Durerea de ureche este un simptom foarte intilnit in copilarie. Orice micut are macar o data aceasta problema. O statistica efectuata in SUA a indicat ca numarul prezentarilor la medic pentru imbolnavirile de otita este de 20 de milioane/an. Dintre toate otitele, aproximativ o treime sint produse de virusuri, iar restul de bacterii. Durerea de ureche este acuta, violenta si produce intotdeauna o reactie puternica din partea copilului. Ea este generata de intinderea timpanului, o membrana extrem de sensibila. Pozitia culcat duce la accentuarea durerii si de multe ori copilul se trezeste plingind. Cind micutul are otita, boala se asociaza si cu alte simptome care trebuie sa atraga atentia parintilor. Pe linga durere poate aparea febra, rinoreea (curgerea nasului), mers instabil (centrul echilibrului este situat in urechea medie) si chiar scaderea auzului la urechea bolnava. Apasarea pe cartilajul urechii produce durere, iar prin conductul auditiv extern se poate scurge o secretie apoasa sau purulenta. Daca aceste simtome apar, atunci parintele trebuie sa mearga imediat cu copilul pentru un control ORL. Factori favorizanti pentru aparitia otitei sint de obicei fumatul in familie, alimentatia cu biberonul timp indelungat in pozitie culcata, alergiile sezoniere sau colectivitatea, deoarece boala este contagioasa. Severitatea otitei si riscul de cronicizare este invers proportional cu virsta la care copilul a facut primul episod (cu cit copilul este mai mare cu atit boala este mai grava). Complicatiile posibile sint intinderea infectiei la regiunile invecinate, una din cele mai grave fiind meningita. Pot aparea insa si intirzieri si deficiente de vorbire in cazul otitelor repetate la virste mici (sub 18 luni). De cele mai multe tratamentul eficient este cel cu antibiotice. Acestea nu trebuie administrate copilului decit cu recomandarea medicului. Durerea poate fi ameliorata cu Paracetamol, Nurofen si aplicarea locala de caldura uscata.