Document, comentariu, eseu, bacalaureat, liceu si facultate
Top documenteAdmitereTesteUtileContact
      
    


 


Ultimele referate adaugate

Adauga referat - poti sa ne ajuti cu un referat?

Politica de confidentialitate



Ultimele referate descarcare de pe site
  CREDITUL IPOTECAR PENTRU INVESTITII IMOBILIARE (economie)
  Comertul cu amanuntul (economie)
  IDENTIFICAREA CRIMINALISTICA (drept)
  Mecanismul motor, Biela, organe mobile proiect (diverse)
  O scrisoare pierduta (romana)
  O scrisoare pierduta (romana)
  Ion DRUTA (romana)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  Starea civila (geografie)
 

Ultimele referate cautate in site
   domnisoara hus
   legume
    istoria unui galban
   metanol
   recapitulare
   profitul
   caract
   comentariu liric
   radiolocatia
   praslea cel voinic si merele da aur
 
despre:
 
CONSILIEREA IN CARIERA
Colt dreapta
Vizite: ? Nota: ? Ce reprezinta? Intrebari si raspunsuri
 

Obiectivele cursului: l3z4zi
- intelegerea caracteristicilor procesului de consiliere a carierei
- formarea deprinderilor de asistare a deciziilor de cariera

Activitatea de consiliere pentru cariera se refera la procesul complex de asistare specializata a individului in momentele cruciale ale traseului sau educational si profesional, prin furnizarea de informatii precise si sustinerea sa in luarea deciziilor care ii afecteaza evolutia ulterioara pe planul carierei. Aceasta implica in multe cazuri generarea de alternative adaptative in scopul atingerii unor obiective profesionale realist definite. Principiile unei consilieri privind cariera sunt principiile generale de consiliere, continutul si forma insa sunt determinate de modelul de abordare a orientarii vocationale.

A. Modele de consiliere vocationala
Modelele de consiliere au evoluat de la o teorie simpla a compatibilizarii dintre persoana si profesie (Parsons, 1909), care se concentra in principal asupra orientarii individului spre o cariera in cadrul unei singure profesii, considerand doar similaritatea dintre caracteristicile personale si cele ale mediului muncii, la modele holiste, care urmaresc integrarea tuturor rolurilor individului in luarea unei decizii de cariera si orientarea individului spre o cariera profesionala realista, in care un rol important il detin tranzitiile (de la un loc de munca la altul, de la o pozitie la alta in cadrul aceleeasi organizatii, dar si in organizatii diferite, mutarea dintr-o localitate in alta pentru ocuparea unei pozitii profesionale superioare, etc.). Modelele holiste pun accent pe viziunea individului asupra vietii, stilul de viata preferat si dorinta de autorealizare a individului ca determinanti ai deciziilor sale educationale si profesionale. Continua schimbare a conceptiilor despre sine si viata, odata cu acumularea de experienta si cunostinte despre propria persoana, determina necesitatea de continuitate si flexibilitate in acordarea asistentei de orientare vocationala. In conditiile schimbarilor de pe piata muncii si a modificarilor intraindividuale, indivizii vor avea nevoie de asistenta in mai multe momente ale carierei.
In continuare vom expune cateva modele teoretice de abordare a consilierii vocationale si vom sublinia elementele care necesita a fi integrate intr-un proces complex de consiliere pentru cariera.




