POPOARE. ETNII
Diferentierile tipologice si caracterologice se centreaza pe caracteristici
legate de saturatii observative privind mai ales aspectele corporale. Intereseaza
efectele de reflux ale acestora, pe linie de caracteristice psihice, mai evident
legate de aspectele metabolice evidente in structurile corporale. Apoi,
aceste diferentieri se refera, adesea, la caracteristici psihice considerate
concordante cu aspectele percepute (longilitate- grascilitate, proportii intre
partile corporale, etc.), mergand tot mai mult spre invocarea cerebralitatii
sau a dominantei viscerale, fapt ce pune in evidenta apetituri de diferite
feluri. Se implica in mod cauzal, in continuare, potentiale aspecte
privind sociabilitatea si caracteristicile ei, pentru ca, in final, sa
se efectueze o radiografiere a potentialelor fragilitati sanogene ale tipologiilor
respective. Acestea sunt ofertele microtipologiilor si caracterologiilor. y8p21pp
Macrocaracterologiile si tipologiile au in atentie aspecte relativ diferite,
intr-un fel. E vorba de grupari in rase, popoare, etnii, grupuri
sociale (inclusiv politice), dar si profesionale sau religioase. In tematica
macrodiferentierilor, psihologia se conjuga mai mult cu sociologia. Aceste concepte
au radacini si implicatii compozitionale explicative diferite si caracteristici
diferentiale importante, legate de istoria si evolutia, relativ diferita, a
oamenilor in diferite zone geografice, dar si aspecte ce s-au constituit
treptat prin intermediul metisarilor.
Rasa este o denumire data gruparilor naturale de oameni ce au unele caracteristici
comune, fizice in primul rand, dar si legate de ritualuri, traditii
si implicatii de apartenenta, adeseori limba si religii specifice.
Popoarele reprezinta reuniri de grupari sociale ce au aceeasi legislatie, limba
sau limbi oficiale, o istorie comuna si o tara in granitele carora actioneaza
o legislatie specifica.
Etnia, un alt concept larg, denumeste comunitati de populatie, mai reduse numeric,
ce au o identitate relativ diferita de aceea a populatiei dominante dintr-o
tara. Etnia se caracterizeaza prin traditii specifice de limba si religie, de
asemenea specifice, oricum diferite de cele mai multe ori de cele ale populatiei
dominante care constituie natiunea ca unitate de guvernamant.
Grupurile sociale implica grupuri legate prin factori subiectivi si dobanditi
de apartenenta, cum ar fi religia, cultura si mai ales profesiile. Ele se constituie
si reconstituie in viata sociala, fiind dependente de progresele si evolutia
sociala. Gruparile sociale au si o latenta evolutie pe varste si pe sexe.
Revenind la rase, acestea se delimiteaza si recunosc mai ales prin unele caracteristici
fizice, fizionomice si chiar psihice. Printre acestea, mai rapid perceputa este
culoarea pielii si conformatia specifica, dar si pozitia ochilor, conformatia
fetei, a corpului in genere si a parului. In ansamblu, acestea sunt
insusiri impresive.
Delimitarea mai larga privind rasele ar fi de rasa alba, neagra, galbena, a
pieilor rosii, indiana, etc. In genere denumirile pun in evidenta,
mai ales culoarea pielii, pigmentatia, culoarea parului. Culoarea ochilor este,
de asemenea, relativ specifica fiecarei rase, inclusiv forma lor. culoarea ochilor
depinde de concentratia si distributia de melanina.
Rasa alba este purtatoarea unui inalt grad de dezvoltare culturala, stiintifica
si tehnica si se caracterizeaza printr-o foarte mare expansiune si capacitate
de adaptare. Are caracteristici impresive legate, mai ales, de culoarea pielii,
mai deschisa decat la celelalte rase. Are o relativ mare forta genetica.
Cuprinde foarte numeroase popoare. A trecut prin absorbtii numeroase de popoare
cunoscute sub denumirea de navalirea barbara, in Europa. Din rasa alba,
fac parte, englezii, francezii, italienii, spaniolii si portughezii, romanii
si o mare parte a popoarelor Americii (America Latina). O alta categorie de
popoare ce fac parte din rasa alba o constituie Germanii (germanii propriu-zisi
si austriecii), Slavii (rusii, bulgarii, polonezii), apoi Grecii, popoarele
nordice din Europa si ungurii, etc. Cei ce fac parte din rasa alba au pigmentatia
pielii deschisa, de la culoarea alb- roza la popoarele nordice, la un alb mai
inchis (maroniu) la cele sudice. Nordicii au, in genere, statura
mai inalta, sudicii mai scunda.
Rasa galbena este foarte raspandita in Asia, are o foarte veche
traditie intr-o forma de cultura specifica si cu traditii ceva mai rezistente
la schimbare. Cultura rasei galbene include nu numai o mitologie proprie si
un stil de viata cu forme de politete mai accentuate ca acelor proveniti din
rasa alba, dar si un cult al naturii (in special japonezii). Rasa galbena
este foarte cunoscuta in China si Japonia (tari ale Asiei de Rasarit…ale
Soarelui Rasare). Se caracterizeaza printr-o culoare galbuie a pielii, ochi
oblici si fata (cap) rotunda.
