Un afect care simbolizeaza clar aspiratia catre putere si setea de dominatie a
omului este mania. Aceasta forma de manifestare tradeaza deslusit scopul
de a infrange rapid, cu ajutorul fortei, orice rezistenta. Pe baza
cunostintelor dobandite pana acum, recunoastem in persoana maniosului
un individ care, desfasuran-du-si intreaga forta, se straduieste sa
obtina superioritatea. Stradania de a se impune degenereaza uneori intr-un
fel de betie a puterii (Machtrausch), vadita in cazul in care asemenea
oameni raspund, la cea mai mica lezare a sentimentului puterii, printr-un acces
de furie. Ei au impresia ca prin aceasta conduita, probabil probata adesea de
dansii, ajung cel mai usor sa-si domine adversarul si sa-si impuna vointa.
Aceasta nu este, desigur, o metoda elevata, dar in cele mai multe cazuri
are efect si cine nu-si poate aminti cum, printr-un acces de furie, a putut iesi
dintr-o situatie dificila. e8l22lj
Exista, fara indoiala, situatii in care un acces de manie este
in buna masura indreptatit. Nu ne ocupam aici de asemenea cazuri.
Avem in vedere o afectivitate care se afiseaza nestavilit, persoane la care
mania se declanseaza in mod obisnuit. Exista oameni care isi
fac din aceasta un sistem de reactie si care se caracterizeaza prin faptul ca,
in general, nu recurg la alta metoda. Sunt oameni aroganti, extrem de susceptibili,
care nu suporta ca nimeni sa fie mai sus ca ei, ori la nivelul lor, care au mereu
nevoie sa se simta superiori, care mereu stau la panda sa vada daca nu cumva
cineva le impieteaza domeniul, daca nu cumva cineva nu le canta indeajuns
in struna. La aceasta se asociaza o doza maxima de suspiciune, care ii
determina sa nu se increada in nimeni. Cel mai adesea la astfel de
oameni gasim si alte trasaturi de caracter, indicate mai sus ca limitrofe. in
cazurile mai grave, un om atat de ambitios se va retrage inspaimantat
din fata unor indatoriri serioase si se va integra greu in societate.
Daca i se refuza ceva, el nu cunoaste de fapt decat un singur mod de a proceda:
sa faca scandal, intr-o maniera de obicei dintre cele mai dureroase pentru
persoanele care ii sunt apropiate. Va sparge o oglinda, bunaoara, sau va
deteriora obiecte de valoare. Nu este cu putinta sa i se dea dreptate daca, dupa
aceea, incearca in mod serios sa se dezvinovateasca, sustinand
ca nu stie ce a facut. Caci intentia de a fi vrut sa loveasca in cei apropiati
era prea evidenta. Acest afect va viza intotdeauna ceva de valoare, nu lucruri
fara importanta. Deducem din aceasta ca asemenea procedee sunt in mod necesar
rezultatul unui plan premeditat.
intr-un cerc restrans aceasta metoda duce, desigur, la anumite rezultate,
dar care se pierd de indata ce se iese din cercul respectiv. Caci un asemenea
om va intra in mod fatal cu usurinta in conflict cu toata lumea.
Cat priveste expresia atitudinala a furiei, este suficient sa-i spunem pe
nume ca sa si avem in fata ochilor imaginea furiosului. Este atitudinea
ostila fata de ceilalti, care apare in prim-plan cu toata intensitatea si
claritatea. Acest efect dovedeste abolirea aproape integrala a sentimentului de
comuniune sociala. Aspiratia catre putere a unui om poate merge pana la
nimicirea adversarului. in masura in care afectele scot in relief
caracterul individului, aceste manifestari ne pot inlesni rezolvarea unor
probleme legate de cunoasterea omului. in aceasta perspectiva, pe cei furiosi
din fire trebuie sa-i trecem in categoria acelora care au o atitudine ostila
fata de viata. Dar exigentele sistemului pe care vrem sa-1 construim nu ne permit
sa trecem peste faptul ca orice nazuinta catre putere se bazeaza pe un.sentiment
de slabiciune, de inferioritate. La asemenea reactii ample, adevarate masuri de
forta, nu poate recurge un om linistit in ceea ce priveste puterea sa. Nu
trebuie sa pierdem niciodata din vedere aceasta relatie. Tocmai in accesul
de furie ni se dezvaluie cu o deosebita claritate exacerbarea sentimentului de
slabiciune orientat in scopul obtinerii superioritatii. Este un artificiu
ieftin de exaltare a sentimentului propriei personalitati, in detrimentul
altor oameni.
Dintre factorii care faciliteaza considerabil declansarea accesului de furie,
este de mentionat indeosebi alcoolul. Pentru multi oameni adesea sunt suficiente
doar cateva pahare. Este cunoscut ca alcoolul are in primul rand
drept efect slabirea sau abolirea franelor impuse de societate. Un individ
intoxicat de alcool se comporta intr-o maniera total necivilizata. El isi
pierde stapanirea de sine si respectul fata de ceilalti si ceea ce pe cand
era treaz numai cu greu isi putea infrana si ascunde, adica
atitudinea ostila fata de semeni, la betie capata o expresie degajata. Nu intamplator
tocmai oamenii a caror existenta schioapata devin alcoolici, ei cautand
in alcool uitare si consolare, o scuza pentru ceea ce le-ar fi placut sa
realizeze, dar nu au realizat.
La copii constatam accese de furie mai frecvent decat la adulti. Adesea
este suficient un motiv dintre cele mai neinsemnate pentru ca un copil sa
se infurie. Fenomenul tine de faptul ca la copii, ca urmare a puternicului
sentiment de slabiciune, apare mai pronuntata linia stradaniei lor de a-si afirma
propria valoare. Un copil irascibil ne dovedeste mereu ca lupta pentru a se pune
in valoare si ca rezistentele de care se loveste ii apar, daca nu
insurmontabile, in orice caz deosebit de mari.
in afara de injurii, care formeaza continutul obisnuit al acceselor de manie,
actele de violenta merg atat de departe incat aduc prejudicii
chiar si celui care recurge la ele. Aici este de cautat linia care conduce la
explicarea sinuciderii. Se face aici simtita tendinta de a le provoca alor sai
sau altora din anturaj o durere, care sa razbune esecurile si umilintele suferite.