1.1. Delimitari conceptuale; r3q6qo
1.2. Caracterul de stiinta al pedagogiei;
1.3. Sistemul stiintelor pedagogice;
1.4. Caracterul interdisciplinar al pedagogiei.
Sarcini de lucru.

1.1 Delimitari conceptuale

Termenul pedagogie deriva din cuvantul grecesc paigagogiai (de la pais, paidos = copil si agoge = actiunea de a conduce), semnificand -; in sens propriu -; conducerea copilului.
In greaca veche, mai exista un termen provenit din aceeasi radacina lingvistica, cel de paidagogos, care desemneaza pe sclavul insarcinat cu conducerea copiilor la scoala.
In literatura anglo-saxona, intalnim doar termenul education, care desemneaza atat actiunea de formare a omului, cat si stiinta care studiaza aceasta procesualitate (Cucos, 1999).
Ca disciplina independenta a aparut in 1783, cand s-a infiintat prima catedra de pedagogie la Universitatea din Halle. Aparitia ei este legata de procesele din domeniul politicii, economiei, religiei, stiintei, si de reflectare a lor in filozofie, teoria sociala, literatura si arta (Schaub & Zenke, 2001).
In tara noastra, termenul de pedagogie s-a impus efectiv incepand cu secolul al XVIII - lea, cand Iosif Moesiodax scrie cartea Tratat despre educatia copiilor sau Pedagogie(Joita, 1999, Stan, 2001).

1.2 Statutul de stiinta al pedagogiei

Pedagogia a atins deminitatea epistemica (Cucos, 1999) de stiinta, fiindca sunt indeplinite o serie de conditii:
• are conturat un obiect de interogatie-fenomenul educativ, si unele consideratii empirice despre acest proces;
• are conturat o serie de metode specifice sau adaptate pentru a cerceta si explica procesele paideutice, dispunand de un instrumentar investigativ, relativ autonom;
• interogatia pedagogica ajunge la decelarea si stabilirea unor regularitati, a unor norme, a unor legi care poarta denumirea de principii pedagogice;
• rezultatele cercetarii si reflectiei sunt stocate in ansambluri explicative numite teorii (Cucos, 1999)
• pune in circulatiesi utilizeaza un limbaj stiintific suficient de consistent pentru a descrie domeniul de realitate studiat (Stan, 2001).
Pedagogia este, asadar, stiinta a educatiei, care indeplineste (dupa Schaub & Zenke, 2001) patru obiective:
• descrie procesele de educatie, instruire si instructie din prezent si trecut(pedagogia stiintifica);
• interpreteaza programele pentru si teoriile despre educatie sub aspect ideologic, stiintific, politic si educativ, explicand valorile, normele, interesele care determina si argumenteazaobiectivele, formele, masurile si metodele educatiei (pedagogia normativa);
• analizeaza organizarea si relatiile umane din cadrul proceselor educative, observa efectele educatiei (pedagogia fenomenologica);
• explica notiunile fundamentale si analizeaza teoretic evolutiile sociale, pentru a facilita o structurare reflectata, controlata si responsabila a proceselor pedagogice (pedagogia materialista).
Ruptura radicala cu conceptia despre pedagogie ca stiinta despre si pentru educatie a avut loc in anii ’70, cand pedagogia a inceput sa fie considerata stiinta empirico-analitica despre educatie, o stiinta sociala eliberata de valori, care elimina normele, orientarile, aprecierile, recomandarile stiintifice privind procesele pedagogice si le retine doar pe cele care au valoare experimentala (Schaub & Zenke, 2001).
Pedagogia nu se reduce numai la observarea a ceea ce exista; ea insista mai mult asupra a ceea ce este bine si trebuie sa fie in perspectiva.(Cucos, 1999).
Emile Durkheim lanseaza ideea conform careia educatia care se face nu poate fi obiectul pedagogiei, intrucat obiectul ei este de a determina ceea ce trebuie sa fie. Este nevoie de o alta disciplina, numita de Durkheim stiinta educatiei, care ar avea drept obiect de studiu:
• Sistemele de educatie din fiecare tara si epoca;
• Tipurile de educatii si explicarea lor
• Institutiile pedagogice si functionarea acestora.
Pedagogia se particularizeaza , in raport cu celelalte discipline care studiaza fenomenul educativ, pentru ca se opreste asupra producerii intentionate a unor modificari in structura interna a personalitatii (Dragan, Nicola, 1995, Cucos, 1999).
In calitate de stiinta a educatiei, pedagogia studiaza esenta si trasaturile fenomenului educational, scopul si sarcinile educatiei, valoarea si limitele ei, continutul, principiile, metodele si formele de desfasurare a proceselor paideutice (Cucos, 1999).
In esenta, se afirma ca pedagogia analizeaza fenomenul educational in toata complexitatea sa cu scopul optimizarii atat a structurii sale, cat si a influentelor acestuia asupra devenirii si formarii personalitatii celui care se educa (Stan, 2001).

