Scrisul are particularitati diferentiale foarte complexe. Nu se poate ignora
faptul ca exista diferente de scriere la aceeasi persoana pe o anumita schema
oarecum specifica. Aceste diferente se atribuie dispozitiilor afective, oboselii
eventualelor debuturi de maladii, etc. x7h9hy
Se considera ca prima lucrare de grafologie a fost efectuata de italianul CAMILLE
BALDO in 1622. Prin 1871 MICHON i-a dat numele si a fondat o prima publicatie
privind aceasta problema. Pornind de la ideea ca „C’est l’ame
qiu directement ecrit et parle”, interesul pentru grafologie s-a intensificat
tot mai mult ulterior.
Scriitura umana porneste, precum se stie de la modele caligrafice. Se considera
ca prin scriitura se manifesta (proiecteaza) expresii semnificative privind
caracterul si temperamentul. Exista, insa, o problema la care ne-am referit
deja, si revenim. Este problema variabilitatii, nu chiar a scrisului, in
general, ci chiar a unei linii. Aceasta poate sa se faca (dupa J. CREPIEUX-
JAMIN in „A.B.C. de la graphologie, 1922”) in aproximativ
opt milioane, cincisute patruzeci si noua de variante, iar cifra 1 (cu legaturile
sale cu late cifre) poate atinge 857 de septilioane, 560 de sixtilioane, etc.
Calcularea nuantelor posibile a 62 litere si cifre din alfabet conjugate, ajung
la cifre de 4 plus 27 sute de zerouri- si acestea sunt doar aspecte simple.
De fapt, o simpla observatie confirma marea varietate a scrierii la persoane
diferite. Pot furniza date comparative privind aceste diferente modalitatile
de scriere mai ales a literei M, a numelui propriu a fiecaruia, numele de orase,
strazi, etc. Aceasta varietate se datoreaza varietatii foarte mari a caracterului,
fenotipului, care este sensibil la fiecare situatie de implicatie a genotipului
(temperamentului).
Contextul obiectiv al analizei grafologice trebuie sa aiba in atentie
caracteristicile scrierii si cauzele acesteia. Caracteristicile scrierii se
refera la „gestul”, ca expresie proiectiva, in care se condenseaza
aspecte de motricitate, ce la randul lor implica diferente de forte si
agilitati (inclusiv abilitati), motrice, dar si psihice (afective, mai ales).
La acestea se adauga handicapuri ca miopiile, presbitia, dar si pareze temporale
sau oboseli ale mainii, etc.
Printre cauzele de influente ce pot fi socotite: materiale folosite (hartia,
calitatea ei, suportul hartiei, cerneala sau creionul, tocul).
Gestul scrierii are ca suport osatura degetelor, musculatura, nervii si in
legatura cu acestia oboseala, temperatura, dar si cel psihic legat de jena,
timiditate, dispozitie psihica, suferinte, nevroze, teama, etc. Toate acestea
explica diferentele scrierii unei persoane pe parcursul unei zile. Exista, insa
si o stabilitate relativa a scrierii care permite ca sa poata fi recunoscuta
ca fiind a cuiva. Acest fapt face ca expertiza grafica sa fie considerata utila
in jurisdictie.
Scrierea este o succesiune de gesturi efectuate cu un instrument de scriere,
ce reproduce modelul literelor folosite in viata sociala, fapt semnalat
de catre HOCQUART, inca din 1812.
Exista 7 criterii ce se utilizeaza in analiza psihofiziologica a scrierii.
Aceste 7 criterii sunt: viteza, presiunea, forma literelor, directia scrierii,
dimensiunea scrierii, continuitatea, ordonarea distantelor si a marimilor dintre
litere, cuvinte.
In acest context exista genuri de scriere. Genurile se subdivid in
specii de scriere, iar genurile se subdivid in moduri de scriere.
Viteza scrierii poate fi accelerata (rapida), lansata, lenta, stabila, precipitata,
franta, hotarata, decisa.
Tot dupa J. CREPIEUX- JAMIN, (la care ne vom referi mai mult in aceasta
analiza a scrierii), exista cam 175 specii de scrieri, scrieri obisnuite, bizare,
si grafisme deghizate, si chiar asa numita „scriere alba” (neutra),
mai putin semnificativa.
In genere, exista in grafologie tendinta de a se axa analiza pe
un numar nu prea mare de criterii, mai degraba decat a o extinde in
„jungla vocabulelor grafologice”. Deocamdata, semnele calitative
sunt in situatie mai precara.
Se poate, insa stabili ca:
- scrierea inegala este mai ales generata de sensibilitati mai accentuate;
- scrierea rapida exprima forta in activitatea sustinuta
- scrierea simpla, exprima claritate, naturalete, spontaneitate (la dreptaci)
- scrierea larga, incomplecta (cu greseli), gladiolata, este a debililor
Cu cat o litera sau alt semn este mai mult sau mai putin intr-o
forma deosebita si restransa, cu atat reprezinta mai putin o trasatura
fundamentala exceptand situatia in care apare in autografe.
In „Tableau Graphomettrique”, PIERRE HUMBERT a redus cele
175 scrieri (specii) la 70, conservand semnificatiile la scrierea joasa,
inalta, unghiuloasa, rotunda, sinuoasa, rigida si altele pentru expertize.
Sistemul lui P. HUBERT nu a pastrat analiza scierii neorganizate, convulsive,
nelegate ca si a celei foarte complicate.
Semnele mici se implica in 3 situatii interpretative:
1. sunt implicate in diagnoza grafologica daca au destula frecventa, incat
sa devina oarecum o caracteristica.
2. daca sunt rare si mediocre nu se iau in seama decat cel mult
ca tendinte
3. daca sunt foarte rare se nelijeaza (mai ales din prudenta).
In cazul folosirii penitelor pot aparea numeroase accidente (scame, necursivitatea
cernelii, etc.). daca se scrie cu stiloul, de asemenea, pot aparea incidente,
iar daca se scrie cu pixuri literele au cam aceeasi grosime. Din aceste motive
incidentale, nu se iau in seama decat in cazuri cu totul speciale,
si aceasta mai ales de cei ce au lucrat mai multa vreme in decodificari
grafologice.
Dau material de interpretare bun, scrisori de mai multe pagini, si mai ales
autografele pe langa acestea.