Rasa neagra, aflata, mai ales, in Africa, are culoarea pielii inchisa,
are ochi rotunzi si, in genere, a fost colonizata de popoarele Europei
si apoi de Americani. Negrii africani au fost dusi ca sclavi in America,
mai ales in partea de sud. Aceasta rasa este dominata de o cultura si
o traditie, de asemenea, specifica. Implicatia comunicarii prin ritmuri de tobe
si instrumente sonare, folosite, de altfel, si in ritualuri, rasa neagra
a raspandit ritmica dominanta ce a penetrat in muzica moderna tanara.
In USA sclavia a fost abolita, si oamenii de culoare au fost implicati
intens in viata sociala si administrativa. Si in Africa, rasa neagra
a avut o apropiere de modul de trai si RTS (revolutia tehnico-stiintifica),
generata, mai ales de rasa alba, dar in ultimele 5 decenii, si de foarte
larga dezvoltare industriala a Japonezilor si a Coreii de Sud. Rasa neagra este
o rasa de foarte mare expansiune si are un numar foarte mare de metisi. Se considera,
chiar ca metisii acestei rase sunt mai numerosi decat cei ce sunt de rasa
nemetisata. Negrii sunt de pigmentatii negre diferite. In unele paduri
ecuatoriale ale fluviului Congo exista negrii pigmei pe cale de disparitie.
Negrii au, in genere, si parul cu fir mai gros, si de cele mai multe ori,
cret. Pigmentatia neagra a pielii s-a mai deschis in secolul nostru.
Rasa rosie se refera la rasele ce cuprind popoarele indice. Acestea au un colorit
deosebit al pielii. Exista doua categorii de oamenii cu denumirea de indieni.
Unii in Asia, ce traiesc intr-o traditie multiseculara, sau chiar
multimilenara, cu un foarte mare cult al naturii, cu o forma de mentalitate
straveche, meditativa, cu un cult al vietii cumpatate, si cu folosirea de tot
felul de tehnici de captare a energiilor naturii. Meditatia transcedentala si-a
tinut cel mai mare congres la Calcuta. Exista, pe de alta parte, indienii din
America, ramasite ale triburilor gasite de Englezii si de Spaniolii veniti in
America. Astazi, majoritatea acestor Indieni traiesc in rezervatii. Au
un statut deosebit. Cata vreme stau in rezervatie nu platesc impozite
si capata ajutoare, inclusiv sanitare, scolare, etc. Daca ies din rezervatie
sunt, insa, tratati cu oarecare inferiorizare ascunsa si latenta din cauza
neadaptarii totale la normele vietii civilizate, si ca atare, inceteaza
de a mai avea statutul relativ privilegiat de considerati ca oameni de bastina,
cat sunt in rezervatii. In Canada au influentat, relativ,
scriitorii canadieni, mai ales cei din Quebec, in scrierile numerosilor
poeti canadieni persistand nostalgice poeme privind dialoguri implicate
in marile preeri de spiritul pieilor rosii. In cultura din USA,
indienii au patruns, mai ales, ca personaje mai deosebite in filmele americane.
In genere, multi antropologi, dar mai ales scriitori, s-au ocupat de caracteristicile
specifice ale popoarelor si raselor ce au conservat o identitate traditionala
sau mai specifica. Nu putem depasi aceste evocari de particularitati specifice
ale popoarelor, fara a ne referi la faptul ca Mircea Eliade a efectuat numeroase
studii consistente si de foarte larga raspandire si valoare privind forme
de culturi si traditii stravechi persistente in timp.
Dupa cum am vazut, rasele implica numeroase popoare, foarte diverse prin istoria
si nuantele de traditii (modificate), unele foarte consistente numeric, cum
ar fi, de pilda, popoarele slave, stabilite in Europa de Est, in
Rusia, Ucraina, dar si in Bulgaria si Polonia. Slavii au fost, in
timpuri indepartate, popoare cu mare interes pentru agricultura. Penetratia
lor spre Vest a fost foarte lenta, dinspre Asia. In genere, popoarele
slave sunt mai pragmatice decat popoarele Asiei de Rasarit. Si-au insusit
competitiv cu europenii si americanii un foarte mare interes pentru cultura
si civilizatie (incepand cu perioada lui Petru cel Mare) si un spirit
expansionist evident orientat spre Europa. In secolul XX au creat Imperiul
Comunist in deceniile II- XIX-lea si au intrat in criza in
ultimul deceniu al secolului si de lupte etnice de eliberare a popoarelor implicate
in Imperiul Comunist si de dorinte de schimbare a regimului de viata.
Tot tendinte expansioniste puternice, impregnate de orientari extremiste de
dreapta, insa, au avut germanii (tarati intr-un razboi
crancen si crud condus de Hitler in finalul deceniului al II-lea
al secolului XX).
Expansiunea Angliei si a Frantei din secolul XIX-lea a fost ca a Spaniolilor
si a Portughezilor, mai ales spre Africa, dar au generat numeroase tensiuni
si modificari de mentalitati in Europa. In special, Revolutia Franceza
si razboaiele lui Napoleon Bonapparte au creat schimbari de tensiuni sociale
expansive si cu tendinte de libertate. Pe de alta parte, Razboiul de Independenta
al Statelor Unite a largit formele de expansiuni ale popoarelor Europene, si
Americane, ulterior.