Pedagogia este o stiinta, o tehnica sau o arta?

Este una din numeroasele dileme pe care le ridica pedagogia . Cucos (1999) considera ca ”disciplina in discutie este stiinta”, care ”se prelungeste in actiuni concrete (tehnica educativa)”; “Nu credem ca pedagogia este o arta”, in schimb “calitatea de arta apartine practicii paideutice, adica educatiei”. Argumentele aduse sunt solide: “Pedagogia lui Pestalozzi sau Herbart nu este o arta; educatia care se realizeaza in acord cu tezele lui Pestalozzi sau Herbart poate fi insa o arta” (Cucos, 1999).
Alti autori (Jinga, Istrate, 1998) considera ca pedagogia este “stiinta integratoare a educatiei, capabila sa unifice influentele altor stiinte in domeniul sau de preocupari”.

In ipostaza de teorie, pedagogia presupune si conotatii practice, intrucat vizeaza actiuni concrete ce urmeaza a se derula. Aceasta disciplina dialogheaza cu realitatea educationala, o chestioneaza si o analizeaza, dar tinteste si idealul, edifica si sugereaza ceea ce merita si poate fi concretizat, chiar si partial, in act (Cucos, 1999).
Sarcinile care-i revin pedagogie - in ipostaza de stiinta -; sunt, dupa Stan(2001):
• Studierea activitatii si comportamentului educational al profesorului, ca agent al actiunii educationale;
• Studierea tehnologiei educationale, a strategiilor didactice de predare, a mijloacelor de invatamant si a formelor de organizare a procesului de invatamant;
• Investigarea activitatii si comportamentului elevilor in activitatea de invatare;
• Studierea sistemului de invatamant si a componentelor sale atat din perspectiva eficientei pedagogice a fiecareia dintre ele cat si din aceea a relatiilor dintre ele.

1.3 Sistemul stiintelor pedagogice

Dezvoltarea educatiei si rezultatele cercetarilor stiintifice in domeniul pedagogiei si in relatie cu alte stiinte au condus la aparitia unui ansamblu de discipline pedagogice, anume sistemul stiintelor pedagogice (Cretu, 1999).
Pedagogia s-a diferentiat si cunoaste mai multe subdiviziuni. Unele sunt preponderent practice (didacticile speciale), altele au un continut si se exprima printr-un discurs mai abstract (filosofia educatiei)(Cucos, 1999).
Barzea (1995) ne propuneo clasificare a stiintelor pedagogice pe baza a trei criterii de analiza-sinteza a educatiei.

A. Dupa nivelul de generalitate

1. Stiinte pedagogice fundamentale:
- Teoria educatiei;
- Teoria procesului de invatamint (Didactica generala).
2. Stiinte pedagogice aplicative a) pe domenii de aplicabilitate:
- pedagogia speciala: - pedagogia deficientelor/defectologie;
- pedagogia ocrotirii;
- pedagogia aptitudinilor inalte.
- pedagogia sociala: - pedagogia familiei;
- pedagogia muncii;
- pedagogia mass-media.
- pedagogia artei;
- pedagogia sportului;
- pedagogiamilitara etc. b) pe perioade de varsta:
- pedagogia prescolara;
- pedagogia scolara,
- pedagogia universitara,
- pedagogia adultilor.

c) pe discipline de invatamant:
- metodica predarii limbii romane/matematicii/biologie (sau, potrivit noilor reglementari privind formarea initiala Didactici speciale).

