, din limbajul monologat se desprinde si se constituie limbajul intern. Odata cu interioarizarea limbajului extern, proces care intervine tot mai evident pe la 4 ani jumate -; 5 ani jumate, se intensifica substantial, pe de o parte, functia sa cognitiva (de instrument al gandirii), iar pe de alta parte, functia reglatoare (in esenta, planificarea mintala si reglarea proceselor psihice, a conduitei si chiar a reactiilor somato-vegetative). Aceasta functie o indeplineste de fapt si limbajul extern, care permite intr-o masura tot mai mare copilului sa fixeze in cuvinte scopul actiunilor sale, sa analizeze pe plan verbal dificultatile ivite in realizarea lui, cauzele dificultatilor, sa stabileasca modalitatile de rezolvare a problemelor, sa planifice actiunile viitoare.
In conditiile unei educatii corecte, catre varsta de 3 ani copilul isi insuseste in linii mari pronuntia fonemelor materne. Totusi, nu sunt rare cazurile in care copii de varsta mai mare manifesta unele deficiente articulatorii. La prescolarii mijlocii, frecventa defectelor de pronuntie scade considerabil. In mod normal pe la 5-6 ani copilul si-a insusit pe deplin structura fonematica si ritmica a cuvintelor, normele ortoepice, elementele intonationale si melodice ale frazei.
Pe baza datelor statistice obtinute de diferiti autori, ne putem forma o imagine generala, aproximativa, despre imbogatirea fondului lexical la varsta prescolara. (Vezi anexa nr. 1 -; Fig. 1 - “Dezvoltarea lexicului pana la varsta scolara”).
Astfel, daca la 3 ani vocabularul cuprinde circa 800-1000 cuvinte, la 4 ani acesta se dubleaza (1600-2000 de cuvinte), la 5 ani ajunge la circa 3000 de cuvinte, iar la 6 ani cuprinde peste 3500 de cuvinte. Cu toata relativitatea lor, aceste cifre scot in evidenta faptul ca, in conditii normale de educatie, la sfarsitul perioadei prescolare copilul stapaneste lexicul de baza a limbii materne. Astfel, sub aspectul compozitiei lexicale, cerintele impuse limbajului de relatiile copilului cu mediul social sunt pe deplin satisfacute. Prezinta interes repartitia cuvintelor de diverse categorii gramaticale in cadrul vocabularului unor copii. La sfarsitul perioadei prescolare, copilul stapaneste practic forme si categorii gramaticale ale limbii materne.
Toti copiii, indiferent de cultura careia apartin, si de limba pe care o vorbesc, prezinta o succesiune identica a etapelor dezvoltarii limbajului: in jurul varstei de 3 ani propozitiile respecta partial regulile gramaticale, iar la 4 ani vorbirea copilului incepe sa fie asemanatoare celei a adultului. Faptul ca o asemenea stadialitate este prezenta la toate culturile, demonstreaza faptul ca acele componente innascute ale limbajului sunt foarte specifice, astfel incat copiii parcurg traseul normal al achizitiei limbajului chiar si in conditiile in care mediul in care traiesc nu le ofera modele de vorbire. Mai multi cercetatori au studiat un grup de copii cu deficienta de auz ai caror parinti erau cu auz normal, ei au sustinut ca nu si-au invatat copii sa vorbeascal; inainte de a oferi copiilor instructiuni de labiolectura si vocalizare, acesti anu achizitionasera nici o cunostinta de o alta limba decat cea materna si foloseau limbajul mimico-gesticular utilizat era o simpla pantomima care uneori prelua proprietatile limbajului: de exemplu, era organizat atat la nivelul morfemelor cat si la nivelul sintactic, incluzand semne izolate si combinatii de semne. Acesti copii surzi, care au parcurs aceleasi stadii ale dezvoltarii ca si copiii normali: initial foloseau un gest izolat, dar mai tarziu combinau aceste gesturiin “propozitii” de 2 sau 3 concepte. Asemenea rezultate demonstreaza specificacitatea componentelor innascute ale limbajului. (Feldman, Goldin-Meadow si Gleitman, 1978).
Obiective
Prin lucrarea de fata ne propunem sa realizam o comparatie intre dezvoltarea limbajului la copilul normal respectiv la copilul cu deficienta de auz (pe diferite grade) si impactul deficientei asupra integrarii sociale a acestuia (comunicarea, relatiile interpersonale).