1. Modele personaliste.

La inceputul secolului simpla concordanta dintre persoana si mediul muncii a reprezentat baza conceptuala pentru orientarea pe baze stiintifice a indivizilor spre o anumita cariera profesionala. Modelul teoretic ce a stat la baza activitatii agentiilor de consiliere vocationala (model elaborat de Parsons, 1909) consta in trei asumtii:
- oamenii sunt diferiti
- mediile muncii sunt diferite
- exista posibilitatea ca prin studiul acestora sa gasim similaritati care determina „potrivirea” individ -; mediul muncii.
Ca urmare a acestor asumtii, accentul se punea pe oferirea de date cat mai valide despre individ si mediul muncii, ceea ce a dus la dezvoltarea testelor psihometrice de aptitudini si interese.
Modelul „potrivirii” dintre persoana si mediul muncii a fost dezvoltat ulterior si de alti autori, cum ar fi Rodger (1952), in Anglia sau Holland (1959, 1973, 1985) in SUA. Modelul lui Holland este insa unul mult mai complex. Acesta incearca sa explice comportamentul vocational al indivizilor pornind de la aspecte legate de interesele profesionale, competentele si dispozitiile individului, ceea ce, in contextul unei consilieri vocationale holiste, ofera informatii pertinente pentru o persoana aflata in fata unei optiuni profesionale sau confruntata cu o schimbare in viata profesionala.
Optiunea profesionala este privita prin urmare ca o expresie a personalitatii individului, care optand pentru o anumita profesie opteaza in fond pentru un mod de viata, un rol si un status social bine delimitate. Cu cat gradul de congruenta (suprapunere) intre individ si mediul ocupational este mai mare cu atat creste sansa de satisfactie profesionala, stabilitate si succes profesional. Prin aceasta, modelul lui Holland furnizeaza un suport teoretic substantial pentru o abordare diagnostica a orientarii pentru cariera. Din aceasta perspectiva, o sarcina importanta a consilierului pentru cariera este testarea intereselor si determinarea gradului de congruenta cu alegerea facuta.
Modelele personaliste au fost criticate datorita caracterului lor static in abordarea problemelor legate de cariera si a insensibilitatii la impactul factorilor sociali si economici in determinarea comportamentului vocational (Kidd, 1996). Aceste modele nu investigheaza modul de evolutie al unei persoane intr-un mediu ocupational incongruent si nici rolul pe care il detine socializarea din cadrul organizatiei in determinarea satisfactiei profesionale si al cresterii congruentei.
O serie de modele au aparut ca reactie la aceste neajunsuri.

2. Modele dinamice.

Modelele developmentale sau dinamice au la baza ideea ca dezvoltarea unei cariere presupune parcurgerea mai multor etape, pe parcursul desavarsirii identitatii vocationala. Un loc important in cadrul acestor modele revine procesului actualizarii imaginii de sine, conceptualizata ca o rezultanta a interactiunilor continue dintre factorii individuali si cei situationali. Super (1957) considera ca preferintele si competentele vocationale ale indivizilor se modifica in permanenta, la fel ca si situatiile in care traiesc si muncesc. Odata cu trecerea timpului si acumularea de noi experiente, indivizii isi dezvolta noi interese.
Actualizarea imaginii de sine a individului presupune parcurgerea unor stadii evolutive, de la stadiul de crestere, la explorare, stabilizare, conservare si apoi retragere, in cariera profesionala. Fiecarui stadiu al dezvoltarii individuale ii corespunde o secventa adaptativa alegere-ajustare, care presupune o interactiune dinamica, adesea ordonata si previzibila, intre persoana si mediul in care isi desfasoara activitatea.
Stadiile dezvoltarii vocationale impun cerinte diferite procesului de consiliere pentru cariera, avand in vedere etapele diferite de actualizare a imaginii de sine a individului. Unul din principalele domenii de interventie ale consilierului este asistarea tranzitiei de la un stadiu la altul, iar in interiorul stadiilor de dezvoltare a carierei, asistarea individului in dezvoltarea imaginii de sine, prin raportarea continua a aspiratiilor sale profesionale la realitate. Obiectivul final al consilierii consta in sustinerea indivizilor in luarea unei decizii profesionale constiente si informate.
O atentie speciala in cadrul procesului de consiliere in cariera se acorda influentei factorilor familiali, culturali si economici asupra evolutiei profesionale a individului. Fiecare dintre aceste categorii de factori poate avea o influenta facilitatoare sau frenatoare in cristalizarea preferintei vocationale si in adaptarea individului la mediuJ profesional ales.