Arabii, la randul lor, ca si Turcii de religie Islamica, dispun de un
potential biologic foarte activ, dar si de o puternica traditie religioasa,
ca nucleu de identitate. Descoperirea, de foarte mari rezerve petroliere pe
zonele unora din tarile Arabe, au creat acestora un foarte mare spirit si apetit
expansionist si de militarizare, intretinut de un cult religios puternic.
Aceste tari se afla intr-un proces de civilizare mai agresiv si expansionist.
Au familii poligame, si mai mentin un spirit tribal.
Evreii, persecutati in toate timpurile, au devenit, datorita marelui apetit
pentru cultura si stiinta, cu o identitate centrata pe aceste aspecte. Au penetrat
in toate zonele lumii. In stiintele matematice sunt competitivi
cu indienii din Asia care au penetrat si ei in tari precum Canada si USA
unde sunt foarte apreciati, si unii si altii, pentru aptitudinile de care dispun.
Evreii poseda o tara aflata in Asia, in zonele Jerusalimului, tara
relativ prospera prin eforturi relativ mari de a-si organiza o istorie proprie
laica, intr-o zona relativ impregnata de state arabe, inca ostile
pe seama ocupatiei de zone arabe inainte cu cateva decenii de catre
evrei. Evreii au trait dramatic, mai ales deceniile III si IV ale secolului
XX, exterminati fara mila in lagarele naziste. In genere, evreii
au contribuit mult la dezvoltarea economica a tarilor in care au trait
si traiesc.
Exista foarte multe subrase constituite si pe cale de constituire sub influentele
unui nou val expansiv ce se extinde pe tot globul pamantesc. Linton a
facut o serie de remarci cu privire la aceasta problema. A avut in atentie
structurile rasiale negroide si grupurile caucaziene.
Alfred Ploetz a considerat ca rasa se delimiteaza ca substrat biologic al fiecarei
alcatuiri sociale. El a remarcat faptul ca studiul raselor umane se face din
trei puncte de vedere, cel biologic, cel psihomoral si cel sociologic.
Gidding a considerat ca exista rase etnice, rase pure si rase globale. Deosebirea
dintre rasele globale si rasele etnice se exprima prin limba si cultura. Rasele
pure au caracteristici biologice diferentiale (aspecte cromatice ale pielii,
parul si chiar ochii). Rasele globale sunt oarecum recognoscibile dupa forma
craniului. Exista, ca atare, insusiri fizice, anatomice si fiziologice
de suport impresiv privind diferentierea raselor unele de altele. In genere,
in aceasta asertie se exprima o conceptie biologica cu privire la rase.
Conceptia biologista exprima trei caracteristici specifice delimitative si specifice
nebiologice. Prima are in vedere diversitatea teritoriala si spatiala
a rasei si etniilor pe care le implica. In al doilea rand, in
variabilitatea lor in timp, chiar daca au loc puternice metisari, este
o caracteristica specifica diferentiala. In al treilea rand, Gidding
a considerat ca inegalitatea dintre rase a creat si creeaza in continuare
agresivitati dure (eugenia).
Tot o clasificare si caracterizare fizico- fiziologica psihologica, sociologica
si teritorialista (continentala) a efectuat Linnée. Pentru el, caracteristici
mai importante delimitative ar fi: a. Homo Americans, de culoare rosiatica, cu par negru deschis, cu nari largi,
temperament coleric. b. Homo Europeanus, cu ten deschis (alb), cu par galbui, ochii albastri, mobil
sarguincios, cu temperament sangvin. c. Homo Afro-Negru, cu piele de matase, nas turtit, buze mari, siret, comod,
foarte indiferent fata de evenimente care afecteaza, in genere, pe altii,
temperament flegmatic.
Blumenbach a inclus in spectrul rasial urmatoarele:
1. (C1) rasa Caucaziana- oameni din Europa;
2. (C2) rasa Mongoloida- oameni din Asia;
3. (C3) rasa Etiopiana- Africani;
4. (C4) rasa Americana- indienii din Africa si Asia;
5. (C5) rasa Malaeziana- a insularilor din arhipelagurile asiatice si oceanice.
Deniker a pornit de la ideea ca rasele sunt grupari naturale de oameni care
au unele caracteristici comune fizice, dar si forme de trecut comun, istorie,
adesea limba, traditii, ritualuri, religii si simt de identitate. In acest
context s-a referit la rasa nordica, rasa orientala, rasa ibero- insulara si
rasa atlanto- mediteraneana.
Gobineau a delimitat:
- Rasa neagra pe care a descris-o ca Africana, cu piele matasoasa neagra a desprins
pe apartinatorii acestei rase ca fiind oameni pasionati, cu simturi foarte dezvoltate,
dar si lacomi, capriciosi si individualisti. A semnalat faptul ca prin sclavagism
aceasta rasa s-a raspandit cel mai mult dintre toate rasele si are cei
mai numerosi metisi.
- Rasa galbena este compusa, dupa Gobineau, din persoane deosebit de empatice,
incapatanate, fara prea multa energie, dar cu spirit pragmatic superior.
Este o rasa foarte extinsa si densa in Asia. Are caracteristici culturale
deosebite.