Prin intermediul auzului se realizeaza analiza si sinteza vorbirii orale: intensitatea, frecventa, succesiunea sunetelor si cuvintelor si apoi integrarea acestora in configuratii fonetice unitare. Producerea limbajului nu se poate realiza in afara receptiei vorbirii. In ontogeneza elementele de receptie a vorbirii se dezvolta inaintea capacitatii de a vorbi independent. In consecinta, deficineta de auz duce la impiedicarea sau intarzierea dezvoltarii limbajului. Sunt influentate receptia si pronuntia, intonatia, ritmul si debitul verbal sunt deficitare si influenteaza inteligibilitatea vorbirii. Distingerea de catre copil a componentei fonetice a cuvantului este esentiala pentru dezoltarea limbajului. Apar mari dificultati in achizitia limbajului. Instalarea dupa insusirea aproximativa a vorbirii determina unele insuficiente pe linia dezvoltarii si a posibilitatilor de pronuntie a sunetelor si cuvintelor. Copilul cu tuburari de auz nu poate auzi cum se vorbeste si drept rezultat nu-si poate dezvolta propriul limbaj prin intermediul auzului. In primii ani de viata dezvoltarea limbajului este strans legata de dezvoltarea globala a copilului si de aspectele senzorio-motorii, cognitive si socio-afective. (Theodor Hellbruge, 2002).
Datorita nedezvoltarii limbajului verbal si din necesitatea de a comunica cu cei din jur, deficientii de auz se vor folosi de alte mijloace de comunicare, in special de gesturi si de mimica (Rodica Popescu, 2003).
In cazul deficientilor de auz, la varsta de 6-7 ani, care au fost nascuti si crescuti in familii in care se foloseste cu preponderenta limbajul mimico-gesticular, invatarea limbajului se poate asemana cu invatarea unei limbi straine. La acesti copii, limbajul mimico-gesticular se constituie in sistem de timpuriu putand fi considerat limba lor materna, avand astfel o oarecare influenta asupra limbajului verbal. (Ilie Stanica, 2003).
La deficienta de auz sunt diferente seminificative referitoare la calitatea, viteza si timpul de pronuntie (pana la 4 ani), vocabularul este sarac, iar in urma scolarizarii poate creste vocabularul, dar foarte lent. (Maria Anca)
Ipoteze
Deficienta auditiva conduce la limitari si particularitati in dezvoltarea limbajului, influenteaza negativ asimilarea de informatii din mediu, are impact asupra arganizarii memoriei si asupra flexibilitatii adaptative, Apar dificultati asociate de acceptare, identitate si imagine de sine.
In acceptiune comuna principalul handicap indus de deficienta auditiva este limitarea comunicarii, inteleasa ca si comunicare interpersonala.
“Delius (1981) arata ca, daca abilitatea senzoriala este redusa ca urmare a lezarii unui receptor senzorial, este afectat campul personal si sirul de experiente ambientale disponibile organismului”.
“Vigotsky arata ca limbajul si gandirea sunt intr-o relatie de reciprocitate: cuvantul fara idee este mort si gandirea nerealizata in cuvinte este o umbra. Relatia gandire-limbaj capata o semnificatie aparte in situatia copilului deficient auditiv. Limbajul se instaleaza cu intarziere si traseul pe care il va urma dezvoltarea sa va fi diferit de cel al copiilor cu auz normal. Pentru ei limbajul este mijlocul de comunicare si principalul instrument al gandirii, limbajul verbal fiind in curs de construire”.
Metodologie: Experimentul constatativ
Examinarea copiilor se face de catre o singura persoana.
Descrierea loturilor investigate:
Varstele alese au fost intre 3-6 ani. Aceasta varsta a fost aleasa deoarece din punct de vedere al dezvoltarii instrumentelor lingvistice copilul achizitioneaza si stapaneste toate nivelurile limbajului, spre exemplu catre varsta de 3 ani copilul isi insuseste in linii mari pronuntia fonemelor limbii materne.
Ne propunem sa investigam 4 grupe de copii, relativ echilibrate in ceea ce priveste varsta, sexul si dezvoltarea generala, dupa cum urmeaza:
1. O grupa formata din 40 de copii cu o dezvoltare normala, cu varsta intre 3-6 ani, aflati in 2 gradinite.
