Date subiective

Barbatii si femeile care se prezinta singuri la examinare sau care au o anume problema geniatala trebuie sa ofere o anamneza completa a problemei.Unele persoane care la inceput par sa nu aiba simtome care sa indice implicarea organelor de reproducere pot fi descoperite a avea o problema a sistemului genital.

Examinarea fizica

Atunci cand pacientii se prezinta singuri la control sau pentru ca au o anumita problema la tractul genital,o examinare fizica completa este imperativa.Barbatii trebuie examinati rectal,si femeile pelvic si la san.Partile genitale ce sunt apreciate include greutatea si inaltimea pacientului, constitutia corpului,glanda tiroida,tensiunea arteriala,pulsul si urina pentru proteine,glucoza si bacterii. r5s3so
Pregatirea pacientului include informarea de catre asistenta asupra pacientului referitor la ce va fi facut,de catre cine si cand,ce trebuie sa faca pacientul si ce poate face pacientul pentru a fi mai relaxat si mai confortabil in cursul examinarii.

8.1 Examinarea organelor genitale externe

Pentru a evita unele greseli posibile de diagnostic,inainte de examinare bolnava se pregateste minutios,tinand cont de evacuarea vezicii urinare si a rectului.Adesea o vezica plina este apreciata ca o tumora.Nu se recomanda a se face spalaturi vaginale cu cel putin 24 ore inaintea examenului genital,pentru a nu se produce erori de diagnostic in ceea ce priveste examenul secretiei vaginale.
Prin examinarea regiunii vulvare si a perineului vom stabili:

1. existenta unor anomalii congenitale:hipoplazia vulvara, hipertrofia clitoridiana,malformatiile prin intersexualitate
2. dezvoltarea pilozitatii,clitorisului,labiilor mari si mici, gradul de pigmentare al regiunii vulvare
3. aspectul mucoaselor labiilor mici si al vestibulului vaginal, hipertermia, edemul, prezenta secretiilor patologice ale eventualelor excoriatii,leziuni sangerande
4. existenta unor dermatoze:piodermie,vitiligo
5. marimea distantei ano-vulvare de la comisura posterioara vulvara pana la orificiul anal, prezenta de cicatrice perineala.

Examenul cu valve sau cu speculul

Permite examinarea portiunii vaginale a colului uterin si a peretilor vaginali si precede in mod obligatoriu tactul vaginal.

Secretia vaginala

Continutul vaginal la femeia adulta sanatoasa are aspect alb-laptos, in cantitate mica,fara miros,avand rolul de a intretine umiditatea mucoaselor genitale.El reprezinta un transsudat al mucoasei vaginale si secretiei cervico-uterine,flora microbiana saprofita.
PH-ul vaginal la femeia sanatoasa este acid.
Flora saprofita este reprezentata prin bacilul Doderleine,care impreuna cu glicogenul si acidul lactic sunt factorii de protectie a vaginului de infectiile ascendente.Prin alterarea autoapararii vaginului se produce o modificare a florei acestuia cu aparitia unui exod leucocitar in secretia vaginala.

Tuseul vaginal

In cadrul examenului ginecologic se practica obligatoriu combinat cu palparea abdominala.Se examineaza succesiv colul si corpul uterin,anexele, daca sunt palpabile si fundurile de sac vaginale.

Palparea abdominala

Palparea abdominala este facuta cu scopul de a descoperi anomalii. Daca o tumefiere abdominala poate fi simtita,ea este descrisa in relatie cu pozitia si cu orice organ pelvic sau abdominal,prin forma,dimensiune, consistenta.Palparea trebuie sa fie usoara la inceput,fiind urmata de o palpare mai profunda.Daca pacientul acuza durerea,locul acesteia nu trebuie niciodata palpat primul.

Tuseul rectal

Combinat cu palparea abdominala reprezinta modalitatea de explorare clinica a organelor genitale interne la persoanele virgine.
Combinat cu palparea abdominala,tuseul rectal este deseori folosit in examinarea uterului retroversat,in precizarea caracterelor unor formatiuni pelvio-abdominale si a unor procese inflamatoare localizate in Douglas.

8.2 Examenul instrumental al organelor bazinului

Histerometria (sondajul uterului)

Permite masurarea dimensiunii cavitatii uterine si orienteaza asupra directiei axului acesteia.Este utila pentru determinarea nodulului miomatos submucos,structurii canalului cervical.Se practica cu ajutorul histerometrului gradat,respectand regulile de asepsie.

Biopsia exploratoare

Presupune prelevarea unui fragment de tesut de la nivelul colului in vederea examenului histopatoloc,cu scop diagnostic.

8.3 Medodele endoscopice de examinare

Colcoscopia

Este o metoda de investigare,ce permite inspectia si studiul dinamic al portiunii vaginale a colului uterin si vaginului prin obtinerea unor imagini marite de 10-60 de ori cu ajutorul unui sistem optic numit colposcop.
Metoda devenind metoda de electie in diagnosticul precoce al cancerului colului uterin,starile precanceroase si de fond.

