¤ Prin spasmofilie se intelege o predispozitie a bolnavilor spre spasme si crize spasmodice si separa o entitate nosologica aparte, care se diferentiaza net de tetania hipoparatiroidiana care succede unei tiroidectomii ¤

Spasmofilia este o stare care prezinta lungi perioade de latenta, pe fondul careia pot sa apara crize de tetanie mai mult sau mai putin acute. Este unanim recunoscut ca spasmofilia predomina la sexul feminin, probabil prin insumarea celor mai multi factori favorizanti si determinanti (sarcina, alaptare, predominanta hiperestrogenismului relativ sau absolut, starile afective negative).

Cercetarile clinice efectuate asupra bolnavilor de spasmofilie au evidentiat ca, in general, acestia au un aport alimentar scazut In calciu. Un regim alimentar lipsit de lactate este carentat in calciu si aduce un raport calciu/fosfor sub 0,50 - impropriu pentru a asigura o absorbtie buna, mai ales daca la aceasta se adauga si carenta vitaminei D.

Criza de tetanie apare paroxistic, in realizarea ei intrind doua componente: spasmul la nivelul miinii, realizind cunoscuta „mina de mamos" si spasmul podal, luind aspect de picior in equin. Uneori contractia spasmodica tinde sa se generalizeze la toti muschii scheletici sau sa se localizeze la unele regiuni ale corpului, ca de exemplu la fata, unde apare contractia buzelor, realizind „faciesul tetanic". Acestor manifestari neuromotorii li se pot asocia manifestari senzitive (senzatie de amorteala, arsura si furnicaturi), vegetative (adesea interpretate ca o nevroza digestiva, cardiaca, respiratorie) si manifestari din partea sistemului nervos central (tulburari ale afectivitatii, comportamentului, ale apetitului, crize de sudoratie, dereglari ale somnului).

In cadrul manifestarilor latente, mai sint interesate si alte aparate si sisteme. Rinichiul si caile urinare sint adesea sediul unor manifestari care pot fi puse in relatie patogenica cu spasmofilia, afectarea renala fiind secundara modificarii echilibrului acido-bazic. La femei, se observa adesea dereglari ale ciclului menstrual, iar hiperestrogenia dezechilibreaza rapid metabolismul calcic, explicind decompensarea premenstruala a spasmofilicelor.

Diagnosticul se face prin evidentierea semnelor clinice de hiperexcitabilitate neuromusculara periferica (Chvostek si Trousseau) si a semnelor electrice (EMG), corelate cu datele obtinute in urma examenului de laborator (calcemie, magnezemie etc.). Tratamentul in caz de tetanie impune o terapie de urgenta, intervenindu-se dupa posibilitati si modalitatile de declansare. Tratamentul spasmofiliei, daca manifestarile clinice sint latente, consta in prevenirea decompensarii, stiind ca suferinzii de aceasta boala sint expusi frecvent la stres sau la alte situatii fiziologice care favorizeaza decompensarea.

Spasmofilia, odata diagnosticata si tratata, poate preveni demineralizarea osoasa si mai ales osteoporoza, frecventa la sexul feminin si chiar invalidanta la virsta a treia.