- Rasa alba e compusa din oameni cu pielea deschisa. Cei care fac parte din
ea sunt oameni rationali, pragmatici, echilibrati, supli, generosi, dominati
de aspiratii pentru bunastare, iubitori de libertate pentru ei si pentru altii,
generosi cu aspiratii spre cultura si mai ales tehnica. Au tendinte expansive.
Dupa cum se vede numerosi autori au facut descrieri complexe privind popoarele
sau rasele sau si unele si altele.
Valois (1944), printre altii, a descris popoarele din Europa si le-a caracterizat
portretistic. In acest sens, italienii ar fi colerici (mai ales Sicilienii).
Francezii sunt sangvini (cei nordici). Flamanzii sunt flegmatici, germanii,
la fel. Restul (din Europa) sunt colerici in mare masura. Valois a studiat
27 grupuri de populatie, dintre care 10 ale rasei albe, 7 ale rasei negre si
8 ale rasei galbene si unele pe cale de disparitie. L-a interesat problema perceptiei
si a atentiei, inteligentei, etc. la diferite rase. Copii negrilor au manifestat
in cadrul testarilor pe care le-a facut, un discret retard mental, mai
ales determinat de lipsa de cultura, in schimb, le-a gasit o foarte mare
agilitate a miscarilor. Totusi, in USA se stie ca o fetita negresa a obtinut
cel mai mare QI. Pentru nivelul intelectual Valois a folosit testul Goodenough
(omuletul), folosindu-l pe copii de rasa alba de diferite nuante, de la alb
roz (germanii) la alb bronzat (copii mediteraneeni). Grupurile de copii negri
au fost si ele de diferite nuante. A avut in atentie si copii de rasa
galbena pe grupuri nuantate. Si la acestia a remarcat trasaturi temperamentale
diferite de ale albilor. A facut, de asemenea, cercetari pe bastinasii Australieni,
pe grupuri din Ceylon si pe grupuri de persoane din popoare pe cale de disparitie.
A gasit si la aceste grupuri caracteristici diferite si tipice (adica similare
pe grup).
Lapege a studiat hindusi si indieni din cateva insule. L-au interesat
capacitatile perceptive ale acestora. Si el a semnalat faptul ca negrii au o
foarte dezvoltata senzorialitate, finete remarcabila perceptiva, precum si suplete
remarcabila a miscarilor. Eschimosii, pe care i-a studiat, de asemenea, au aparut
la testari foarte rigizi, albii foarte activi, dar nu in toate partile
globului.
Meyers a studiat Englezi si Italieni. Englezii cultivati sunt de cele mai multe
ori flegmatici. Italienii i-au iesit si lui Meyers ca fiind colerici. Fiind
flegmatici sau spre flegmatici, englezii au un TR (timp de reactie) mediu. Italienii,
in genere, i-au iesit mai rapizi, mai spre colerici. De altfel, si in
interrelationari, englezii sunt, in genere, reticenti, politicosi, reci
si distanti, latinii sunt zgomotosi, extravertiti, vorbareti, sociabili si mai
incarcati afectiv. Gardiner a semnalat faptul ca albii au o gandire
logica, trairi afective complexe si numeroase interese. Mai mult decat
atat, la albi a gasit o aspiratie permanenta spre o viata noua mai buna.
Ei emigreaza mult, din acest motiv, mai ales spre SUA. Ajunsi acolo, cauta aceeasi
etnie care le confera, de fapt, un confort psihic. Tot Gardiner a semnalat faptul
ca exista ritmuri de dezvoltare si maturizare diferite la copii din diferite
rase.
Oliver F. C. a studiat aptitudinile muzicale si diferentele intre popoare
din acest punct de vedere. Se agreeaza feluri de muzica si diferente evidente
pe acest plan intre popoare si rase. E vorba de intensitatea, inaltimea,
ritmul si durata muzicii. A folosit si testul Seashore. Albii agreeaza, dupa
Oliver, un anumit tip melodic, triburile de negrii pun accent pe ritm. Muzica
tam-tamurilor lor a patruns, insa, foarte mult intre timp, in
lumea albilor care sunt foarte receptivi la nou. Tot Oliver a incercat
sa determine tipurile de maladii si gradele de afectiuni la diferite rase. Daltonismul
este mai frecvent la albi, dar si mai dezvoltat la indieni. Formele de religie
si religiozitate difera, de asemenea…
Exista in esenta abordari ale raselor din punct de vedere psihologic.
In conformitate cu acest aspect, se caracterizeaza diferente ca morala
(sistemele de evaluare si toleranta), inteligenta, statutul de limba (exprimarea
si aspectele caracteriale implicate in ea), forta identitatii, expresivitatea
ei, ideologiile, identitatea nationala si spiritul caracteristic specific. Conceptia
sociologica se centreaza pe conditiile de identitate sociala a grupurilor, pe
solidaritate, apararea intereselor comune, mentalitate ca factor de unificare
fundamentala. In zilele noastre, aceasta s-a deplasat, insa, pe
natiune care sete o unitate culturala a carei esenta este viata si vointa de
a trai in comunitate, care confera persoanei o securizare permanenta,
valori comune sub o unitate de guvernamant. Ca atare, reactualizand
criticile sociologilor, privind tipologiile, tentele sociale au tendinta de
implicatie a personalitatii in grupurile de apartenenta care le confera
caracteristici de intraadaptare care permite prin anumite structuri comune sa
resimta ceea ce le creeaza confortul de apartenenta. Caracteristicile psihice
raspund, insa, unor tendinte profunde de autoafirmare si individualizare,
de implicatie cu o identitate proprie in viata grupului si de a o trai
ca pe o scena deschisa in care fiecare este asemanator, dar in acelasi
timp, este el, deplin cu aspecte caracteristice, exprimabile ca atare.
