Omul nu se naste P, ci devine P. La nastere el este un canditat pentru dobandirea acestui atribut, dobandire care se realizeaza in timp sub influenta nenumaratilor factori. k8b13bn
Procesul constituirii P incepe din primele zile ale copilariei si continua toata viata omului. El nu are loc intotdeauna uniform si continuu, ci si cu zig-zaguri, sacadat, discontinuu, cu salturi spectaculoase dar si cu plafonari.
Desi procesul structurarii si reimprospatarii P se produce de-a lungul vietii individului, exista, totusi, unele perioade, unele varste cand el cunoaste o mai mare accentuare.
Specialistii considera ca in jurul varstei de 3 ani (prescolaritate) sunt puse marea majoritate a premiselor P, pentru ca in adolescenta P sa fie in linii mari constituita deoarece dispune de toate laturile si chiar de maturizarea relatiilor dintre ele.
Procesul transformativ al P este indelungat, complex, multifazic si plurifactorial, el dispune de:
1. niveluri calitativ distincte deosebite intre ele prin:
- diferentierea
- specializarea interioara a componentelor P
2. relatii de interactiune si interdependenta realizate intre:
- structura interna
- factorii externi, de mediu.
· KURT LEWIN (1936) distinge 3 nivele de structurare a P:
1. n. structurilor primare -; insuficient diferentiate, fara conexiuni interne intre elementele componente;
2. n. structurilor semi-dezvoltate - caracterizate prin diferentierea interioara a elementelor componente si specifice fiecarui subsistem, prin relatii corelative intre acestea, prin sporirea gradului lor de functionalitate;
3. n. structurilor dezvoltate -; pp. individualizarea subsistemelor psihologice ale P (cognitive, afectiv-motivationale, volitive), amplificarea conexiunilor de tip reglator intre ele, integrarea lor succesiva intr-o structura functional-echilibrata.
· In 1988, ZLATE fiind solicitat sa elaboreze un material referitor la adolescenta a propus un set de 10 criterii ca fiind relevante pentru definirea P. Omul devine P atunci cand:
1. devine constient de lume, de altii, de sine
Esentiala este ultima forma de constiinta, ea fiind o formatiune psihica extrem de complexa ce permite individului sa-si dea seama cine este si ce este, ce reprezinta pentru sine si pentru altii, ce scopuri si idealuri are, ce-si propune sa devina.
Asa-numita ,,prima nastere” a P este legata de cei mai multi autori de momentul cristalizarii Cs de sine care, concomitent cu tendinta de independenta si autodelimitare ,,pp. si raportarea critica la propriile acte de conduita, la propriile dorinte si placeri prin compararea cu altii: aplicarea la sine a acelorasi criterii, conditii si ingradiri (respectiv permisiuni pe care individul le aplica altora)”(M. GOLU)
2. isi elaboreaza un sistem propriu, personal de reprezentari, conceptii, motive, scopuri, atitudini, convingeri in raport cu lumea si cu sine
Ceea ce conteaza este legarea si sudarea lor intr-un sistem.
Conteaza conceptiile, ideile si convingerile personale izvorate din traiectoria propriei vieti si experiente.
3. desfasoara activitati socialmente utile si recunoscute
Numai asemenea activitati permit insertia optima a individului in societate, practicarea unor comportamente dezirabile sub raport social, asumarea responsabilitatii sociale.
Activitatile sociale il socializeaza pe individ, il transforma intr-o fiinta umana.
4. emite, sustine si argumenteaza judecati de valoare intemeiate
Pune sub semnul intrebarii aspectele care intra in contradictie cu modul sau de a fi, gandi, actiona, cu sistemul de idei si conceptii formate pana la un moment dat.
Nevoia argumentarii afirmatiilor facute il conduc pe sb. la elaborarea unor seturi sau sisteme de criterii apreciative, valorizatoare, fapt care ii permite intrarea treptata in lumea valorilor.
Nevoia de indoiala il imping la reevaluari si descoperiri de fapte si relatii noi.
5. creeaza valori sociale, se transforma din consumator de valori in producator de valori, desfasurand o activitate in conformitate cu esenta sa creatoare;
O asemenea particularitate isi are radacinile in nevoia omului de valorificare sociala, de a-si depasi conditia de fiinta biologica, pentru a ajunge la statutul de fiinta creatoare.
6. are un profil moral bine conturat, nobil, coerent care ii permite sa se dedice unor idei, idealuri, militand pentru traducerea lor in fapt; profilul psihomoral il leaga cognitiv, afectiv si volitiv pe individ de idei si conceptii, il incita pe sb. spre actiuni prin intermediul carora sa si le realizeze.
7. si-a format capacitatea de control si autocontrol in concordanta cu semnificatia situatiilor, cu cerintele lor permisive si restrictive, traind afectiv, la inalta tensiune, ceea ce crede si face, asumandu-si constient responsabilitatile si consecintele actelor sale.
8. se integreaza armonios si util in societate
Omul este prin excelenta o fiinta sociala si nu solidara; grupul ii ofera sb. modele de actiune sociala, pregatindu-l si ajutandu-l in felul acesta pentru integrarea cat mai facila in reteaua relatiilor sociale.
9. stie sa se puna in valoare, sa se faca recunoscut de altii
Aceasta particularitate este legata de ,,reusita in viata”; nu este suficient ca o persoana sa dispuna de multe cunostine, deprinderi, capacitati pentru a reprezenta o P; daca ea nu stie sa-si valorifice aceste disponibilitati va ramane anonima.
Un autor american, James T. Mangan considera ca exista 2 sisteme de reusita in viata:
1. sistemul de merit bazat pe cunostinte si capacitati, pe invatare si munca asidua
2. sistemul ,,de a te pune in valoare” bazat pe capacitatea de a te valoriza, de a deveni cineva.
10. poate fi luat drept model pentru formarea altor personalitati
P are valoare de model educational, ea formandu-se intr-un context social in care altii s-au ilustrat si tocmai de aceea sunt luati ca reper in formarea altor P.
Daca cele 10 criterii ar fi interpretate ca variabile si caracterizate dupa:
- sensul lor de evolutie
- nivelul de dezvoltare
- gradul de corelaresi interdependenta
- configuratia lor la un anumit moment dat
® vom intelege mai bine structura si devenirea P.
Pot apare: - structuri echilibrate, armonioase/dezechilibrate, dizarmonice
- structuri consonante (congruente)/disonante (incongruente)
- structuri flexibile/rigide
In dezvoltarea P este posibil sa se ajunga pana la un anumit nivel, nu intotdeauna cel optim, pot apare ,,scurt circuitari”, momente de deruta si deriva evolutiva, accidente, stagnari.
Cand toate acestea se instaleaza accidental, pentru perioade relativ scurte de timp, pot fi socotite ca fenomene de dezadaptare trecatoare, usor de influentat si de corectat, cand sunt insa constante si persistente in timp, ele reprezinta semnele clare ale unui proces de alterare a P, cu efecte negative asupra posibilitatilor de adaptare.
In aceste conditii, o mare importanta o are nu P in general a sb., ci tipul de P caruia el ii este subordonat