3. Modelul cognitiv al consilierii pentru cariera (Peterson, Sampson si Reardon, 1991)

Pornind de la ideea ca disfunctionalitatea cognitiva are efecte negative asupra comportamentului decizional si a emotiilor individului, modelul cognitiv al consilierii in cariera postuleaza existenta unei relatii de cauzalitate directa intre eficienta in luarea deciziilor, pe de o parte, si solutionarea problemelor legate de cariera, acuratetea procesarii informatiei despre sine si problematica ocupationala, planificare si abilitati decizionale, pe de alta parte. Cunoasterea de sine face referire la modul in care individul isi percepe sistemul personal de interese, valori si abilitati, in timp ce cunoasterea problematicii ocupationale se refera la integrarea intr-un sistem a cunostintelor legate de modalitatea complexa de organizare si functionare a mediului profesional.
Abilitatile decizionale, considerate a fi domeniul care ofera cele mai largi oportunitati de interventie prin consilierea pentru cariera, includ urmatoarele subcomponente: analiza, sinteza, evaluarea si executia. Consilierea permite individului sa devina constient de faptul ca intre dorinte si realitate poate exista o discrepanta datorata unor factori externi (evenimente neprevazute, semnale negative din partea celor apropiati, etc.) sau/si interni (emotii negative, comportament de evitare, etc). Analiza tuturor componentelor implicate in alegerea traseului ocupational permite individului construirea unui model mental al problemei, in care sa includa si relatiile existente intre componentele acesteia.

Prin sintetizarea ulterioara a experientelor din timpul consilierii individul poate sa elaboreze, intr-o prima faza, iar apoi sa circumscrie sfera alternativelor profesionale pe care le ia in considerare. Acest proces este urmat de evaluarea alternativelor ocupationale, respectiv estimarea costurilor si beneficiilor pe care le implica fiecare din altemativele considerate, alaturi de evaluarea situatiei curente, in vederea realizarii celei mai avantajoase alegeri.
Intr-un astfel de proces de consiliere se evalueaza o serie de aspecte legate de cariera, cum ar fi: impactul altor roluri asupra carierei, posibilitatile de adaptare la rolul educational/ocupational, constiinta de sine relativ la optiunea educationala/profesionala, constiinta oportunitatilor in structura educationala/ocupationala, impactul persoanelor semnificative asupra alegerii carierei, etc. Executia se refera la efortul individului de a face efectiva alegerea facuta, de a realiza demersurile necesare pentru evolutia inspre ocuparea unei pozitii conforme cu aceasta.
Viabilitatea deciziilor luate de individ in momentele de tranzitie in plan profesional depind, din perspectiva modelului cognitiv al consilierii in cariera, de eficienta cu care subiectul utilizeaza resursele care ii stau la dispozitie. Unul din rolurile consilierii pentru cariera este sensibilizarea individului fata de sursele de informare existente si modul cel mai eficient de utilizare a acestora. Prin procesul de consiliere pentru cariera se ofera subiectului instrumente de identificare si modificare a cognitiilor disfunctionale legate cariera si se formeaza modalitati viabile de rezolvare a problemelor care intervin in traseul educational al persoanei.
Etapa de restructurare cognitiva este urmata de dezvoltarea si implementarea unui plan de actiune, bazat pe strategii flexibile, care are ca scop atingerea de catre individ a unor obiective legate de cariera, fixate in mod constient si realist. O interventie de tip cognitiv isi propune, pe langa depasirea unei etape dificile din viata profesionala a individului, dezvoltarea unor abilitati decizionale care sa poata fi transferate si utilizate cu eficienta in orice situatie problematica survenita in cariera profesionala.
Asumtia de baza a interventiilor cognitive in consilierea pentru cariera este ca dezvoltarea de catre individ a unor patternuri dezadaptative (emotionale si comportamentale) fata de evenimentele de cariera profesionala este facilitata mai mult de modul de interpretare si evaluare a evenimentelor, decat de evenimentele ca atare (Woolfe & Dryden, 1996). Prin urmare, anxietatea resimtita de individ in momentul in care este pus in situatia de a-si exprima optiunea profesionala reprezinta, nu atat o rezultanta a procesului decizional in sine, cat un rezultat al modului in care individul interpreteaza aceasta situatie de alegere.
Consilierul trebuie sa fie capabil sa detecteze distorsiunile de procesare a informatiilor privind cariera, deoarece acestea pot constitui bariere in alegerea unei profesiuni sau adaptarea la o cariera profesionala. Dintre factorii care contribuie la distorsionarea procesarii cognitive a informatiilor despre cariera sunt:
• deficitele informationale (despre sine sau profesii);
• conceptiile nerealiste ( stereotipiile, prejudecatile determinate de lipsa de modele viabile sau impunerea unei conceptii din exterior);
• caracteristici psihologice cum sunt: indecisivitatea sau stilul decizional deficitar, stima de sine scazuta, fobiile si anxietatile;
• tulburarile psihologice (psihoze, consum sever de substante toxice);
• factori externi (crize maritale, stress).
Unele dintre aceste probleme se pot rezolva in cadrul consilierii pentru cariera, altele insa necesita interventii specializate, consilierea privind cariera urmand rezolvarii problemei specifice.
Modalitatea de obtinere a acestor informatii este in principal interviul de consiliere. Se pot utiliza teste, inventare, de multe ori alese impreuna cu clientul. Alegerea instrumentelor de evaluare in cadrul procesului de consiliere pentru cariera se realizeaza in functie de problema specifica a celui care necesita consiliere. Astfel daca acesta nu poate exprima preferinta pentru o profesie sau un grup de profesii atunci se prefera inventarele de interes, in timp ce daca profesiile la care aspira clientul cer aptitudini speciale este preferabil sa se utilizeze modalitati de reflectare sistematica asupra experientei personale sau diverse probe de aptitudini.
Momentul evaluarii acuratetii de procesare a infoirmatiilor legate de cariera este urmat de decizia privind directia procesului ulterior de consiliere (vezi figura 3).