Dintr-o sinteza mai riguroasa reiese ca studiile privind rasele sunt relativ
neriguroase si nevalide deplin antropologic. In numeroase cazuri, s-au
facut impartiri pe natiuni cu compozitii de etnii sarace, sau au fost
confundate intre ele etnii si diferite grupuri ce prezentau de fapt diferente
ce ar fi trebuit, de fapt, implicate in cercetare. Mai ales, la Chinezi
si Japonezi se ignora faptul ca au mai multe etnii, ca si la negrii, de altfel.
Klinesberg a propus sa se respecte 2 criterii de impartire tipologica
a populatiilor ce se studiaza, si anume:
1. culoarea pielii
2. nivelul de civilizatie.
Cercetarile sale au pus in evidenta influenta foarte mare a rasei albe
asupra negrilor din USA, asupra chinezilor emigranti si chiar asupra indienilor
din rezervatii. Klinesberg a efectuat numeroase cercetari. Din ansamblul lor
reiese faptul ca rolul mediului este foarte activ, dar si cel al ereditatii.
Cel mai mare amestec de grupe rasiale se afla in Europa, dupa autorul
citat (rase ale nordicilor, ale ungurilor, slavilor, latinilor, Germanicilor,
Grecilor, Est Balticilor, Evreilor Sud Orientali, etc). Au avut loc in
timp multe amestecuri si metisari care au generat schimbari, mai ales, in
structurile personalitatii, in reactivitatea emotionala care este un fel
de puls al psihicului, dar si in structura corporala.
A fost cercetata, in mod predilect, dezvoltarea si caracteristicile inteligentei
prin testele Binet-Simon si prin testul lui Goodenough (omuletul, test proiectiv).
Valois, la care ne-am mai referit, a gasit la eschimosi cam 73,7- 89,6 QI (cotient
de inteligenta), ceea ce inseamna intelect de limita. La indieni, scorurile
au fost de 79-89,6 QI, de asemene, semnificand intelect de limita.
La albi, rezultatele sunt superioare, la toate varstele, fata de cele
obtinute la Negrii, la care a aparut si o inferiorizare si retard in VM
(varsta mentala intre 1-3 ani), cu interventii de 1 an de cultivare
educativa, copii de negrii, ajung la 76 QI la 4 ani. Totusi, nu se poate vorbi
de superioritatea vreunei rase. Se stie, ca exista o discutie legata de sensibilitatea
testelor in functie de populatia pe seama carora au fost construite. Mentalitatea
autorului testelor si populatia de referinta, gradul ei de cultura si de nivel
de antrenare a inteligentei in aceasta poate sa explice unele rezultate
pe planul inteligentei. In acest context, se considera ca, testele non-
verbale sunt mai sensibile pentru populatiile ce nu au o cultura dominanta de
invatarea citit-scrisului.
In genere, exista in cercetarile lui Klinesberg o tendinta surprinsa
la populatiile mai sus amintite de disparitie si restrangere a grupurilor
subdotate intelectual mai pregnant, fapt ce ne aduce in minte teoria lui
Darwin.
Exista, in genere, o circulatie activa a imaginii fiecarei rase fata de
alta, in mentalitatea curenta. Acest domeniu al reprezentarilor curente
este foarte important si constituie domeniul imagologiei. Imaginile reciproce
sunt adesea contradictorii si de cele mai multe ori imitative pe linie de agresivitate,
angoasa, conflicte socio-istorice. In deceniile V-VII, imagologia a fost
implicata in arena politica si de replica la rezultatele celui de al II-lea
Razboi Mondial. Exista, ca atare, ofensive si contraofensive implicate in
politica latenta si curenta (Luminita Iacob a efectuat in deceniul 80
un studiu de imagologie, teza de doctorat).
Complementar psihosfera si sociosfera au fost relativ innobilate (cel
putin retoric) prin CARTA NATIUNILOR UNITE si formele de aliante Europene, dar
si de NATO. Penetratia si amplificarea foarte mare a RTS, pe de alta parte,
a creat o tematica noua de orientare de statut a celor mai multe state. Au avut
loc migratii masive, mai ales in Europa si America dinspre tarile Est
Europene (mai mult) dupa dezmembrarea Imperiului Sovietic. Deceniul 90 al secolului
XX a determinat influente mai diferentiate intre extinctia RTS indirecta
si directa asupra persoanelor de rase si etnii diferite, chiar daca a crescut
cota de agresivitate latenta in societate. In schimb, s-au modificat
mult aspiratiile oamenilor, idealurilor, simtul de proprietate, contextul ideii
de bunastare, s-a intensificat lupta dintre realitate si fixitate, s-au constituit
noi forme de competitii. Se poate considera ca de fapt toate tarile se afla
in tranzitie si ajustari, dar mai ales se observa ca a crescut foarte
mult intelegerea si apropierea de natura, gradul de acceptanta a tehnicizarii
vietii si nivelului de trai trece prin cenzuri mai severe, se constituie in
viata sociala parghii noi de evaluare a valorilor. Miscarile mari de populatie
au creat si o mai larga forma de dialoguri, chiar daca ele sunt dominate de
dorinta foarte puternica a tarilor, ca Romania, de a intra in NATO
sau in coalitia Europeana, fapt ce uneori se exprima neconditionat (prin
necesitatea de securitate). Au loc transformari, dar si lupte de culise, forme
de revendicari sau de replici istorice etc., si o mare tensiune de asteptare
pe fondul cresterii evidente a cantitatii de neliniste din viata oamenilor obligati
sa se adapteze la conditii noi, structurale ale vietii social-economice.
