In lucrarea sa Dinamica sociala ºi culturala, Pitirim Sorokin precizeaza ca exista doua aspecte: unul interior ºi altul exterior al culturii. e4y7yv
Primul este cel al explicaþiei interioare, domeniul spiritului, al valorilor ºi semnificaþiilor. Al doilea este domeniul fizic sau organic al obiectelor, evenimentelor, procedeelor interioare. Aceste fenomene exterioare nu aparþin unei civilizaþii decat in calitate de manifestari interioare.
In realitate - spune Sorokin - orice interpretare a faptelor mentale sau sociale implica inþelegerea aspectului lor intern ºi nu este posibila fara o astfel de comprehensiune.
Exista ºi posibilitatea ca intr-un context cultural semnificaþia pe care creatorul o da operei sale sa nu coincida cu semnificaþia sociala a acesteia.
Interpretarea sociologica are ca obiect fie relaþiile cauzale ºi funcþionale intre elementele componente ale unei culturi, adica a ºti daca componentele sunt logic unite sau logic contradictorii intre ele, daca exista un principiu care uneºte ºi impregneaza tot sau nu. Ea vizeaza sa atinga existenþa socialmente obiectiva a semnificaþiei.
In lucrarea de care am amintit, contribuþia esenþiala a lui Sorokin la sociologia cunoaºterii pune in lumina caracterul propriu fenomenelor sociale.
Domeniul socio-cultural este un domeniu cu legi proprii. Legea integrarii - presupune ca in societaþile care sunt conglomerate structurale, aceasta lege sta in juxtapunerea spaþiala sau mecanica a elementelor generand un conglomerat de elemente culturale. La un nivel mai inalt, integrarea cere un factor extern comun. Principiul schimbarii imanente - priveºte acþiunea sistemului insuºi ca suficienta pentru transformarea acestuia. Temperat de principiul limitei, nici un sistem nu poate acþiona nelimitat. Aºa ca, ori dispare ºi repeta ceea ce s-a mai intamplat deja.
Sistemele sociale evolueaza trecand prin trei faze: faza ideaþionala, idealista, sensualista.
In cultura ideaþionala, realitatea este conceputa ca o existenþa eterna, imateriala, nevoile ºi scopul sunt mai ales spirituale, ele se satisfac la nivelul cel mai inalt, realizarea lor se face printr-o minimalizare sau eliminare a nevoilor fizice. Aceste civilizaþii sunt dominate de principiul binelui supraraþional; ele sunt cladite pe spiritualitate ºi credinþa.
Cultura sesualista - are ca realitate ceea ce se prezinta in faþa noastra, totul este devenire, proces, schimbare, flux, evoluþie, progres, transformare. Nevoile ºi scopurile sunt mai ales de ordin fizic ºi tot ceea ce se cauta este maximum de satisfacþie a acestor nevoi.
Pentru mentalitatea ideaþionala, mentalitatea sensualista nu este decat iluzie ºi blasfemie. Pentru mentalitatea sensualista, mentalitatea ideaþionala nu este decat prejudecata, superstiþie ºi dereglare patologica. Exista ºi posibilitatea unui compromis intre acestea.
Cultura idealista este o unire echilibrata de elemente ideaþionale ºi sensualiste cu predominanta primelor. Aceste elemente sunt sintetizate intr-un tot armonios ºi coerent. Realitatea are mai multe feþe. Ea este atat o existenþa infinita cat ºi devenire, un schimb intre spiritual ºi material. Scopurile urmarite sunt deopotriva spirituale ºi materiale cu o subordonare a materialului spiritualitaþii. Mijloacele folosite sunt cele ale transformarii interioare a persoanelor ºi cele ale transformarii lumii exterioare.
Valorile ideaþionale sunt recunoscute ca valori supreme, dar lumea sensibila, departe de a fi privita ca o iluzie are valoare pozitiva in masura in care sensibilul este in legatura cu ideaþionalul.
