Referat, comentariu, eseu, proiect, lucrare bacalaureat, liceu si facultate
Top referateAdmitereTesteUtileContact
      
    


 


Ultimele referate adaugate

Adauga referat - poti sa ne ajuti cu un referat?

Politica de confidentialitate





Ultimele referate descarcare de pe site
  CREDITUL IPOTECAR PENTRU INVESTITII IMOBILIARE (economie)
  Comertul cu amanuntul (economie)
  IDENTIFICAREA CRIMINALISTICA (drept)
  Mecanismul motor, Biela, organe mobile proiect (diverse)
  O scrisoare pierduta (romana)
  O scrisoare pierduta (romana)
  Ion DRUTA (romana)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  Starea civila (geografie)
 




Ultimele referate cautate in site
   domnisoara hus
   legume
    istoria unui galban
   metanol
   recapitulare
   profitul
   caract
   comentariu liric
   radiolocatia
   praslea cel voinic si merele da aur
 
despre:
 
EPISTEMOLOGIA SI SOCIOLOGIA CUNOASTERII
Vizite: ? Nota: ? Ce reprezinta? Intrebari si raspunsuri
 

Epistemologia este o parte a filosofiei care se constituie ca o teorie generala a cunoaºterii. O problema perena a epistemologiei este stabilirea naturii adevarului. e9o16om
In modul sau de interpretare epistemologia opereaza cu doua metafore ale cunoaºterii. Prima priveºte construirea cunoaºterii ca pe construirea unei piramide care are nevoie de aºezarea unei fundaþii solide. Acest punt de vedere pune problema validitaþii cunoºtinþelor care trebuie fundamentate raþional pe o baza solida, care urmeaza sa susþina argumentaþia.
Cea de a doua metafora priveºte o barca. Ea nu are nevoie de fundaþie, ci doar de stabilitate. Aceasta se obþine din construcþia care asigura potrivirea intre diferitele parþi componente. In aceasta perspectiva, cunoaºterea trebuie sa se bazeze pe coerenþa elementelor care se imbina ºi care trebuie sa dea impresia de intreg.
Cunoaºterea intr-o accepþie larga este o credinþa care beneficiaza de doua caracteristici. Este justificata, poate fi argumentata ºi este adevarata, adecvata cu realitatea.
Conform concepþiei lui Platon, cunoaºterea poate sa se refere la o lume in schimbare, materiala sau poate sa priveasca o realitate de raporturi neschimbatoare cum sunt propoziþiile matematice. Cunoaºterea care pretinde ca deþine adevarul, poate fi subsumata conceptual ansamblului acelor termeni pe care filosoful G. Ryle (1949) ii califica drept cuvinte de succes. Acestor cuvinte nu li se pot alipi adjective negative fara a produce o contradicþie. O idee considerata falsa nu ar putea trece in mod obiºnuit drept cunoaºtere, iar o teorema este in principiu considerata adevarata.
Aceasta definiþie este totuºi o ingustare a sferei conceptului de cunoaºtere care atat in simþul comun, cat ºi in ºtiinþa s-a asociat adeseori ºi cu idei fragile sau false pana la urma.
In general, sociologia cunoaºterii abordeaza sensul larg al cunoaºterii interesandu-se de orice idee care a facut la un moment dat obiectul adeziunii colective a unui grup semnificativ de indivizi. Exista idei care evolueaza in timp ºi care nu þin in mod evident intr-un mod absolut de categoriile adevarului sau falsului.
Karl Mannheim foloseºte un exemplu care pune in evidenþa modul in care se schimba, in funcþie de evoluþia vieþii sociale, statutul unei idei.
Mannheim se intreaba de ce a disparut treptat tabuul imprumutului cu dobanda. El interpreteaza aceasta erodare prin dezvoltarea schimburilor comerciale. Atat timp cat schimburile se realizau intre indivizi care se cunoºteau bine intre ei, cel care dadea cu imprumut aºtepta ca cel ce luase imprumutul sa-i faca, daca se ivea ocazia, servicii echivalente cu acela facut prin acordarea imprumutului. Odata cu apariþia economiei de schimb, acest sistem bilateral se dovedeºte a fi tot mai rigid. Cel care acorda imprumutul nu poate accepta sa raspunda nevoilor financiare ale unui client anonim decat daca are garanþia ca acesta ii va plati in plus, adica dobanda. Nevoia aceasta vine la inceput in contradicþie cu credinþa in caracterul imoral al dobanzii. Dar treptat, nevoia este cea care se impune, credinþa se erodeaza. Aici, comportamentul va determina schimbarea opiniilor. Aºa se face ca astazi, tabuul imprumutului cu dobanda funcþioneaza doar in cadrul comunitaþilor restranse.
In analiza pe care o face, Mannheim da sens schimburilor in gandire pornind de la observarea schimbarilor care au loc in societate.
In domeniul sociologie cunoaºterii s-au conturat trei atitudini in ceea ce priveºte competenþa ei de a elucida acceptarea unor enunþuri de catre colectivitaþile de oameni. Intrebarea la care au vrut sa raspunda sociologii privea masura in care ii revine sociologiei sarcina de a se interesa deopotriva de enunþurile cu caracter istoric ºi de enunþurile matematice, irecuzabile.
Aceasta problema de demarcare a dat naºtere la „trei poziþii canonice" in sociologia cunoaºterii.