4. Modelul lui Krumboltz (1996)

Acest model se constituie intr-o analiza critica a modelelor de consiliere care au la baza teoria trasaturilor. Pornind de la ideea ca, in viitor, profesiile vor necesita o permanenta dezvoltare si perfectionare din partea individului, Krumboltz (1996) subliniaza lipsa de validitate a acestor modele pentru consilierea privind cariera. Teoriile personaliste au implicita ideea inertiei in evolutia intereselor si a lumii ocupatiilor, or individul trebuie sa manifeste initiativa si creativitate deoarece sarcinile si exigentele muncii se afla intr-o continua schimbare.

Este necesar astfel ca intr-un proces de consiliere privind cariera sa se abordeze probleme ca: locusul controlului (factorii personali si contextuali care influenteaza evolutia carierei), obstacolele (elementele cu caracter frenator care se interpun in ca1ea atingerii obiectivelor profesionale), abilitatile (capacitati care se cer dezvoltate), motivatia (variabilele care asigura caracterul activator), relatiile interpersonale (abilitatile de relationare pozitiva cu ceilalti), schimbarea (modalitatile de identificare a unui nou loc de munca), avansarea ( strategiile ce se cer implementate pentru asigurarea succesului in cariera), retragerea (modul de pregatire a pensionarii).
Krumboltz (1996) pune in centrul modelului sau principiile teoriei invatarii conform carora scopul consilierii nu este acela al punerii unui diagnostic, ci al identificarii nivelului de invatare pe care il manifesta un individ la un moment dat. Acesta reprezinta punctul de plecare pentru initierea unor noi experiente de invatare. Instrumentele stiintifice utilizate in cadrul acestor modele trebuie sa identifice domeniile de interes pe care persoana nu a reusit sa le exploreze suficient, sa-l determine pe individ sa-si reconsidere convingerile false despre cariera, sa permita identificarea acelor valori care sunt generatoare de conflict si sa asigure elementele de baza in elaborarea unor strategii de modificare a comportamentelor dezadaptative. Rolul consilierului este de a-l invata pe individ cum sa-si sporeasca sansele de succes in viata, prin ajustarea continua la realitatea profesionala aflata intr-o continua schimbare.

5. Modelul lui Herr (1996)

Modelul lui Herr are la baza conceptul de "flexibilitate personala"', inteleasa ca abilitatea generala a individului de a-si renegocia continuu pozitia ocupationala in functie de oportunitatile profesionale existente. Teoria managementului carierei raspunde noilor cerinte de orientare impuse de o piata a muncii in continua schimbare. Aceasta ia in considerare nevoia de constientizare a necesitatii de dezvoltare permanenta pe care o impune flexibilitatea pietei muncii, cunoasterea pietei de forta de munca, monitorizarea permanenta a situatiei in care se afla individul din punct de vedere emotional si coping cu incertitudinea si lipsa de securitate.
Un concept important in cadrul modelului propus de Herr este cel al “demnitatii individuale”. Scaderea continua a ofertei locurilor de munca, cresterea ratei somajului si redefinirea conditiilor ce se cer indeplinite pentru ocuparea unui post sunt doar cativa factori care vor atenta la demnitatea individuala. Rolul consilierii in acest context este de a determina constientizarea diversitatii optiunilor profesionale pe care le poate avea un individ si de a creste posibilitatea de autocontrol al acestora.

