In genere putem imparti modul de abordare a criteriilor in cadrul tipologiilor in doua mari categorii. Prima ar fi a macropsihologiei diferentiale in care am putea include tipurile diferentiate prin implicatiile zodiacale, fapt efectuat inca din timpuri foarte indepartate. Caracteristic pentru aceasta forma de tipologii (pentru ca sunt mai multe sisteme de tipologii zodiacale) este faptul ca implica in mod dominant influentele cosmice in destinul si caracteristicile tipologice diferentiale. Nu mediul apropiat, ci cel Cosmic, spre deosebire de tipologiile din a doua categorie care considera structura de suport ereditatea cu o mai mare sau mai mica influenta a mediului terestru de existenta. Aceasta a doua categorie de tipologii are variante numeroase. f9n12nr
Ar mai putea fi impartite numeroasele tipologii existente dupa alte criterii, cum ar fi determinarea caracteristicilor diferentiale, dupa caracteristici complexe functionale, cum ar fi caracterologiile cerebrofunctionale logice sau scriptice, tipologii endocrinologice sau embriogenetice si dupa implicatia in determinarile tipologice a caracteristicilor morfologice. Si acestea s-ar imparti nu numai in combinatii de diferite feluri cu primele, dar si prin combinatii morfologice totale (intreaga structura corporala) si partiale, adica de implicare in structura analitica tipologica a unei parti a corpului considerata reprezentativa, cum ar fi fata, mainile sau ochii. Noi vom folosi aceasta din urma clasificare in capitolele prin care vom prezenta tipologiile mai importante diferentiale.
Este important sa semnalam de la inceput ca psihologia diferentiala dispune de o uriasa rezerva de termeni ai domeniului, ce au conotatii specifice. Psihologia naiva a alimentat permanent aceasta rezerva, dar si necesitatea de a conferi termenilor o mai clara delimitare semnificativa. Analiza diferentiala este de fapt o capacitate disponibila fiecarui om in procesul interrelatiilor curente si in limbajul latent implicat in conduite si in CNV (comunicarea nonverbala). Fiecare om foloseste aceste forme de analize si le perfectioneaza mereu in decursul vietii. Analiza conduitelor de tot felul este disecata, mai ales, din punctul de vedere al semnificatiilor pe care le implica. In aceasta analiza se evalueaza atitudinile generale, relaxate si binevoitoare, civilizate, calde sau distantate, aspecte ale distantelor proxemice si ale manifestarilor acestora. E vorba de formele de distante psihologice, de exprimari psihologice prin ele. In acest sens, Edgar Hull a specificat existenta a patru forme de distante. Prima forma de distanta se numeste distanta intima sau atingerea in care se manifesta sentimente puternice, cum ar fi afectiunea (maternala, paternala sau chiar sexuala). O a doua forma de distanta interpersonala e distanta personala, prin care se manifesta o forma de colegialitate, prietenie, etc. Aceasta este distanta la care se afla persoane care au sa-si spuna si comunice lucruri ce le intereseaza in mod mai particularizat si exprima prietenie si colegialitate. A treia forma de distanta psihologica este mai incarcata de forme de statute sociale si se exprima in distantele dintre subalterni si seful lor, intre acestia din urma si rolul lor in cadrul intreprinderilor, a asociatilor, etc. Este distanta ierarhica. In fine a patra distanta este mai larga fiind exprimabila prin distantele psihologice dintre un actor si fanii sai sau intre un conferentiar si auditoriul sau. Se numeste distanta publica. In fiecare din aceste feluri de distante psihice sunt implicate directionari ale energiei psihice si caracteristice de rol si trairi ale acestora cu intensitate. Edgar Hull a denumit teoria sa “proxemica”. In formele de distanta sociale se stabilesc corelatii de conduite in situatii reprezentative si cu anumite caracteristici si limite de exteriorizare. Sistemul extern de evaluare are o importanta amprenta sociala, cel de evaluare interna ca sursa a conduitei manifestate poate sa fie concordant cu cel extern, dar nu total si nu tot timpul. Exista evaluari secventiale in orice intercomunicare. Aceasta evaluare interna este subiectiv incarcata de o complexa exprimare a sinelui, de contrarietati neexprimate, de un flux de opinii personale ce priveste evaluarea persoanei de dialog, pe de o parte, dar si dimensiunile si caracteristicile dialogului, pe de alta parte. Ori, toate acestea se refera la introspectie. Psihologia moderna a reabilitat valoarea introspectiei prin cateva dimensiuni ale psihicului puse in discutie din ce in ce mai frecvent. Pe de o parte prin ideea de proiectie care se presupune ca are praguri specifice si ca atare individuale ce se surprind prin testele proiective… si prin teorii ca aceea a proxemicii, care are in atentie forme de proiectii psihice. Pe de alta parte introspectia a fost reabilitata prin tehnica psihanalitica, dar si prin teoria filmului interior. Toate tipologiile moderne incearca sa surprinda caile si formele de surprindere a “sinelui” si a cailor prin care sa se poata decodifica cele mai semnificative aspecte ale vietii interioare, dimensiunile ei generatoare de reactii si conduite. Dupa cum a reiesit, analiza conduitelor celorlalti este un demers pregnant, mai accentuat fata de cei ce fac parte din acelasi grup de apartenenta. Ari grupurile de apartenenta au forme de liaj foarte diferite.
