u8p24po
In procesul comunicarii, oamenii folosesc variate mijloace de comunicare,
dintre care sunt neverbale (actiuni concrete cu obiectele, gesturile si mimica),
iar altele verbale (sonore, grafice). Mijloacele verbale (si in primul
rand cele sonore) au dobandit un rol fundamental in comunicarea
interumana. Ansamblul mijloacelor verbale de comunicare constituie fenomenul
limba care este prezent numai in societatea umana.
Limbajul este o forma specifica de activitate umana prin care se realizeaza
comunicarea dintre oameni. Nu orice proces de comunicare intre oameni
poate fi considerat limbaj in sensul propriu al cuvantului. In
acceptia sa stricta, termenul de limbaj se refera la comunicarea verbala.
In terminologia stiintifica, acest termen desemneaza capacitatea cu care
este inzestrata orice fiinta umana normala, constituita de a invata
si de a folosi unul sau mai multe sisteme de semne verbale pentru a comunica
cu semenii sai, de a-si reprezenta lumea. In conceptia lui Jacques Piaget
(1946) fiinta umana este inzestrata cu puternice capacitati functionale
ce fac posibila emergenta unei functii simbolice generale, din care limbajul
nu ar fi decat un aspect.
Limabajul este o activitate umana de comunicare prin intermediul limbii. Dar
natura limbajului, respectiv a limbii, nu poate fi elucidata fara sa se precizeze
care este continutul comunicarii verbale. Desi limbajul se afla in relatii
stranse cu toate procesele si insusirile psihice ale omului, inclusiv
cu cele mai simple (senzatiile si perceptiile), totusi cercetarile psihologice
au stabilit de multa vreme ca principalul continut al comunicarii verbale il
formeaza gandirea.
Tulburari ale limbajului (afazia) oral sau scris ca urmare a unor leziuni a
emisferei cerebrale dominante
Laturizarea caracteristica anatomofunctionala rezultand din asimetria
celor doua emisfere cerebrale, numita si dominnta cerebrala sau specializare
emisferica desi asimetrica a fost gasita in regini ale diencefaluilui
si mezencefalului. Punerea in legatura a unei tulburari a limbajului fara
tulburarea comprehensiunii, cu o leziune care afecteaza la baza celei de-a treia
circumvolutiuni frontale, apoi punerea in legatura a unei tulburari ale
comprehensiunii fara tulburari circulatorii, cu o leziune catre partea posterioara
a primei circumvolutiuni temporale, urma sa conduca la o concetie asociationosta
a diferitelor forme de afazie, dupa un model produs de L. Lichtein (1885). Acest
model, criticat sau criticabil, propune o reperare semiologica eficace si o
terminologie general acceptata.
Ariile lui Broca si Wernicke sunt considerate sediul imaginilor motrice si auditive
ale cuvintelor; aria lui Wenicke este legata printr-un fascicol asociativ de
aria lui Broca, pe care o controleaza. O leziune care afecteaza una sau alta
din cele doua arii se afla la originea uneia sau alteia din cele doua forme
cronice de afazie.
- Afazia lui Broca : definita prin tulburari ale producerii limbajului (perturbari
articulatorii, stereotipuri, reduceri si chair suprimari ale discursului) caracterizata
si printr-o comprehensiune verbala prezervata sau cel putin alterata numit initial
afemie si afazie motorie. ; e legata de o leziune a portii postero-inferioare
(sau baza) a celei de-a treia circumvolutiuni frontale, numita aria lui Broca.
Sediul acestei leziuni la nivelul emistefei stanga l-a condus pe P. Broca
la descoperirea laterizarii cerebrale, descoperire atribuita lui M. Dax.
- Afazia lui Wernicke.: definita printr-o tulburare a comprehensiunii limbajului,
caracterizata si de absenta tulburarilor articulatorii si de prezenta parafaziilor,
chiar a unui jargozofazii, numita si afazie senzoriala; legata de o leziune
a partii posterioare a primei circumvolutiuni temporale, numita aria lui Wernicke.
Pornind de la aceste tulburari afazice, Wernicke a propus un model al functionarii
cerebrale, pe baza anatomica, sursa a tuturor interpretarilor asociationiste
in neuropsihologie.
O leziune care afecteaza ambele arii se afla la originea unei afazii globale,
definta prin tulburari articulatorii, si de comprehensiune majora; o leziune
care afecteaza fascicolul de legatura dintre cele doua arii produce o afazie
de conditie in care tulburarea de repetitie nu se asociaza cu tulburarea
de comprehensiune. Fiecare dintre cele doua arii trebuie legate de un centru
al ideilor, ipotetic din punctul de vedere anatomic, dar necesar din punct de
vedere functional pentru elaborarea si comprehensiunea discursului. O leziune
intre acest centru si aria lui Broca produce afazia transcorticalamotorie,
marcata printr-o productie verbala redusa, fara tulburari de repetitii; o leziune
intre centru si aria lui Wernicke produce afazia transcorticalasenzoriala,
marcata printr-un discurs parafrazic, tulburari de comprehensiune fara tulburari
de repetitii. Fiecare dintre cele doua arii este legata de un sistem motor-efector
pentru aria lui Broca, de un sistem auditiv receptor pentru aria lui Wernicke;
o leziune poate afecta fiecare dintre aceste legaturi responsabile rerespectiv
de o anarhie pura sau de o surditate verbala, fara ca vreuna sa afecteze limbajul.
La acesta schema trebuie adaugate ariile considerate ca sediu al imaginilor
vizuale si grafice ale cuvintelor care permit explicarea agrafiilor. Un asemenea
model nu permite luarea in considerare a afaziilor rezultate din leziuni
ale structurilor anatomice subcorticale (talamus, capsula interna, striatum)
si numite afazii subcorticale. Ele nu pemit nici explicarea sau localizarea
unei forme frecvente de afazie caracterizata prin dificultatea de a denumi (lipsa
cuvantului ) si calificata afazie amnezica. Un asemenea tip de afazie,
precum si conditiile de producere a tulburarilor afazice au justificat alte
interpretari: modelul functional si ierarhic care deosebeste limbajul automat
si limbajul propozitional sau voluntar; modelul global, care incearca
sa izoleze o tulburare centrala, comuna tuturor formelor de afazie. Totusi este
periculos ca afazia sa fie considerata o singura unitate; singura acopera de
fapt diversele alteratii care pot afecta procesele multiple aflate la originea
producerii si comprehensiunii limbajului oral si scris.