Cea dintai considerata minimalista, aparþine lui Karl Mannheim care clasifica enunþurile in doua categorii: enunþuri universale de tipul celor matematice 2 + 2 = 4 ºi enunþuri relaþionale care implica ºi o situare intr-un context cum ar fi enunþul „incasare de dobanzi la imprumuturi este un lucru bun". El insa nu stabileºte in acelaºi timp ºi criteriile de departajare a enunþurilor, dar considera ca sociologia trebuie sa se ocupe de enunþurile relaþionale.
La randul sau, Robert King Merton (1949) afirma de asemenea o atitudine pragmatica. El considera ca sociologia ar trebui sa se intereseze de problema modului in care valorile sau instituþiile influenþeaza producerea cunoºtinþelor - in special al celor ºtiinþifice. Sociologul nu trebuie sa incalce teritoriul epistemologului, caruia ii revin problemele legate de validitatea enunþurilor.
O atitudine intermediara este exprimata de Emile Durkheim care sugereaza ca sociologia poate contribui la explicarea modului in care iau naºtere conceptele ºtiinþifice. El susþine ideea ca ºtiinþa se dezvolta fiind susþinuta de elemente de origine extraºtiinþifica.
„Am vazut ca pana ºi noþiunile esenþiale ale logicii ºtiinþifice au o origine religioasa. Fara indoiala, pentru a le putea utiliza, ºtiinþa le supune unei noi elaborari, epuizandu-le de orice fel de elemente circumstanþiale". Intre religie ºi ºtiinþa este perceput un conflict, dar acesta are o arie limitata. In fond, relaþia intre credinþa ºi ºtiinþa este mult mai profunda ºi mai subtila. „Credinþa este in primul rand elan de a acþiona, iar ºtiinþa, oricat de departe ar fi inaintat, ramane totdeauna departe de acþiune. ªtiinþa este fragmentara, incompleta; ea progreseaza lent ºi nu este niciodata incheiata; or viaþa nu poate aºtepta.
Prin urmare, teoriile destinate a intreþine viaþa, acþiunea, sfarºesc prin a o lua inaintea ºtiinþei completand-o prematur. Ele nu sunt posibile decat daca exigenþele practicii ºi necesitaþile vitale, aºa cum le intuim, fara a le sesiza desluºit, propulseaza gandirea dincolo de afirmaþiile formulate de ºtiinþa…intuiþiile obscure ale senzaþiei ºi sentimentului þin adesea loc de raþiuni logice".
Iata ºi modul in care societatea este responsabila de apariþia noþiunilor fundamentale din ºtiinþa. „Dar daca noþiunile fundamentale ale ºtiinþei sunt de natura religioasa, cum le-a putut religia genera? La o prima vedere, natura raporturilor dintre logica ºi religie este greu de descifrat. Din moment ce realitatea exprimata de gandirea religioasa este societatea, intrebarea poate fi formulata in urmatorii termeni, care au avantajul de a scoate in evidenþa complexitatea sa: ce a putu face din viaþa sociala un izvor atat de important al vieþii logice?" Durkheim simplifica: „Materia gandirii logice este alcatuita din concepte. A explica rolul societaþii in geneza gandirii logice se reduce deci la a ne intreba in ce mod a putut ea lua parte la formarea conceptelor?" Prin caracterul general ºi comunicabil, conceptele sunt opera comunitaþii. Ca exemplu: „Conceptul de totalitate nu este decat forma abstracta a societaþii: ea este totul care cuprinde toate lucrurile, clasa suprema in care se afla toate celelalte clase" apoi „Daca lumea este in societate, spaþiul pe care-l ocupa se confunda cu spaþiul total" ºi „ritmul vieþii sociale sta la baza categoriei de timp".
Cea de a treia poziþie canonica, poziþia maximalista este reprezentata de sociologul englez D. Bloor. Pentru acesta orice cunoaºtere poate face obiectul sociologiei. Imprumutand ideea ca orice trecut este interpretat pornind de la prezent, Bloor apreciaza ca istoria ºtiinþelor nu este de fapt o suita de cuceriri ºi progrese, ci este vorba doar de cunoºtinþe diferite. Semnificaþia lor poate fi descoperita doar prin raportarea lor la intrebarile ºi obiectivele ce reies din raportarea lor la contextul social in care apar.
Poziþia maximalista a sociologiei cunoaºterii se bazeaza pe ideea ca nu exista o diferenþa de fond intre convenþiile sociale ºi convingerile ºtiinþifice. Toate fac obiectul unei convenþii, in concepþia lui D. Bloor existenþa unei ºtiinþe obiective, fiind o pura iluzie.
Pentru Bloor, magia este cea care premerge ºi pregateºte demersul ºtiinþific. Din moment ce noþiunile de adevar ºi obiectivitate sunt doar simple iluzii, atunci toate cunoºtinþele sunt deopotriva interesante pentru sociologie ºi pot face obiectul ei de interes.




Bibliografie

Tratat de sociologie, coordonator Raymond Boudon , Humanitas, Bucureºti, 1997, pag. 555-600.
Durkheim Emile - Formele elementare ale vieþii religioase, Polirom, Iaºi, 1995, pag. 380-408.

Intrebari

1. Care sunt cele trei poziþii canonice in sociologia cunoaºterii?
2. Care este poziþia exprimata in gandirea sociologica a lui Emile Durkheim?
3. Cum descrie Emile Durkheim relaþia intre religie ºi ºtiinþa?




Comentarii:

Nu ai gasit ce cautai? Crezi ca ceva ne lipseste? Lasa-ti comentariul si incercam sa te ajutam.
Esti satisfacut de calitarea acestui referat, eseu, cometariu? Apreciem aprecierile voastre.

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)




Noteaza referatul:
In prezent referatul este notat cu: ? (media unui numar de ? de note primite).

2345678910



 
Copyright 2005 - 2023 | Trimite referat | Harta site | Adauga in favorite