In familie, liajul dintre membrii ce o compun este de intensitate si apartenenta de grup ce se traieste cu mare intensitate si responsabilitate plina de dependenta latenta atestata, de altfel, si social prin acte civice (de casatorie, certificate de nastere, testamente, etc.).
In intreprinderi, liajul are alta forma de apartenenta, mai socializata si mai exprimabila prin atasament voluntar sau conventional legat de interese de dobandire de venituri, prin care se realizeaza intretinerea pe plan economic a persoanei in cauza si a bunei ei stari, inclusiv familiale.
In clasele scolare, liajul are loc prin telul comun de a se parcurge traseele programelor scolare, ce se gratifica prin certificate, iar acestea confera un anumit statut si identitate social-culturala.
Exista, ca atare si din punct de vedere social, tipologii. Printre altele, in planul politic liajul se poate face dupa numarul si gradul de apartenenta al diferitilor oameni la diversitatea partidelor politice. In acelasi timp, s-ar putea face clasificari tipologice sociale in functii de profesii, apartenenta religioasa, etc. Este evident faptul ca diferentierile psihologiei caracteriale ar merge mai mult spre liaje de asemanari interumane, ce trec de liajele la care ne-am referit si privesc aspecte mai legate de constelatia caracteristicilor psihice dominante la oameni care chiar daca pot fi asemanatori ca profesie, au particularitati diferite tipologice sau caracterologice. Este necesar sa ne oprim un moment la aspectul de complementaritate ce ar exista intre termenii de tipologie si caracterologie. Desi ambii termeni se refera la constelatii psihologice, prin termenul “tipologii” se accentueaza mai mult aspectele privind temperamentul si cauzalitate dominant genetica a acestora, fapt ce presupune ca amprenta biologica este, relativ, bine conturata. De fapt, constelatiile psihice au si unele aspecte dominante ce pot fi modelate prin conditiile vietii si ale educatiei, in anumite limite, mai ales in perioadele de crestere si dezvoltare, chiar daca devin foarte distantate de punctul de plecare in ceea ce priveste constelatia psihica mai tarziu pe traseele dezvoltarii psihice. Rezonantele vietii concrete, pot avea in functie de temperamentul in cauza, caracteristici mai rigide sau mai receptive de generari de structuri de complexitate si coerenta a constelatiei psihice la tipurile temperamentale. Sistemul lui Viola, cel al lui N. Pende sau cel al lui I.Pavlov si multe alte tipologii. Caracterologiile pun accent mai mare pe aspectele privind functionalitatea implicatiei psihice in traseul existential cu accente mai pregnante pe sistemele evaluative si pe laturi cum sunt cele de introspectie-extrospectie, feminitate- masculinitate, etc.
Dat fiind faptul ca sistemele si criteriile de evaluare pot fi foarte diferite, tipologiile au in atentie, mai ales, functionalitatea caracteristicilor mai sus amintite.
Sistemele caracterologice pornesc de la aspectele raspunsurilor la situatii sub influenta mentalitatii individuale, care are sistemele sale de evaluare, inclusiv morale. Caracterologiile tind sa tina seama mai mult de evolutia caracterului ca structura diferentiala, au o oarecare atentie la evolutia legata de varste (stadii de dezvoltare) folosind mai pregnant caracteristicile psihice considerate de adancime si de suprafata. Comuna le este acestor diferentieri sistemul grupelor de evaluari pe varste si apropierea tot mai mare dintre ele.
Aceasta apropiere este generata, mai ales, de progresele si schimbarile mai importante ce s-au efectuat in domeniul pedagogiei si al legislatiilor ca expresii ale admisibilitatii unor sisteme sociale de evaluare. In ultimii aproximativ 50 de ani, printr-o lenta apropiere a diferitelor scoli psihologice intre ele si a procesului de acceptanta tacita a unui model al psihicului (cu acceptanta abisala), cu importante deschideri spre problemele constelatiilor psihologice socializate, cu ajustare subtila a relatiei stimul-reactie prin implicatiile caracteristicilor de fond ale personalitatii.