2. O grupa de 40 de copii, cu varsta intre 3-6 ani dintr-un Centru Special pentru copii cu deficiente de auz.
Descrierea instrumentelor de lucru:
In ceea ce priveste limbajul, pentru investigarea nivelului lui, propunem un test larg aplicat in Anglia, “Derbyshire Language Scheme” (DLS), varianta din 1982.
S-a realizat o fisa special alcatuita in care s-au inregistrat valorile urmatoarelor variabile:
• Varsta cronologica: a copiilor alese astfel incat sa fie semnificative din punct de vedere al dezvoltarii limbajului. (respectiv 3-6 ani)
Pentru a afla varsta copilului, acesta era intrebat la inceput asupra varstei si a zilei de nastere. Datele luate in consoderare au fost cele din documentele copiilor, puse la dispozitie de catre personalul institutiei. Se realizeaza “Ghidul de observare a copilului intre 1-6 ani” urmarind punctul I -; “Informatii generale” (Vezi anexa nr. 2).
• Gradul de sociabilitate: considerat relevant datorita faptului ca am constatat ca acei copii care intra mai usor in relatii cu examinatorul au un limbaj mai bun si sunt mai cooperanti: gradul de sociabilitate crescut duce la un apetit de comunicare; ipoteza fiind: antrenarea limbajului conduce la cresterea abilitatilor de comunicare a copilului. Sociabilitatea rezulta si din intrebarile din “Ghidul de observare a copilului” (Vezi anexa nr. 3).
• Nivelul de dezvoltare generala: este punct de interes central.
Principalul instrument de evaluare al stadiului de dezvoltare a limbajului l-a constituit DLS. Testul este alcatuit din 2 parti: a. Manualul care stabileste modalitatea de evaluare b. Manualul care contine programe de reabilitare
Instrumentul destinat copiilor se concentreaza pe 3 stadii majore:
- Stadiul vocabularului primar
- Stadiul propozitiilor simple
- Stadiul propozitiilor complexe (gramatical)
Aceste stadii urmaresc dezvoltarea limbajului atat pe latura comprehensiunii cat si pe cea a exprimarii.
Instrumentul urmareste calea urmata de dezvoltarea normala a limbajului copilului. Sub aspectul comprehensiunii se urmareste intelegerea unor descrieri, comenzi, intrebari si raspunsuri formulate negativ. Din punct de vedere gramatical sunt vizate prepozitiile si adverbele, adjectivele sau pronumele posesive. Vocabularul utilizat este simplu. Comenzile se dau gradual ca dificultate (initial sunt formate din 2 cuvinte (cuvinte a caror comprehensiune e testata), 3 cuvinte (mare/mic), apoi din 4 cuvinte (evaluarea componentelor si expresiilor unor concepte dificile de tipul fata/baiat, femeie/barbat)).
Cererile sunt de tipul comenzilor, cand copilul trebuie sa execute anumite activitati si de tipul descrierilor, cand trebuie sa identifice un obiect sau o situatie descrise de experimentator. In ceea ce priveste abilitatile de exprimare acestea se inregistreaza in fisa speciala structurata pe grade de dificulate sintactica diferite.
Descrierea materialelor folosite (utilizate) a. Fisele de inregistrare puse la dispozitie de test:
• R.S.T. (Rapid Screening Test) -; pentru o evaluare sumara a copilului. Itemul la care copilul esueaza face trimitere la fisa II.
• D.T.C. (Detailed Test of Comprehension) -; care indruma copilul spre actiunea exercitiilor de reabilitare corespunzatoare nivelului sau.
• The Assessment Summary -; inregistrarea comprehensiunii si expresiei.
• The Progress Record -; inregistreaza starea initiala apoi urmareste evolutia limbajului pe masura parcurgerii sectiunii de realizare. b. Jucarii recomandate de test:
Pentru evaluarea cu R.S.T.: obiecte uzuale (cana, cub, cheie, furculita, creion), jucarii (papusa mica, farfurioara si cutitas, ursulet, patut, scaunel), imagini (a lua, a dormi, a manca, a se spala, a sedea).
Pentru D.T.C.: minge, cheie, cub, carte, pantof, papusa mica, parie de par, 2 ursuleti, ceas, masinuta, pai, creion, burete, papusa imbracata, cana mica si mare, lingura mica si mare, cutie cu capac, animal de jucarie, mobilier de papusa, portofel, casuta papusii cu: mama, tata, copil, caine, cal etc.