Orice sistem socio-cultural trece prin aceste faze in ordine: ideaþional, idealist, sensualist cu tranziþii intermediare. Apoi, ciclul se reia la infinit. Aºa a fost civilizaþia greaca ideaþionala pana in secolul VI i.d. Cristos. Apoi s-a afirmat sensualismul, a inceput compromisul idealist al civilizaþiei eleniste incepand cu sec. V i.d. Cristos. Din sec. IV i.d. Cristos ºi in sec. III i.d. Cristos, civilizaþia greco-romana a fost predominant sensualista. O data cu triumful creºtinismului insa, tendinþele ideaþionale au cuprins din nou forþele generatoare ale societaþii ºi civilizaþiei a ramas ideaþionala pana in sec. XII. O noua ofensiva a forþelor sensualiste fac sa apara civilizaþia idealista a sec. XIII ºi sec. XIV. Dar incepand din sec. XV, dezvoltarea ºtiinþei, tehnicii, industriei ºi secularizarea valorilor conduc din nou la o victorie a sensualismului. Acesta dureaza inca, dar criza actuala ameninþa deja dominaþia ei. Tendinþele ideaþionale devin din ce in ce mai puternice ºi o recunoaºtere idealista este tot mai aproape.
Analiza pe care Merton o face gandirii lui Sorokin, subliniaza cateva aspecte demne de a fi reþinute.
Teoria lui Sorokin incearca sa derive toate aspectele cunoaºterii din mentalitaþile culturale. Aºa cum s-a observat de catre toþi comentatorii, la Sorokin variabila independenta (cea care determina cunoaºterea) este poziþia intelectuala referitoare la realitatea ultima ºi valoarea ultima. Premisele culturii sunt poziþii filozofie. Dar fiecare tip de cultura este distincta prin elementele sale ontologice. Convingerile ontologice devin la Sorokin premisele din care cultura emana ca un tot.
Ce sunt deci mentalitaþile culturale?
Ele se deosebesc prin ceea ce se considera a fi natura ultima a realitaþii ºi valorii. Prima este ideaþionala ºi considera realitatea ca ne-materiala, existenþa eterna care defineºte nevoile umane in primul rand ca spirituale ºi cauta satisfacþii prin, minimalizare sau eliminare a nevoilor fizice.
Cultura ideaþionala adopta adevarul credinþei.
La cealalta extrema se afla mentalitatea sensualista care limiteaza realitatea la ceea ce poate fi perceput prin simþuri. Preocupata mai ales de nevoile fizice, aceasta cultura are nevoie de satisfacerea lor nu prin modificarea sinelui, ci prin modificarea mediului exterior. Aceasta mentalitate este orientata spre „adevarul simþurilor".
Intermediar se afla un tip mixt de mentalitatea culturala, cea idealista care reprezinta in echilibru intre aceste doua tipuri extreme. Ea se bazeaza pe „adevarul raþiunii". Din aceste trei tipuri de mentalitaþi - premise majore a oricarui fel de cultura, Sorokin deriva trei sisteme distincte de adevar ºi cunoaºtere.
Aceste premise culturale sunt fundamentale pentru diferite tipuri de cunoaºtere care se dezvolta in fiecare sistem socio-cultural.
Formele structurii sociale ºi personalitatea care domina impartaºesc aceeaºi dependenþa de mentalitatea vremii.
Sorokim nu poate sa explice existenþa mai multor concepþii aflate in acelaºi sistem cultural. Analiza lui se refera la societaþile greco-romane ºi vestice. Teoria are aspect macrosociologic. Perioadele culturale ideaþionala, idealista ºi sensualista sunt caracterizate in termenii trasaturilor lor dominante. Discriminarea unor variaþii ale gandirii in fiecare cultura sunt in mare parte excluse pentru menþinerea vederii generale teoretice.
Modul in care teoria aproximeaza realitatea þine de ceea ce teoreticianul considera ca ar conta. Ce ne-ar putea ajuta in sociologia lui Sorokin ca sa distingem variabilitatea gandirii in cadrul societaþilor? El observa de exemplu, ca eºecul sistemului adevarului sensualist (empirismul) care a monopolizat cultura noastra sensualista, dovedeºte ca aceasta cultura nu este suficient de integrata.
In cultura actuala sensualista, materialismul este mai puþin prevalent decat idealismul. Sorokin nu urmareºte variaþiile gandirii intr-o cultura, ci merge doar la dominanta temelor pe care o atribuie culturii ca ansamblu, ca intreg.
Oamenii de ºtiinþa ai culturilor idealiste vor fi interesaþi sa studieze fenomenele spirituale, mentale; cei din culturile sensualiste vor studia fenomenele pur materiale, º.a.m.d.

Bibliografie

Pitirim Sorokin - Comment la civilisation se transforme, Librairie Marcel Riviere, Paris, 1964.
Robert, K. Merton - The sociology of science theoretical and empirical investigations, The University of Chicago Press, Chicago, London, 1973, p.142-172.