In esenta, se tinde spre o mai mare omogenizare a omenirii. RTS, circulatia
foarte activa a comunicatiilor de toate felurile de stiri, idei (corecte, dar
si necorecte uneori), dezvoltarea deosebit de activa a cunoasterii de alte tari
si alte limbi, patrunde in mentalitatile diferite ale popoarelor si raselor.
Si din acest punct de vedere, s-a constituit o perioada de trecere, in
care, insa, s-au ascutit si opozitii latente, cresterea atitudinilor religioase
si apararea lor, a identitatii etnice pe fondul politizarii necesitatii foarte
penetrante a dezvoltarii civilizatiei universale coezive, care a fost o aspiratie
foarte puternica, generate de dorintele de schimbare intr-o prima etapa,
si apoi, de nucleul etern al ideilor umaniste ce in secolul nostru a imbracat
aceasta forma. Din pacate, exista numeroase puncte fierbinti, inclusiv criza
si razboiul iugoslav, unele tendinte monopoliste impovaratoare, cresterea
ratei somajului, a criminalitatii, inclusiv minore, aparitia problemelor legate
de droguri, crima organizata, etc. ce tind sa devina curente intr-un mediu
de viata ce era (cel putin in tarile socialiste), mai aparat de astfel
de invazii, dar era, in schimb, impregnat de o tenta de egalizare sociala
pe marginea vietii social-economice incarcata de foarte numeroase restrictii
si cenzuri.
Pe acest fond general de mari schimbari se creeaza conditiile unei mai largi
acceptari sociale de rase si etnii. Am dori sa analizam putin acest aspect.
Exista cel putin trei categorii de etnii. Unele se dezvolta pe linia de constientizare
a propriei identitati, cum sunt etniile de emigranti din SUA ori Canada. Acestea
se asimileaza lent si nostalgic la caracteristicile tarii de adoptie, pastrand
din tara de origine o serie de traditii si adesea limba de origine folosita
in grupurile respective ca limba curenta a vietii particulare. Si etniile
din tarile africane au astfel de grupari, dar si grupari ce sunt atrase de statutul
de pelegrini printre pustiurile Africii, cu forme de circuite foarte adaptate
la acest mod de trai, dar si la populatiile tuturor traseelor de peregrinari.
Alte etnii sunt tot mai incarcate de agresivitati. Astfel, sunt etniile
ce au ramas dupa dezmembrarea “Lagarului Socialist”, dominat de
URSS. Unele se afla pe zone geografice mai mici, altele pe zone mai mari, diferite,
insa, ca densitate de populatie. Etniile Iugoslaviei, ale URSS, etc. se
afla in aceasta conjunctura. A treia categorie este a etniilor minoritare
din statele nationale, foste imperii in secolele anterioare (inainte
de primul Razboi Mondial). Complementar cu agresivitatea acestora are loc si
o foarte mare dezvoltare a integrarii lor in universal. Inainte
cu un secol cunoasterea de limbi straine era relativ mai limitata in afara
de cazul etniilor, in perioadele de colonialism (ale Portugaliei, Spaniei,
Angliei si Frantei). Azi cunoasterea de limbi straine a crescut, mai ales a
limbilor de circulatie universala este aspirativ foarte larga, iar cunoasterea
reala a inca unei limbi straine a devenit foarte frecventa. Aspiratia
merge spre cunoasterea a cel putin doua limbi straine. Exista, insa tot
mai multe persoane ce cunosc 4-5 limbi. In genere, tarile ce au limbi
neuniversale realizeaza prin institutiile de invatamant invatarea
a uneia sau a doua limbi internationale in tarile cu limbi internationale
se invata doar limbile internationale. Aceasta este de fapt tendinta cea
mai puternica. In special limba engleza are cea mai larga raspandire.
Toate acestea pun in evidenta faptul ca exista nu numai o tendinta spre
universalizare, dar si o sustinere a ei oficiala (prin scoli) si latenta, prin
audierea de filme (mai ales) straine (pe primul loc stau serialele TV), foarte
utile pentru o invatare mai comoda a limbilor straine.
In aceste conditii mediul isi schimba coloratura, si aceasta cu
atat mai mult cu cat si apetitul pentru calatorii in tari
straine este tot mai activ si, in parte tot mai realizabil. Sunt din ce
in ce mai multe persoane ce au vizitat doua sau mai multe tari straine.
