Asociationismul clasic k1k24kj
· Psihologia asociationista si cea rationalista divizau psihicul in functii
sau facultati elementare si ireductibile unele la altele.
®porneste de la ideea existentei unor „particule elementare”,
a unor atomi care, prin asociere, genereaza intreaga viata psihica a individului.
-originea acestei idei se afla in filosofia lui Aristotel si mai ales
in empirismul si senzualismul unor filosofi englezi si francezi
Viata psihica a individului era conceputa ca o asociere sau concomitenta a unor
capacitati, procese sau functii psihice cum ar fi atentia, memoria, afectivitatea,
inteligenta, vointa, gandirea, etc.
THOMAS HOBBES recurgea la descompunerea ansamblului, a ceea ce era unitar si
integral in atomii sai constitutivi, in particule elementare (societatea era
redusa la indivizi, la suma lor; psihicul la miscari, la succesiunea si combinarea
lor).
Descoperirea asociatiilor de catre JOHN LOCKE, clasificarea lor de DAVID HUME,
evidentierea substratului lor fiziologic de catre DAVID HARTLEY au permis nu
doar elaborarea si consolidarea conceptiei asociationiste asupra psihicului,
ci si generalizarea ei.
-David Hartley, primul parinte al asociationismului, a recunoscut asociatia
ca fiind un mare principiu al vietii mintale, iar repetitia-principiul fundamental
al tuturor asociatiilor (o senzatie asociata cu altele de suficiente ori, capata
o putere asupra ideilor corespondente a.i. daca o singura senzatie este
impresionata, ea va fi capabila sa readuca in spirit celelalte idei)
-James Mill, al doilea parinte al asociationismului, porneste de la ideea senzatiei
ca singurul element primordial si a asociatiei cs singurul principiu de organizare
a vietii psihice
® intreaga bogatie a vietii psihice provine din gruparea senzatiilor
si a copiilor lor, care sunt ideile, in nenumarate combinatii prin intermediul
mecanismului asociatiilor
® cand doua sau mai multe idei au fost repetate impreuna si
asociatia lor a devenit stransa, ele nu mai pot fi deosebite una de alta
- in aceasta asociatie inseparabila Mill gaseste explicatia unor fenomene
psihice mai complexe: sentimentul de prietenie, estetic etc.
-John Stuart Mill are cea mai mare contributie la extinderea asociationismului:
postuleaza principiul asociatiei ca fundament al explicatiei psihologice
® prin intermediul legilor asociatiei complexul poate fi explicat prin simplu,
superiorul prin inferior
® viata psihica a individului este constienta, starile psihice nu exista
decat in si prin Cs
-Al. Bain adauga asociatiile constructive = prin intermediul lor pot fi formate
combinatii sau agregate noi
JAMES MILL a extins princiile asociatiilor la domeniul actiunii.
Predomina viziunea de tip mozaic asupra vietii psihice a individului, piezandu-se
din vedere organizarea sa interna.
O asemenea viziune atomista, bazata pe decupajul artificial al functiilor psihice
si mai ales pe amalgamarea lor nu putea sa nu-si manifeste slabiciunile teoretice
si mai ales inaplicabilitatea in anumite domenii particulare ale psihologiei,
cum ar fi psihologia medicala.
D.p.d.v. teoretic asociationismul promova o viziune simplista asupra vietii
psihice aplicabila cel mult fenomenelor psihice simple (memorie, deprinderi)
dar nu si celor complexe care ramaneau inexplicabile.
Apoi, considerarea fenomenelor psihice ca nefiind distincte sub raport calitativ
intre ele, ci cel mult cantitativ (mai multe senzatii genereaza o perceptie)
facea ca asociationismul sa esueze in explicarea altor stari ale psihicului
decat cele normale.
Variante de asociationism renovate
Le Ny atrage atentia ca toate teoriile psihologice au facut apel la notiunea
de asociatie, ceea ce nu inseamna ca ele pot fi calificate ca asociationiste.
Diversele tipuri de asociationism au in comun faptul ca asociatia este
considerata centrala si susceptibila sa explice singura un numar mare de fenomene
psihice
-este insa importanta si natura elementelor care se asociaza, conteaza
conditiile in care se produc asociatiile, efectele lor
-behaviorismul preia notiunea de asociatie: asocierea dintre stimul si reactie
se realizeaza in principal prin invatare
-Jung ® „testul de asociatii verbale”
-psihologia clinica si psihanaliza utilizeaza asociatiile libere ca modalitati
esentiale de investigare
-teoriile neo-asociationiste- dezvoltate mai ales in Y cognitiva cu scopul
explicarii memoriei
®introduc asociatia contextuala = leaga intre ele reprezentarile aflate
in memoria individului, recurgand la un intermediar
-conexionismul, datorat lui Thorndyke, postuleaza asocierea stimului cu reactia
in conditiile unui proces de invatare bazat pe recompensare (legea
efectului) sau pe incercari si erori (legea exercitiului)
-neo-conexionismul se refera la teorii si tehnici care vizeaza stimularea proceselor
psihice prin referinta la modele
Principiile abordarii plane a psihicului
1. p. divizarii psihicului in elementele lui componente, ireductibile
unele la altele
2. p. identificarii „ultimului” element = elementul fundamental
care sta la baza construirii intregului psihic
3. p. agregarii si asocierii atomilor mintali
4. p. repetarii asociatiilor Þ asociatiile capata forta, se mentin si
reproduc cu usurinta
5. p. indisociabilitatii asociatiilor (explica fenomene psihice mai complexe)
6. p. complicarii naturii asociatiilor, corelat cu cel al multiplicarii tipurilor
acestora