Cervicoscopia

Este o metoda de examinare a endocolului.Se recomanda a combina aceasta metoda de investigare cu colposcopia.Peretii canalului cervical se examineaza,introducand canula cervicoscopului.

Colpomicroscopia

Realizeaza o marire a leziunilor de 100-300 de ori;este incadrata in randul tehnicilor de examen microscopic si permite studierea morfologiei celulelor epiteliale.

Histeroscopia

Este o metoda de vizualizare a suprafetei interne a uterului cu ajutorul metodei endoscopice si se indica in caz de hemoragii,amenoree si sterilitate de geneza necunoscuta,anomalii de dezvoltare a uterului,polipi ai canalului cervical si ai cavitatii uterine.

Culdoscopia

Este o metoda de examinare directa a organelor cavitatii pelviene cu ajutorul unui dispozitiv optic,dupa instalarea prealabila a unui pneumoperitoneu prin fornixul vaginal posterior.

Laparoscopia

Este o metoda endoscopica de inspectie a organelor cavitatii abdominale si a bazinului mic cu un sistem optic printr-un orificiu efectuat in peretele abdominal anterior si de interventie chirurgicala fara laparotomie.
Interventiile chirurgicale laparoscopice se extind in:

· tratamentul sterilitatii tubare si peritoneale
· sterilitatea trompelor
· ventrosuspensia uterului
· tratamentul sarcinii ectopice
· tratamentul endometriozei
· hiserectomie

Metode radiologice de examinare

Explorarea radiologica a organelor genitale feminine dispune de un numar mare de procedee.
Radiodiagnosticului cu folosirea substantelor de contrast se aplica sub diferite forme:

1. Pelvigrafia gazoasa este radiografia pelvisului;cu ajutorul acestei metode se pot vizualiza forma si topografia organelor genitale interne.
2. Ginecografia este asocioerea histerosalpingografiei cu pneumoperitoneul pentru a obtine simultan conturul intern si extern al organelor genitale interne.
3. Histerosalpingografia este metoda care permite explorarea radiologica a organelor genitale interne (col,istm,uter,trompe) si a permeabilitatii cervico-utero-tubare.

Radiografia craniului

Este pe larg utilizata in practica ginecologica,mai ales in diagnosticul maladiilor neuroendocrine.

Examenul ultrasonografic (EUSG)

In diagnosticul ultrasonografic ginecologic este util bolnavelor obeze sau cu ascita,carora examenul clinic le este dificil cat si celor cu mase pelviene multiple si/sau greu de individualizat.

Ecohidrotubatia

Aceasta metoda permite studierea dinamica a starii functionale a trompelor uterine si mareste exactitatea de diagnostic al sterilitatii tubare.

Diagnosticul de laborator

Examenul bacterioscopic

Eliminarile din segmentele inferioare ale tractului uro-genital se examineaza bacterioscopic,cu scopul de a diagnostica maladiile inflamatoare ale organelor genitale si de a controla efectul curativ.In acest caz se examineaza eliminarile din colul uterin,uretra,se poate recolta frotiul glandelor Schene,glandelor vestibulare.

Examenul bacteriologic

Metoda de insamantare a eliminarilor din tractul urogenital sau punctatului obtinut in cazul maladiilor inflamatoare ale organelor bazinului mic se foloseste pentru depistarea microflorei.
Examinarea bacteriologica este legata de apreciera sensibilitatii microflorei la antibiotice datorita carui fapt folosirea eficienta a antibioticelor e posibila doar in cazul alegerii lor corecte.

Diagnosticul citologic

Este folosit pentru determinarea functiei hormonale a ovarelor,cat si pentru aprecierea proceselor de fond,precanceroase si a tumorilor canceroase ale organelor genitale.

Teste clinice pentru aprecierea starii functionale a ovarelor

Pe langa metodele cantitative de apreciere,starea functionala a ovarelor poate fi determinata si cu ajutorul testelor clinice privind modificarile specifice in organele tinta,provocate de hormonii sexuali ca:

· supravegherea in dinamica a temperaturii bazale
· proprietatile colului uterin
· testul cutano-alergic
· testul cito-vaginal
· biopsia endometrului

Temperatura bazala reprezinta un test de explorare functionala a ovarelor,si anume un test indirect al ovulatiei.

Investigatiile citologice ale continutului vaginal (colpocitologia)
Examenul citovaginal este un test hormonal calitativ,care permite aprecierea functiilor ovariene pe baza de frotiuri vaginale.Se mai numeste testul hormonal Papanicolaou.

Probele hormonal-diagnostice
Aceste investigatii trebuie combinate cu aplicarea probelor hormonale,care permit caracterizarea si concretizarea starii functionale a diferitelor compartimente ale sistemului reproductiv si aflarea posibilitatilor de rezerva ale hipotalamusului,hipofizei,suprarenalelor,ovarelor si endometrului:
1. proba cu gestageni (progesteron)
2. proba cu estrogene-gestageni
3. proba cu dexametazon
4. proba cu gonadotropina

<\/div><\/div>