Bibliografie

1. Theodor Hellbrugge -; “Primele 365 de zile din viata unui copil”, Asociatia de Stiinte Cognitive din Romania, Cluj-Napoca, 2002.
2. Rodica Popescu -; “Problematica deficientilor de auz”, Editura Psihomedia, Sibiu, 2003.
3. Ana Muntean -; “Teza de doctorat”, Coord. Stiintific prof. univ. dr. Vasile Preda, Universitatea “Babes Balyai, Cluj-Napoca, 1998.
4. Drutu I, Ecaterina Fodor -; “Psihologie”, Manual pentru licee pedagogice, Editura Didactica si Pedagogics, Bucuresti, 1977.
5. Atkinson & Atkinson -; “Introducere in psihologie”, Editura Tehnica, 2002.
6. Maria Anca -; “Teza de doctorat” -; “Prevenirea si terapia dificultatilor de comunicare verbalt la deficientii de auz”, Cluj-Napoca, 2003.
7. Stanica Ilie -; “Metode de tehnica a vorbirii si labiolectura”, Editura Didactica si Pedagogica, 1983.

Anex nr. 1

Figura 1 -; “Dezvoltarea lexicului pana la varsta scolara”

Anexa nr. 2

Ghidul de observare a copilului inre 1-6 ani (propus de “Programul pentru Protectia Copilului DPC-EU/Phare -; Aprilie/1997”)

I. INFORMATII GENERALE
COPILUL
Numele:……………………….. Locul nasterii:…………………………….
Prenumele:……………………. Nationalitate:……………………………..
Sex:……………………………. Data intrarii in institutie:…………………
Data nasterii:…………………. De unde vine?..............................................
Rangul nasterii:………………. Numarul de frati si surori:……………….

2. FAMILIA

2.1 Parinti

Tata Mama
Nume
Prenume
Data nasterii
Ocupatie
Adresa

2.2 Frati si surori
Nume si Prenume Data nasterii Sex Ocupatie Rezidenta

2.3 Relatia cu familia de origine
DA NU
-Familia manifesta interes pentru copil
- vizita: saptamanal **lunar *trimestrial *deloc
- telefon/scrisori: saptamanal **lunar *trimestrial *deloc
-Merge in familie:saptamanal **lunar *trimestrial *deloc
-Copilul scrie/telefoneaza familiei: saptamanal **lunar *trimestrial *deloc
- Institutia este in relatie cu familia (specificati tipul de relatie)
- Alte persoane decat familia nuceara manifesta interes pentru copil (bunici, alte rude, vecini… Specificati cine si in ce fel)

3. ACTIVITATI IN AFARA INSTITUTIEI

Singur Cu grupul din institutie Cu familia
- Sport
- Muzica
- Biblioteca
- Spectacole
- Alte activitati
- Excursii, plimbari

Anexa nr. 3

Ghidul de observare a copilului inre 1-6 ani (propus de “Programul pentru Protectia Copilului DPC-EU/Phare -; Aprilie/1997”)

5. ORGANIZAREA VIETII PERSONALE
DA NU
1. Respecta un orar (program) fara dificultate
2. Anticipeaza si pune in relatie unele activitati in functie de un orar (ex: dupa pranz ne odihnim, pe urma ne jucam)
3. Face mici cumparaturi, asistat sau nu (ex: paine, napolitane)
4. Raspunde/duce o conversatie simpla la telefon (taiati ce nu se potriveste)
5. Se fereste de accidente casnice (ex: surse electrice, termice, substante otravitoare)
6. Isi face un mic bagaj (ex: ghiozdanul/ajuta la facut un bagaj)
7. Are mica sa “comoara” pe care o pastreaza cu grija