Universalul se largeste devenind o latura aspirativa (evident conditionata de
conditii materiale mai dificile) in tot mai mare largire. Intensitatea
aspirativa de a ramane temporar sau definitiv intr-o tara straina,
la care se adauga conditii de facilitare, evident intr-un ritm mai lent,
dar si acestea au tendinte de largire.
Perioada de trecere spre secolul XXI este complexa si tensionata, dar supusa
unei implicatii discutabile a RTS care poate exista in aceasta etapa a
dezvoltarii numai in conditii de crestere a universalizarii si a cresterii
gradului si stilului de viata civilizata, a integrarii in universul computerelor
si a robotilor. Universul acestora ofera omenirii un pas important de progres,
ce devine aproape inimaginabil prin ultimele demersuri legate de universul virtual
conturat prin computere. Prin aceasta noua insertie a tematicii existentiale
mediul de existenta social se amplifica si absoarbe mediul interior al filmului
de viata individualizat, creandu-i dimensiuni imprevizibile. Prin ultimele
aspecte surprinzatoare legate de aceasta problema este marea realizare a spatiului
virtual in care se face intrarea cu ajutorul unui cip special si prin
aceasta devine accesibil in mediul de viata integral constituit prin computere,
in care pot avea loc intalniri cu oameni de seama din secolele
trecute, cu mari inventatori, oameni de stat, scriitori etc. Intrarea in
spatiul virtual va fi tematica secolului ce urmeaza si va constitui, potential,
o foarte mare cotitura in viata umanitatii.
Prezinta un deosebit interes si caracteristicile gesticii (limbajul non- verbal)
ce diferentiaza relativ cele doua sexe. Bulgarii spun da, prin darea din cap
invers decat romanii. Tibetanii scot usor limba ca sa arate ca le pare
bine ca te vad. Exista insa destule gesturi de valoare de comunicare universala.
Tendinta cresterii acestora este evidenta.
Ch. Darwin, Wallance- Friesen, Ekman P. au facut studii interesante privind
expresiile emotionale la diferite popoare. In aceste sens, Ekman a prezentat
foarte interesant studii comparative (Le visage parlent le mene language, 1976).
Autorul citat a inregistrat aprecierea acelorasi imagini cu expresii emotionale
diferite in cinci culturi. A obtinut urmatoarele rezultate:
CULTURA FERICIRE TEAMA SURPRIZA MANIE DEZGUST TRISTETE
JAPONEZII 87% 71% 87% 63% 82% 97%
BRAZILIENII 97% 77% 82% 82% 86% 82%
CILIENII 90% 78% 88% 76% 85% 90%
ARGENTINIENII 94% 68% 93% 72% 79% 85%
USA 97% 88% 91% 69% 82% 73%
In genere, pragurile de recunoastere a expresiilor date spre identificare
este ridicata la locuitorii din SUA, urmeaza Argentinienii, Japonezii, Brazilienii
si Cilienii cu o foarte buna recunoastere a manifestarilor CNV si un foarte
redus prag de nerecunoastere a lor. exista si studii facute de acelasi autor
pe probleme de intensitate a expresiilor emotionale si grad de relativ specific
de interpretare. In acest experiment au fost implicate exprimari de 8
forme de emotii: interes, pasiune, surpriza, satisfactie, angoasa, dezgust,
manie-ura, rusine- umilire, teama- oroare. Au fost implicati in
acest de al doilea model de cercetare: americani, englezi, germani, suedezi,
francezi, elvetieni, japonezi, africani si greci.
Valori mari de recunoastere s-au remarcat la americani (pentru fericire si surpriza).
Pentru expresia fericirii recunoasterea a fost foarte evidenta la toate popoarele
implicate in cercetare. Pe locul doi ca recunoastere a stat: la americani
surpriza- stupefactia. La fel pe locul doi se afla aceeasi forma de comunicare
CNV la germani si la japonezi. Pe locul trei se manifesta recunoasterea la americani
a mimicii de surpriza- stupefactie, dar si la englezi, la care se adauga pe
acelasi loc recunoasterea maniei ca si la germani si la francezi.
INTENSITATEA SESIZATA AMERICANI ENGLEZI GERMANI SUEDEZI FRAN-CEZI ELVE-TIENI
GRECI JAPO-NEZI AFRI-CANI
INTERES-PASIUNE 84 79 82 83 77 77 66 71 52
BUCURIE-AGREMENT 97 96 98 96 94 97 93 94 68
SURPRIZA-STUPEFACTIE 90 81 85 81 84 85 80 79 49
ANGOASA 74 74 67 71 70 70 54 67 32
DEZGUST 83 84 73 88 78 78 87 56 55
MANIE-URA 89 81 83 82 91 92 80 57 51
RUSINE-UMILIRE 73 59 72 76 77 70 71 41 43
TEAMA-OROARE 76 67 84 89 83 67 68 58 49
Gesturile nu se recunosc usor (de acceptare sau negatie), cu cateva exceptii.
In unele regiuni ale lumii miscarea de dreapta-stanga a capului
exprima negatie-debarasare de ceva, cand te dezmeticesti dintr-o lovitura.
Miscarea de sus in jos este de lupta impotriva somnului, sau de
aprobare a confortului.