B.Dupa metodologia de cercetare predominanta:
- istoria pedagogiei;
- pedagogia comparata;
- pedagogia experimentala;
- pedagogia cibernetica;
- planificarea educatiei etc.
C. Dupa tipul de interdisciplinaritate activat
1. Interdisciplinaritate clasica: pedagogia psihologica (psihologia educatiei),
- pedagogia sociologica (sociologia educatiei);
- filosofia educatiei;
- pedagogia antropologica;
- pedagogia axiologica etc.
2. Transdisciplinaritate:
- management educational;
- pedagogia curriculumului;
- pedagogia invatarii etc
Mialaret (1981) considera ca stiintele educatiei pot fi clasificate astfel (Istrate, Jinga, 1998):
1) stiinte care studiaza conditiile generale si locale ale institutiei scolare:
- istoria educatiei;
- sociologia scolara;
- demografia scolara;
- economia educatiei;
- pedagogia comparata.
2) stiinte acre se ocupa de relatia pedagogica si de actul educatiei propriu-zis: a) stiinte care studiaza conditiile imediate ale actului educativ:
- filosofia educatiei;
- psihologia educatiei;
- psihosociologia grupurilor mici;
- stiintele comunicarii. b) didacticile speciale ale diferitelor materii scolare; c) stiinta metodelor si tehnicilor de predare d) stiinta evaluarii.
3) stiinte consacrate reflectiei si evolutiei:
- planificarea educatiei;
- teoria modulelor.
Alte clasificari au fost realizate de Bontas (1998), Barsanescu (1976), Ferrandez si Sarramona, Ditrich.

1.4 Caracterul interdisciplinar al pedagogiei

Complexitatea fenomenului educational, diversitatea sarcinilor si provocarile lumii contemporane au determinat necesitatea consolidarii caracterului interdisciplinar al pedagogiei (Stan, 2001).
Caracterul interdisciplinar al pedagogiei este un fenomen necesar si obiectiv (Bontas, 1998).
Adevarurile si legitatile pedagogice nu pot fi deduse direct din datele altor stiinte. Ele trebuie interpretate, corelate si adaptate la realitatile fenomenului pedagogic. (Bontas, 1998).
Acelasi autor identifica urmatoarele discipline stiintifice cu care pedagogia are relatii:
- Filosofia;Psihologia;
- Sociologia;Logica;
- Ergonomia;Statistica-matematica;
- Cibernetica;Biologia, anatomia, fitiologia si igiena;
- Antropologia;Grafologia;
- Discipline umaniste: etica, dreptul, arta;
- Tehnologia;Irenologia(stiinta pacii);
- Deontologia;Democratia;
- Economia;Ecologia;Managementul;Medicina etc.

Alti autori reduc numarul acestor discipline, prezentand sintetic, urmatoarele (Cretu, 1999):

Psihologia Sociologia

Logica
Filosofia

Istoria Deontologia

Cibernetica Biologia

Statistica Informatica

Alti autori accentueaza raporturile pe care pedagogia le are cu diferite discipline (Stan, 2001):
- relatia pedagogie-biologie;
- relatia pedagogie-psihologie;
- relatia pedagogie-sociologie;
- relatia pedagogie-logica;
- relatia pedagogie-filosofie.

Sarcini de lucru :

• brainstorming pe tema “Pedagogia -; delimitari conceptuale”. Scrieti cat mai multi termeni pedagogici care va vin minte, pornind de la termenul-cheie (concept-nucleu) pedagogie, scris in mijlocul paginii. Pe masura ce adaugati termeni noi, incepeti sa trageti linii si sageti, astfel incat sa obtineti un ciorchine-grafic (conceptograma);
• in ce masura putem considera pedagogia o arta a educatiei?;
• identificati obiectul de studiu al fiecarei discipline de studiu cu care pedagogia se relationeaza;
• pe baza bibliografiei indicate, incercati sa constituiti un tablou al stiintelor educatiei care sa cuprinda opiniile autorilor studiati;
• argumentati clasificarea personala precedenta.