B. Procesul de consiliere privind cariera

Kidd (1996) propune un model flexibil al procesului de consiliere in cariera care presupune parcurgerea mai multor stadii in cadrul evolutiei relatiei dintre consilier si subiect. Primul stadiu presupune stabilirea unei "aliante" de lucru intre cele doua parti implicate. Chiar de la inceputul procesului de consiliere subiectul trebuie motivat sa adopte o atitudine participativa, de colaborare activa cu consilierul. Factori individuali ca: varsta, sexul, apartenenta culturala sau statusul social al subiectului sunt factori de care consilierul trebuie sa tina seama in construirea relatiei. Subiectul trebuie ajutat sa-si reprezinte procesul de consiliere cat mai realist, fara a considera consilierul un expert, posesor al unor formule magice de succes in cariera, ci mai degraba ca pe un facilitator in identificarea traseului educational si profesional cel mai potrivit.
In aceasta faza consilierul identifica trebuintele de consiliere ale subiectului analizand nivelul educational si profesional deja atins (cunostinte si deprinderi deja dobandite, experienta acumulata, puncte tari si puncte slabe) si masura in care subiectul si-a formulat optiunile si a luat unele decizii profesionale. De comun acord cu subiectul, se stabilesc obiectivele, care trebuie sa fie cat mai clare si tangibile, se precizeaza etapele ce trebuie parcurse si sarcinile ce revin fiecareia dintre partile implicate, precum si rezultatele asteptate.
Al doilea stadiu identificat de Kidd urmareste explorarea caracteristicilor personale si organizarea coerenta a cunostintelor despre sine. Aceasta etapa implica evaluarea unor atribute personale relevante pentru cariera si familiarizarea subiectului cu unele modalitati eficiente de autoexplorare a potentialului de dezvoltare profesionala. In cadrul acestei etape, consilierul face apel la o serie de instrumente stiintifice de evaluare, de la interviuri structurate la teste psihometrice. O tehnica eficienta de evaluare a propriilor capacitati este cea cunoscuta sub denumirea de “reflectare sistematica asupra experientei” (Kidd, 1996). Prin intermediul acestei tehnici se urmareste identificarea de catre subiect a unor capacitati transferabile pornind de la analiza performantelor in diverse situatii de munca sau situatii de viata. Ajutandu-l pe subiect sa puna accent pe punctele sale “tari”, care i-au facilitat succesul in diverse situatii din trecut, tehnica "reflectarii sistematice asupra experientei" se dovedeste un instrument eficient in promovarea unei atitudini de incredere in fortele propri si in cresterea stimei de sine. Se evalueaza interesele profesionale, aptitudinile si trasaturile de personalitate, aspiratiile si valorile personale si se discuta asupra importantei acestor factori in alegerea traseului educational si profesional.