Sa scoti limba, conduita de copii, este foarte raspandita in toata
lumea.
Tot unele semnalari interesante a facut Alain Drimmer (in “Le language
du corps”, 1973). Printre altele el s-a referit la faptul ca daca se uita
cineva la tine de la spate, intorci capul (CNV). Pozitia corpului exprima,
la fel stare de incordare, sau de relaxare. Prin 1827, Darwin, atragea
atentia asupra expresiilor emotionale diferentiind gestul si contextul. Edward
Hull (in “The silent language”, 1959) s-a referit la semnificatia
distantei dintre 2 interlocutori ti a diferentiat distanta intima (4-10 cm.),
distanta personala (a prieteniei), distanta oficiala si distanta publica, pe
care le-am prezentat in paginile anterioare, mai pe larg.
Studiile privind aceasta problema au fost foarte diverse. Asa, de pilda, Marry
Sissons a imbracat un actor in diferite feluri intr-o gara
si a inregistrat modificari de identificare CNV in contextul unor
astfel de modificari.
Ekman, la care ne-am referit mai sus a constatat inca un lucru interesant.
In unele zile limbajul tacut functioneaza mai bine decat in
altele.
Friesen E. a considerat, dupa unele cercetari, ca mimica fetei este cea mai
expresiva, dar si cea mai controlata. In schimb, mimica expresiilor fetei
se recepteaza mai bine. Ele se pot vedea numai in urma unor filmari rapide
reluate cu incetinitorul.
Mainile, ca organe de expresie, se afla pe locul 2, intre corp si
fata. Corpul este cel mai liber in exprimare (probabil pentru ca este
acoperit de mese, scaune etc.).
Interesanta este afirmatia facuta de A. Gehlen, care considera ca toate reactiile
mimice sunt invatate. Faptul ca nici o reactie de comportament nu e universala
este o dovada. Invatarea in aceasta secventa comportamentala (CNV)
este legata de comunicarea non- verbala, prin imitatie, impusa de necesitate.
Etnogramele umane timpurii sunt restranse, dar universale (EBL-EIBLESFELD
a filmat in Europa, Thailanda, Bali, Brazilia, Hong- Kong, Noua Guinee,
Japonia, Samoa, Java, Uguanda, Peru, Mexic si SUA si a ajuns la aceasta concluzie).
Exista o baza comportamentala comuna primara, innascuta. Inclusiv mica
cochetarie feminina cu privirea si aplicatul genelor, fapt la carene-am mai
referit, sugerand ideea ca o foarte mica parte din comportamente este
invatata, cea mai mare parte este, insa, invatata si structurata
ca un fel de limbaj regional de comunicare.
Unele tipologii, desi interesante si demne de retinut, sunt foarte greu sa fie
incorporate in inrudiri mai evidente. Acesta este cazul tipologiei
efectuate de Leone Bourdel (1907-1966). A fost de origine franceza. Si-a facut
studiile la Sorbona (psihologie, fiziologie si antropologie). A fost una din
cercetarile cele mai dotate si contribuante la tematica psihologiei diferentiale
din prima jumatate a secolului XX. Multa vreme a detinut functia de secretara
generala a Institutului National Francez de Orientare Profesionala. A fost printre
primele persoane ce a utilizat teste proiective (1930). La laboratorul fondat
de ea la care a lucrat pe “psihologie aplicata”, a studiat sensibilitatea
si caracteristicile acesteia in domeniul muzicii, la diferite persoane,
utilizand moduri muzicale. In problemele temperamentelor a considerat
ca este mai diagnostica studierea sintoniei (ca expresie a trebuintelor, spre
armonizare a sentimentelor si starilor afective), decat sa studieze grupari
de trasaturi. Alaturi de sintonie a considerat importante: rigiditatea (sau
lipsa ei, adica independenta) si hipersensibilitatea (sau reactivitatea). Aceasta
virare spre caracteristici operationale, in loc de trasaturi, evoca, in
parte, si criteriile expuse de I. P. Pavlov cu privire la temperamente. Bourdel
Leone a stabilit o relatie pozitiva intre temperament si sistemele de
grupe sangvine (A, O, B, AB), metoda ce si-a gasit aplicarea in etnologie,
antropologie si criminologie.
Grupurile temperamentale descrise de Leone Bourdel sunt: melodice, ritmice si
armonice. Fiecare dintre acestea are si grupaje carentiale, uneori in
exces (negative). In impartirea sa se vede influenta studiilor de
inceput legate de muzica si influentele ei asupra temperamentelor si a
personajelor. Cea mai mare mobilitate o are grupul melodic. Lucrarile mai importante
ale Leonei Bourdel sunt: “Classification des tendances et des atitudes
pour servir a l’orientation scolaire et intelectuelle et a la qualitification
professionnelle et psychologie industrielle” (1940), “Groupes sanguines
et temperaments”(1960), “Les temperaments psychobiologiquws”
(1961), “Sangs et temperaments”(1962). Deoarece grupa sanguina are
un caracter genetic am considerat ca tipologia Leonei Bourdel este mai potrivita
in acest capitol si aceasta cu atat mai mult cu cat ea a acordat
un rol formativ si mediului de cultura, toleranta si permeabilitate culturala,
ca factor formativ in tipologia sa.