Ideea dezvoltata de soft-psihologie, ca nici o reactie psihica nu are loc pe un fond psihic gol, este larg acceptata, ori aceasta idee se leaga de ideea unor harduri si softuri constituite temporar in structurile de constelatii psihice specifice.
Tot atat de mare importanta au capatat si alte idei conditionate de cea mai mare aventura intelectuala umana, si anume aceea a inventarii computerelor si de marea descoperire a computatiei. In acest cadru conceptul de feed-back sau retroaferentatiei sub formele sale mai importante constituie o alta imagine corectoare a modelului psihic. Exista feed-back-uri de precipitare (sau de dezvoltare, de patologizare) si feed-back-uri de stabilizare sau de echilibrare.
In primul caz, al feed-back-urilor de precipitare, are loc o formare, eventual, de noi abilitati, apetituri, structuri adaptative ale psihicului datorita unor modificari ale mediului (schimbarea domiciliului, schimbarea scolii, etc.) sau datorita unor esecuri repetate. Aceasta afecteaza starea de relativ confort adaptativ care se erodeaza si are loc o dezorganizare psihica (tensiuni patologizante). In ambele cazuri se produc schimbari. Acestea nu sunt egale pentru toate departamentele sistemului psihic, dar implica feed-back-uri de precipitare care se resimt ca restructurari interne necesare. In implicatia feed-back-ului de stabilizare are loc formarea unei noi structuri psihice care-si perfectioneaza mereu structura creand deprinderi dar si structuri psihice noi ca: aspiratii, interese, dorinte, etc. Psihicul uman este flexibil, in genere, adaptarea o cere. Mai mult decat atat, RTS (revolutia tehnico-stiintifica) provoaca o foarte mare rata de schimbare in intreaga viata sociala. Intelectualizarea profesiilor datorita tehnologizarii tot mai mari a sustinerii confortului de viata, dezvoltarea culturii, cerintele de scolarizare ce s-au transformat in “invatare permanenta”, au creat si creeaza ritmuri tot mai incarcate si solicitante de programe de viata, fapt ce angajeaza paturi largi de populatie in standarde inalte de viata trepidante, in care datorita ofertelor sociale nu trebuie sa te duci neaparat la cinematograf ca sa te mai destinzi vazand un film si nu trebuie sa te duci neaparat la concerte si competitii sportive, pentru ca ai acasa TV cu numeroase posturi care Iti ofera ce vrei. Acestea constituie insa un mereu alt stil de viata si o directionare a dezvoltarii fie spre situatii acceptate, fie spre unele neacceptate sau ambigui. In aceste conditii se dezvolta identitatea si aspectele ei specifice, din care cele morale sunt cele mai implicate in viata sociala.
In psihologie, ca si in medicina, o persoana sanatoasa suporta un regim alimentar mai diversifica decat una ce are afectiuni biliare sau are probleme pulmonare sau sufera de afectiuni cardiace. In acelasi fel, persoanele cu fragilitati afective sau intelectuale suporta greu stiluri de viata foarte solicitante ori esecuri repetate.
Psihologia diferentiala se centreaza si pe stabilirea tipurilor de fragilitati specifice unei persoane. Deoarece nu toate caracteristicile psihice se dezvolta deodata si la fel apar diferente determinate circumstantial, care apoi fie ca se consolideaza, fie ca se atenueaza si uneori dispar caracteristicile rezultatelor la examenele psihodiagnostice au pus in evidenta foarte marea diversitate a persoanelor, chiar daca traiesc in acelasi mediu social. Acest fapt a alimentat si a consolidat domeniul psihologiei diferentiale.
Cercetarile efectuate pe gemeni, pe familii, sau pe arborii genealogici au colectat un material foarte pretentios pentru unele lamuriri in problemele factorului ereditar implicat in dezvoltarea caracterologica, dar si cu privire la factorii de primaritate in structurile ereditare. In orice caz, aceste cercetari au fost privite cu oarecare interes si de specialistii in genetica, si chiar de cei specializati in inginerie genetica. Pentru psihologia diferentiala aceste cercetari au o mare importanta.
Psihologia diferentiala nu poate merge doar pe directia diferentelor celor mai mici valori individuale in intocmirea de tipologii, ci se centreaza si pe diferentele semnificative mai grupale presupunand ca, in genere, cazurile individuale se afla pe zonele curbei lui Gauss in contextul caracteristicilor sondate ca semnificative dupa anumite criterii.
Tendintele psihologiei diferentiale moderne au in vizor combaterea tipologiilor cu caracterologiile.
Este de mare importanta, insa, in diagnosticarea psihica, stabilirea potentialului psihic. Potentialul intelectual se stabileste prin testele Raven (matricele progresive Raven) si prin numeroase teste verbale de inteligenta. Exista, insa si alte forme de potentialitati.
