Daca aveti peste 40 de ani, aveti miopie, hipotensiune arteriala, vasospasm (miini reci) si cazuri de glaucom in familie, ar fi bine sa mergeti la oftalmolog, deoarece exista un risc foarte ridicat sa fiti afectat de glaucom. Glaucomul este o boala care, netratata, poate duce la orbire. Boala nu doare, ochii nu-l supara decit foarte rar pe pacient, iar defectele de cimp vizual pot fi stabilite doar de oftalmolog. Deci, nici un simptom care sa va alarmeze. Iata de ce, in diagnosticul glaucomului un rol major il au controalele periodice la medic.

Cum afecteaza vederea f3b11bi
In glaucom, celulele si fibrele nervoase mor progresiv, fiind afectata legatura dintre ochi si creier, deci transmiterea informatiei. De cele mai multe ori, functia vizuala ramine normala in primele stadii ale bolii, desi se distrug fibre nervoase. Cind leziunile devin semnificative, apar si defectele severe de vedere. Aspectul grav al bolii e dat de faptul ca doar rareori pacientul isi da seama de modificarile cimpului vizual, iar situatiile in care le detecteaza sint in faze avansate ale bolii. Chiar si cu o vedere centrala perfecta la distanta, pacientul poate avea o pierdere severa de camp vizual. Cind diagnosticul e precoce, afectarea vizuala poate fi incetinita sau chiar oprita.
In medie, glaucomul afecteaza 3% din populatie (prevalenta e mai mare la virstnici); pe glob, exista circa 70 milioane de persoane afectate, dar numai 50% dintre acestea sint constiente de boala; in jur de sapte milioane de bolnavi de glaucom sufera de orbire bilaterala si numarul lor este in crestere. In general, adultii incep sa se adreseze oftalmologilor pe la 40-45 de ani, cind ochelarii de citit devin necesari.
Atunci e momentul unei consultatii oftalmologice complete, ulterior controalele periodice pentru persoanele sanatoase fiind recomandate la un interval de aproximativ doi ani. Pentru cei care provin din familii in care au existat cazuri de glaucom, examenul oftalmologic este bine sa se faca mai devreme, chiar la 20-25 de ani. Daca boala a fost diagnosticata si tratata corect, pacientul poate duce o viata normala.

Care sint factorii de risc
Exista factori de risc ai cresterii PIO (virsta, istoricul familial, arterioscleroza) si factori de risc care duc la aparitia glaucomului (PIO crescuta, lipsa autoreglarii vasculare - hipotensiunea arteriala si vasospasmul, sexul feminin, miopia). Influenta virstei asupra glaucomului se explica prin cresterea PIO cu virsta, prin cresterea numarului factorilor de risc de-a lungul vietii si prin pierderea de fibre nervoase in cursul procesului de imbatrinire.
Ereditatea joaca un rol important, codul genetic putind determina toleranta presionala a fiecarui individ. De asemenea, lipsa autoreglarii vasculare poate fi mostenita. Deci, persoanele cu istoric familial de glaucom necesita o atentie sporita din partea medicului. Desi nu exista nici o diferenta intre femei si barbati in ceea ce priveste cresterea PIO, s-a constatat ca femeile prezinta un risc mai crescut de a dezvolta afectare glaucomatoasa la valori normale ale PIO. In cazul miopilor, riscul de glaucom este ridicat, din cauza sensibilitatii crescute a nervului optic si a tulburarilor de perfuzie oculara.