f5p3pm
Problema sanatatii si a bolii mintale este o preocupare de prim rang in majoritatea statelor lumii si, datorita acestui lucru, Organizatia Mondiala a Sanatatii a dedicat anul 2001 sanatatii mintale si emotionale, consacrind ziua de 7 aprilie ca zi Mondiala a Sanatatii Mintale cu sloganul: Stop discriminarea - Incearca sa-ti pese de cel de linga tine!... Exista un mare numar de aspecte ale sanatatii mintale; nici una dintre caracteristicile sale nu poate fi luata singura drept dovada de sanatate mintala si nici absenta vreuneia dintre aceste caracteristici nu este o dovada de boala mintala. Aceasta situatie aparent paradoxala se datoreaza, pe de o parte, faptului ca nici macar specialistii nu se pot pune intotdeauna de acord in ceea ce priveste limitele si diferentele intre normal - anormal - (psiho)patologic, iar pe de alta parte, faptului ca functionarea psihica a oricarui om este dinamica si - in general intre anumite limite - foarte variabila; iata de ce nimeni nu poseda in orice moment toate trasaturile caracteristice ale unei sanatati mintale perfecte. La modul cel mai general, sanatatea mintala este ceea ce dorim cu totii, fie ca stim ce este, fie ca nu; ne dorim bucurie, satisfactie, pace a mintii, fericire; ne dorim ca lucrurile sa mearga bine in familie, la scoala, la serviciu, la joaca, in comunitate; ne dorim sa ne putem armoniza ambitiile, capacitatile, dorintele, idealurile, sentimentele si constiinta pentru a putea face fata cerintelor vietii, astfel incit „cele bune sa se-adune, cele rele sa se spele...“ Cine si cum reuseste sa-si indeplineasca cea mai mare parte a acestor dorinte? Persoanele care se simt bine impreuna cu alti oameni, adica: - simt ca fac parte dintr-un grup; - sint capabile sa iubeasca si sa se gindeasca la interesele altora; - stabilesc relatii personale satisfacatoare si durabile; - respecta d iferentele pe care ei le descopera la oameni; - iubesc oamenii, au incredere in ei si simt ca ceilalti ii iubesc si au incredere in ei; - nu-i insala pe altii si nici nu-i lasa pe altii sa profite de ei; - simt o raspundere fata de semeni. Depresia este o stare sufleteasca patologica, o tulburare emotionala in care tristetea persistenta se asociaza cu neliniste, descurajare, mihnire, scaderea stimei de sine etc. Deprimarea constituie unul dintre sentimentele sau emotiile cele mai comune, mai obisnuite pe care le traim, este o emotie normala, insa la fel de bine poate constitui un simptom al unei mari varietati de tulburari organice si psihice. Ce este depresia? Tulburarile depresive sint mai mult decit o stare prelungita de proasta dispozitie sau tristete in urma pierderii cuiva drag. Cind starea de tristete impreuna cu alte simptome persista mai mult decit citeva saptamini, poate fi vorba de depresie clinica. Depresia clinica afecteaza gindurile, sentimentele, sanatatea fizica, activitatea sociala, comportamentul, performantele intelectuale, capacitatea de a face fata vietii de zi cu zi si de a lua decizii. Tulburarile acestea sint uneori foarte grave, dar tratabile. Tulburarile depresive se manifesta in forme variate, la fel ca multe alte boli; trebuie retinut faptul ca in cadrul acestor tipuri exista variatii ale numarului simptomelor, severitatii si duratei lor. Citeva dintre cele mai frecvente tipuri sint: - Tristetea comuna - urmeaza deseori dupa perioade de traire emotionala intensa, oboseala sau alte asemenea stresuri. Aceasta forma de depresie este de scurta durata si are tendinta de autoeliminare, rareori necesitind tratament. - Distimia este o forma relativ usoara de depresie, mai degraba o predispozitie a individului, parte a firii si temperamentului sau; implica simptome pe termen lung, cronice, care nu au insa efect deosebit de grav sau distructiv asupra persoanei, dar o impiedica sa „functioneze“ la capacitatea maxima sau pur si simplu sa se simta bine. - Episodul depresiv reactiv este consecinta crizelor majore ale vietii, care produc schimbari nedorite si radicale in modul de viata: pierderea cuiva drag sau a serviciului, divortul, imbolnavirea de o boala grea, relatii interumane dificile etc.; efectul acestui tip de depresie este adesea protector, permitind vindecarii sa se produca, iar uneori este necesar si tratamentul medicamentos si/sau psihoterapia. - Depresia majora se manifesta printr-o serie de simptome care influenteaza capacitatea de munca, somnul, gindirea, sentimentele; are de multe ori o componenta (vulnerabilitate biologica) mostenita si se manifesta la intervale neregulate, „vine si pleaca“, fara sa aiba - de obicei - o cauza aparenta; acest tip de depresie raspunde de cele mai multe ori la tratament, desi uneori poate persista timp de citeva luni, in ciuda tratamentului. - Tulburarea bipolara - denumita si „tulburarea maniaco-depresiva“ - implica alternarea unor episoade de depresie si manie; uneori schimbarile de la o stare la alta sint dramatice si rapide, dar cel mai adesea sint gradate; mania afecteaza gindirea, rationamentul si comportamentul social in asa fel incit poate produce probleme grave. - Depresia psihotica este acea forma de depresie in care persoana suferinda pierde contactul cu realitatea si ca atare necesita tratament psihiatric, cel mai adesea in cadrul instiutiilor de specialitate. Cele mai frecvente simptome depresive sint: - tristete persistenta, anxietate, lipsa de interes; - deznadejde, pesimism; - pierderea interesului pentru activitati care altadata faceau parte din viata cotidiana; - tulburari de somn; - pierderea poftei de mincare si scaderea in greutate, sau abuzul de mincare si cresterea in greutate; - energie scazuta, oboseala, miscari lente; - ginduri despre moarte si sinucidere; - agitatie, iritabilitate; - dificultati de concentrare, de memorie, in luarea deciziilor; - simptome fizice persistente, care nu raspund la tratament, cum ar fi: dureri de cap, tulburari digestive etc.