Dezvoltarea psihica seculara a stimulat si este stimulata de dezvoltarea potentialului uman. Marea rezerva de potential psihic uman este, oarecum, evidentiata de faptul ca, in genere, este activa mai intens doar o cantitate de neuroni redusa din masa cerebrala.
Dupa cum se stie, genotipul este expresia bazala ce se refera la structura genetica data prin ereditate si legile ce o guverneaza. Fenotipul este expresia modelarii genotipului, prin adaptare la conditii specifice existentei persoanei in cauza. Atat genotipul, cat si fenotipul, poseda potentialitati de dezvoltare sub incidenta unor programari si limite potentiale interioare.
Fenotipul fardeaza genotipul creand din el aspectul de instrumentare adaptata, relativ stabilizata, prin expresii si conduite.
Genotipul ofera potentialitatea vitala si energetica a psihicului, creeaza forta de rezistenta si recuperare, creeaza echilibrarea vietii celei de toate zilele, intrarea in clipele ei cu mecanisme investigative puternice sau debile, creeaza forta orientarii, acceptarii sau rejectarii, aparare si proiectare.
Cel care a conturat mai coeziv problema ereditatii ca structura de baza a dezvoltarii, Ch. Darwin (1809-1882) a pus in evidenta fortele energetice de adaptare ale ereditatii. Ch. Darwin a fost un nepot a lui Erasmus. A studiat medicina fara a fi fost un elev stralucit. A studiat si doi ani la Cambridge. In 1931 s-a imbarcat pe vasul Beeagle ca ajutor al botanistului Henslow. Vasul cu pasagerii sai s-a intors in Anglia in 1836 dupa ce, a trecut prin Brazilia, Chile, Tara de Foc si Australia. Pe parcursul acestei lungi calatorii, Darwin a facut numeroase colectii pretioase de plante si la intoarcere a publicat un “Jurnal de calatorie”, care a atras atentia asupra lui. In 1859 a publicat “Originea speciilor”. Lucrarea s-a epuizat in 24 de ore, fapt ce l-a situat printre marile personalitati ale timpului si ale gandirii umane in domeniul stiintelor naturii. Ch. Darwin a creat o modalitate explicativa validata si coerenta a intelegerii evolutiei speciilor pe planeta noastra, prin ideea adaptarii, instrumentand optica naturalista. A devenit fondatorul transformismului, dar si fondatorul bazelor cercetarii moderne privind lumea naturala, fenomenele de aparitie si disparitie a speciilor, dar si a schimbarilor active ce au loc in lumea acestora, in relatia adaptativa a unora fata de altele. A implicat in teoria sa adaptarea ca instrumentar de aparare si consolidare de instrumentari functionale foarte diferite a fiecarei specii. Prin opera sa, Darwin a conferit si sistemului lui Linnée un fundament de discutie productiva. A scris numeroase lucrari.
Mendel Johan (1822-1884) s-a nascut la Moravia (care era in Austria in acea vreme). A fost fondatorul geneticii fapt luat in seama la un timp dupa moartea sa. A cercetat, de asemenea problemele ereditatii, dar experimental. Ca profesor suplinitor la scoala moderna de la Brünn, Mendel a facut culturi de mazare de diferite sortimente pe care le-a hibridat, fapt ce a permis sa patrunda si sa surprinda legile hibridarii si implicit ale ereditatii. In 1866 a publicat un memoriu “Versüche über Pflanzen Hybriden”, care a devenit, mai tarziu de referinta pentru valoarea ereditatii si persistenta ei, dar mai ales pentru complexa problema a hibridarii.
Exista totusi numeroase probleme specifice privind ereditatea la diferite specii, si mai ales la om. Prin 1968 Jensen a considerat ca 80% din QI se datoreaza ereditatii si doar 20% mediului si educatiei. Exista transmisii ereditare ce s-au afirmat foarte valide pentru aceasta idee, dar la persoanele cu valori medii pe curba lui Gauss privind caracteristicile psihice umane, lucrurile apar mult mai complexe si complicate. Ramane de prima discutie, inca, problema caracteristicilor psihice mai importante ce se transmit ereditar. Studiile facute pe “copii salbatici”(crescuti prin paduri cu animalele) au maximalizat o opinie la experti a rolului ereditatii, dar si al implicatiei mediului creand coordonatele problemei. Acesti copii nu au putut fi adusi la nivelul mediului uman de inteligenta si de adaptare la mediul civilizat. Ca atare, educatia latenta exercitata de mediu este eficienta, insa, muncii daca incepe de timpuriu. Mediul…mediul si ereditatea intrau in noi etape de studiu, mai dificile si mai complexe si greu de efectuat. Pentru marele public s-a creat un fond de receptivitate foarte mare a acestei probleme prin filmul cu Tarzan prin care s-au romantizat dimensiunile problemei.