Un afect care simbolizeaza clar aspiratia catre putere si setea de dominatie a omului este mania. Aceasta forma de manifestare tradeaza deslusit scopul de a infrange rapid, cu ajutorul fortei, orice rezistenta. Pe baza cunostintelor dobandite pana acum, recunoastem in persoana maniosului un individ care, desfasuran-du-si intreaga forta, se straduieste sa obtina superioritatea. Stradania de a se impune degenereaza uneori intr-un fel de betie a puterii (Machtrausch), vadita in cazul in care asemenea oameni raspund, la cea mai mica lezare a sentimentului puterii, printr-un acces de furie. Ei au impresia ca prin aceasta conduita, probabil probata adesea de dansii, ajung cel mai usor sa-si domine adversarul si sa-si impuna vointa. Aceasta nu este, desigur, o metoda elevata, dar in cele mai multe cazuri are efect si cine nu-si poate aminti cum, printr-un acces de furie, a putut iesi dintr-o situatie dificila. e8l22lj
Exista, fara indoiala, situatii in care un acces de manie este in buna masura indreptatit. Nu ne ocupam aici de asemenea cazuri. Avem in vedere o afectivitate care se afiseaza nestavilit, persoane la care mania se declanseaza in mod obisnuit. Exista oameni care isi fac din aceasta un sistem de reactie si care se caracterizeaza prin faptul ca, in general, nu recurg la alta metoda. Sunt oameni aroganti, extrem de susceptibili, care nu suporta ca nimeni sa fie mai sus ca ei, ori la nivelul lor, care au mereu nevoie sa se simta superiori, care mereu stau la panda sa vada daca nu cumva cineva le impieteaza domeniul, daca nu cumva cineva nu le canta indeajuns in struna. La aceasta se asociaza o doza maxima de suspiciune, care ii determina sa nu se increada in nimeni. Cel mai adesea la astfel de oameni gasim si alte trasaturi de caracter, indicate mai sus ca limitrofe. in cazurile mai grave, un om atat de ambitios se va retrage inspaimantat din fata unor indatoriri serioase si se va integra greu in societate. Daca i se refuza ceva, el nu cunoaste de fapt decat un singur mod de a proceda: sa faca scandal, intr-o maniera de obicei dintre cele mai dureroase pentru persoanele care ii sunt apropiate. Va sparge o oglinda, bunaoara, sau va deteriora obiecte de valoare. Nu este cu putinta sa i se dea dreptate daca, dupa aceea, incearca in mod serios sa se dezvinovateasca, sustinand ca nu stie ce a facut. Caci intentia de a fi vrut sa loveasca in cei apropiati era prea evidenta. Acest afect va viza intotdeauna ceva de valoare, nu lucruri fara importanta. Deducem din aceasta ca asemenea procedee sunt in mod necesar rezultatul unui plan premeditat.
intr-un cerc restrans aceasta metoda duce, desigur, la anumite rezultate, dar care se pierd de indata ce se iese din cercul respectiv. Caci un asemenea om va intra in mod fatal cu usurinta in conflict cu toata lumea.
Cat priveste expresia atitudinala a furiei, este suficient sa-i spunem pe nume ca sa si avem in fata ochilor imaginea furiosului. Este atitudinea ostila fata de ceilalti, care apare in prim-plan cu toata intensitatea si claritatea. Acest efect dovedeste abolirea aproape integrala a sentimentului de comuniune sociala. Aspiratia catre putere a unui om poate merge pana la nimicirea adversarului. in masura in care afectele scot in relief caracterul individului, aceste manifestari ne pot inlesni rezolvarea unor probleme legate de cunoasterea omului. in aceasta perspectiva, pe cei furiosi din fire trebuie sa-i trecem in categoria acelora care au o atitudine ostila fata de viata. Dar exigentele sistemului pe care vrem sa-1 construim nu ne permit sa trecem peste faptul ca orice nazuinta catre putere se bazeaza pe un.sentiment de slabiciune, de inferioritate. La asemenea reactii ample, adevarate masuri de forta, nu poate recurge un om linistit in ceea ce priveste puterea sa. Nu trebuie sa pierdem niciodata din vedere aceasta relatie. Tocmai in accesul de furie ni se dezvaluie cu o deosebita claritate exacerbarea sentimentului de slabiciune orientat in scopul obtinerii superioritatii. Este un artificiu ieftin de exaltare a sentimentului propriei personalitati, in detrimentul altor oameni.
Dintre factorii care faciliteaza considerabil declansarea accesului de furie, este de mentionat indeosebi alcoolul. Pentru multi oameni adesea sunt suficiente doar cateva pahare. Este cunoscut ca alcoolul are in primul rand drept efect slabirea sau abolirea franelor impuse de societate. Un individ intoxicat de alcool se comporta intr-o maniera total necivilizata. El isi pierde stapanirea de sine si respectul fata de ceilalti si ceea ce pe cand era treaz numai cu greu isi putea infrana si ascunde, adica atitudinea ostila fata de semeni, la betie capata o expresie degajata. Nu intamplator tocmai oamenii a caror existenta schioapata devin alcoolici, ei cautand in alcool uitare si consolare, o scuza pentru ceea ce le-ar fi placut sa realizeze, dar nu au realizat.
La copii constatam accese de furie mai frecvent decat la adulti. Adesea este suficient un motiv dintre cele mai neinsemnate pentru ca un copil sa se infurie. Fenomenul tine de faptul ca la copii, ca urmare a puternicului sentiment de slabiciune, apare mai pronuntata linia stradaniei lor de a-si afirma propria valoare. Un copil irascibil ne dovedeste mereu ca lupta pentru a se pune in valoare si ca rezistentele de care se loveste ii apar, daca nu insurmontabile, in orice caz deosebit de mari.
in afara de injurii, care formeaza continutul obisnuit al acceselor de manie, actele de violenta merg atat de departe incat aduc prejudicii chiar si celui care recurge la ele. Aici este de cautat linia care conduce la explicarea sinuciderii. Se face aici simtita tendinta de a le provoca alor sai sau altora din anturaj o durere, care sa razbune esecurile si umilintele suferite.