6. COMUNICAREA
6.1 Comunicarea verbala

DA NU
1. Vorbeste curent, vocabular diversificat, constructii verbale complexe corespunzator varstei.
2. Povesteste (intamplari traite de el sau la care a fost martor, evenimente cotidiene…)
3. Duce o conversatie simpla
4. Intraba/raspunde cand este intrebat
5. Construieste fraze
6. Construieste propozitii
7. Incearca sa foloseasca multe cuvinte noi
8. Comunica prin cuvinte sau cuvinte-fraza
9. Se poate face inteles verbal de persoane din afara anturajului imediat
10. Intelege vorbirea celor din afar anturajului imediat
11. Inlantuie silabe in ritmul vorbirii, ca replica intr-un context social.

6.2 Comunicarea non-verbala
DA NU
1. Utilizeaza mimica si gesturile pentru a completa/nuanta exprimarea verbala.
2. Recunoaste semnificatia mimicii si gesturilor celorlalti intr-un context verbal.
3. Se face inteles prin mimica si gesturi, in afara comunicarii verbale.
4. Intelege si reactioneaza la mimica si gesturile celorlalti, in afara comunicarii verbale.
5. Se exprima prin suras, grimase de satisfactie/insatisfactie, atitudini corporale.

7. COMPETENTTE SI COMPORTAMENTE LEGATE DE ACTIVITATI SOCIALE

DA NU
1. Isi ajusteaza reactiile/comportamenul la circumstantele sociale (la nivelul varstei sale)
- cu personalul din institutie
- cu familia
- cu educatoarele la gradinita (in afara institutiei)
- cu alte persoane cunoscute din afara institutiei
- cu persoane necunoscute
- cu copiii din institutie
- cu copii din afara institutiei
2. Participa la activitati cu finalitate imediata/indepartata (“Pregatim podoabe pentru Craciun”, “Maturam trotuarul ca sa fie frumos pe strada nostra”)
3. Joaca jocuri colective cu reguli simple (“Batistuta”, Stafeta, Sotron, “Popa prostu”, “V-ati ascunselea”…)

7.1. Petrecerea timpului liber
DA NU
1. Manifesta interes pentru: - joc
- activitati artistice (plastica, muzica,dans)
- activitati sportive
- activitati gospodaresti
- vizionari T.V., spectacole
- altele (specificati)

8. VIATA PESRONALA SI RELATIONALA

8.1. In raport cu propria persoana (identitate)

DA NU
1. Isi cunoaste/spune prenumele si numele proprii
2. Isi cunoaste/spune data nasterii
3. Cunoaste/spune unde locuieste
4. Poate exprima un motiv pentru prezenta sa in institutie
5. Stie/spune de unde a venit si ce s-a imtamplat cu el in trecut
6. Spune “eu” vorbind despre sine
7. Este atasat in mod deosebit de o persoana anume
8. Cauta persoana de care este atasat cand are nevoie sa fie reconfortat
9. Are un obiect/gest care il reconforteaza, la care recurge cand este obosit, suparat

8.2 Fata de propria familie
DA NU
1. Cunoaste/spune prenumele si/sau numele:- mamei
- tatalui
- fratilor/surorilor
- unor rude (bunici,unchi etc.)
2. Stie care este situatia familiei (unde ii sunt parintii, frati, ce fac etc.)
3. Vorbeste depre familia sa (isi evoca parintii, isi exprima dorinta de a-i vedea, povesteste despre vizitele lui la parinti/ale parintilor la el, altele - specificati)

8.3 Fata de altii
DA NU
1. Primeste/arata afectiune prin: - gesturi (mangaiere)
- cuvinte
- actiuni complexe (ofera mini daruri)
- altele (specificati)
2. Are incredere in adulti
3. Isi face prieteni cu usurinta: cu copii -; mai mici
- de o seama
- mai mari
- cu adulti
4. Foloseste formule uzuale de politete (salita, spune “te rog”)
5. Cand este nemultumit, suparat:
- devine furios, agresiv fata de alte persoane, obiecte
- renunta, plange gemut, se balanseaza, suge degetul, se loveste, se musca (precizati)
- persevereaza conciliant, cauta alta satisfactie, pare ca nu il afecteaza