A treia etapa in procesul de consiliere privind cariera consta in explorarea unor noi perspective asupra problemelor identificate (ex., convingeri irationale). In cadrul acestei etape rolul consilierului este acela de a-l ajuta pe subiect sa realizeze o evaluare realista a expectantelor si aspiratiilor sale si examinarea discrepantei dintre convingerile si actiunile sale. Remodelarea convingerilor irationale ale subiectului presupune identificarea asumptiilor dezadaptative legate de oportunitatile educationale si ocupationale, concomitent cu oferirea de catre consilier a unor informatii de specialitate, actualizate si adaptate situatiei particulare a subiectului.
Informatiile trebuie sa aiba forta de a sustine efortul de planificare a urmatoarelor etape din cadru1 carierei profesionale. Aceasta presupune identificarea asumptiilor dezadaptative legate de lumea ocupationala, concomitent cu oferirea de catre consilier a unor informatii de specialitate, actualizate si conforme cu situatia particulara a subiectului. Se aleg alternative educationale si profesionale care trec printr-un proces de explorare si evaluare urmarind criteriile relevante: conditiile cerute, consecintele alegerii uneia dintre ele, beneficiile si costurile fiecareia, influenta asupra modului de viata, al nivelului de responsabilitate si al stresului, etc.
Ultima etapa consta in stabilirea unei strategii de lucru si a planului de implementare a acesteia. Se stabilesc scopurile ce trebuie atinse, care trebuie sa se caracterizeze prin claritate, specificitate, realism si masurabilitate, ca si pasii ce trebuie urmati pentru implementarea planului. Consilierul construieste de asemenea un sistem de evaluare a progreselor inregistrate de individ, in functie de care se pot realiza ajustari ale strategiilor de actiune. SE foloseste deseori un calendar al actiunilor care se dovedeste extrem de eficient in acest sens. Este important ca subiectul sa aiba capacitatea de a actiona pe cont propriu pentru un management eficient al carierei sale.
Etapele identificate de Kidd (1996) se pot subsuma celor trei etape descrise de Costin (1998) pentru un proces de consiliere pentru cariera si anume: etapa exploratorie, etapa decizionala si etapa actionala. Etapa exploratorie consta in identificarea trebuientelor subiectului, a obiectivului urmarit, precum si a stadiului in care se afla in realizarea traseului educational sau profesional. Aceasta etapa presupune si evaluarea capacitatilor personale ale individului prin explorarea aptitudinilor, intereselor si aspiratiilor sale profesionale. Rezultatele sunt analizate prin raportare la obiectivele exprimate de subiect la debutul procesului de consiliere.
A doua etapa are in vedere generarea de alternative de solutionare a problemelor cu care se confrunta subiectul. Etapa decizionala presupune atat evaluarea costurilor si beneficiilor fiecarei alternative identificate, cat si a impactului acestora asupra modului de viata al individului. Decizia apartine subiectului, rolul consilierului fiind acela de a spori eficienta persoanei in alegerea optiunii.
Etapa actionala consta in stabilirea unei strategii de actiune, conforma cu decizia luata, care sa-i permita subiectului atingerea obiectivelor propuse. Se analizeaza periodic progresele inregistrate in implementarea planului de actiune luandu-se in considerare constrangerile personale si conjuncturale. Aceasta etapa asigura viabilitate deciziei luate si in acelasi timp se constituie intr-o masura a profesionalismului consilierului.

C. Rolul consilierul pentru cariera
Principalele activitati pe care le desfasoara un consilier de orientare sunt:
- colectarea, prelucrarea, gestionarea si furnizarea informatiilor referitoare la lumea profesiilor si la piata muncii;
- evaluarea caracteristicilor individuale ale subiectilor, pe baza de interviu si administrare de teste, chestionare, inventare, probe de lucru;
- asistarea in evaluarea diferitelor optiuni educationale/profesionale;
- asistarea in elaborarea si implementarea planului de actiune al subiectului pentru atingerea obiectivelor propuse;
- monitorizarea evolutiei subiectilor.
Cine poate beneficia de consiliere vocationala Grupurile tinta pentru interventiile de consiliere privind cariera sunt, dupa cum urmeaza: a) dupa scopul urmarit
• persoane care urmeaza sa ia decizii privind propria cariera
• persoane care pot influenta luarea acestor decizii: parinti, profesori, patroni b) dupa pozitia pe piata muncii
• persoane cuprinse inca in sistemul educational: elevi , studenti, ucenici, etc.
• someri: someri recenti sau de lunga durata, absolventi care nu au avut nici un loc de munca, persoane care doresc sa se reintegreze in munca dupa o perioada de intrerupere indelungata c) persoane care au loc de munca, dar:
• sunt amenintate cu somajul
• doresc sa-si schimbe profesia sau sa se recalifice
• doresc sa-si actualizeze cunostintele, sa se specializeze sau sa se perfectioneze
• doresc un alt loc de munca


Colt dreapta
Creeaza cont
Comentarii:

Nu ai gasit ce cautai? Crezi ca ceva ne lipseste? Lasa-ti comentariul si incercam sa te ajutam.
Esti satisfacut de calitarea acestui referat, eseu, cometariu? Apreciem aprecierile voastre.

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)


Noteaza referatul:
In prezent referatul este notat cu: ? (media unui numar de ? de note primite).

2345678910

 
Copyright 2005 - 2024 | Trimite referat | Harta site | Adauga in favorite
Colt dreapta