Dintre cele mai frecvente tipuri de fracturi si luxatii amintim:

4.1 Fracturile gatului femural sunt cele mai frecvente leziuni traumatice ale femurului si se produc fie ca urmare a unor socuri aplicate direct asupra trohanterului, fie ca urmare a unor socuri indirecte pe care le sufera gatul femurului. s2i13it
Semne -; ca orice factura, leziunea colului femural se insoteste de o durere vie si de impotenta functionala. Tratamentul are drept scop impiedicarea aparitiei complicatiilor, reducerea fracturii si imobilizarea acesteia intr-o pozitie corecta.
Imobilizarea se face intr-un aparat gipsat pelvipedios, care fixeaza membrul inferior in abductie si rotatie interna.

4.2 Fracturile rotulei se produc cel mai adesea consecutiv unui soc direct sau unui soc indirect creat de contractia brusca a muschiului cvadriceps care turteste rotula pe trohleea femurala, fracturand-o prin flectarea ei.
Tratamentul urmareste evacuarea hemartrozei, reducerea fracturii si refacerea insertiei muschiului cvadriceps (chirurgical).

4.3 Fractura de menisc este o leziune traumatica a aparatului meniscal al genunchiului care afecteaza in special meniscul intern. Este accidentul tip al fotbalistilor.

4.4 Fracturile oaselor gambei reprezinta aproximativ un sfert din totalul fracturilor si se produc ca urmare a unor mecanisme variate: soc direct flexei, compresiune sau torsiune.
Fractura poate interesa unul sau ambele oase ale gambei si poate avea aspecte variate:
-transversal
-oblic
-spiroid
Tratamentul fracturilor oaselor gambei se incepe chiar de la locul accidentului, prin efectuarea mobilizarii provizorii. Orice manevra de imobilizare a membrului fracturat trebuie facuta cu cea mai mare blandete pentru a evita eventuala deschidere a fracturii, deosebit de frecventa in fractura de tibie.
Imobilizarea se face intr-o gutiera gipsata. Dupa 30 de zile de imobilizare, aparatul gipsat poate fi inlocuit cu un aparat de mers.
Luxatia umarului este caracterizata prin pierderea permanenta a contactului dintre capul humerusului si cavitatea cotiloida a osului omoplat. Este cea mai frecventa dintre luxatii si survine in special la adult.
Tratamentul consta in reducerea luxatiei care trebuie efectuata prin anestezie generala. Dupa obtinerea reducerii, bratul este imobilizat intr-o esarfa timp de 8 -; 10 zile.

4.5 Fracturile oaselor antebratului

Fracturile separate sau concomitente ale extremitatilor superioare ale radiusului si cubicusului sunt integrate in randul fracturilor cotului.
Fracturile diafizare sunt leziuni grave caci afecteaza posibilitatea miscarii de prosupinatie si de aceea este necesara o reducere exacta a lor.
La adult, leziunea se produce de obicei ca urmare a unui soc direct, iar la copil printr-un soc indirect; caderea pe o mana, consecutiv careia se fractureaza mai intai radiusul si apoi cubitusul.

Semne

Pacientul prezinta impotenta functionala completa, sustinandu-si, cu mana valida, antebratul ranit in pronatie. Regiunea lezata este umflata, acoperita de echimoze si deformata.Decalajul fragmentelor fracturate este vizibil, prin faptul ca partea superioara a antebratului este in supinatie, iar partea inferioara, in pronatie. Examenul radiologic este absolut indicat, pentru a se putea aprecia corect caracterele fracturii.

Tratament

Fracturile incomplete sau cele subperiostale ale copilului se reduc sub anestezie si se imobilizeaza timp de trei saptamani in aparat gipsat.
Fracturile cu deplasare necesita o reducere exacta, pentru a fi evitata producerea de complicatii tardive care au consecinte functionale grave. Reducerea se efectueaza cu ajutorul aparatelor de tractiune sau prin extensie continua, iar imobilizarea se face in gutiera gipsata. Este necesar controlul zilnic al imobilizarii, pentru a se putea depista orice semn de constrictie. Sunt necesare, de asemenea controale radiologice succesive, pentru a fi descoperite eventuale deplasari secundare ale fragmentelor osoase.
In fracturile cu deplasare mare este necesara osteosinteza cu placa metalica sau cu brosa centromedulara.

4.6 Fracturile bazinului
Oasele bazinului, alcatuiesc o centura osoasa solida care rezista la o presiune de circa 250kg.
Leziunea ososa care se produce in urma unui astfel de traumatism poate interesa numai unul din oasele componente ale bazinului, unul sau mai multe zone ale lui sau poate interesa mai multe oase deodata. Fractura oaselor bazinului se produce in urma accidentelor constand in apropierea sub daramaturi, strivirea intre doua forte contrare; leziunea afecteaza zonele de slaba rezistenta ale fiecarui os component al centurii pelviene.

Semne

Datorita gravitatii accidentelor in care se poate produce fractura bazinului semnele acestei leziuni sunt intotdeauna marcate de cele ale starii de soc in care se gasesc accidentatii respectivi. La examinare se va observa atent centura pelviana la toti acesti accidentati.
La examinare se poate constata o atitudine vicioasa a uneia sau a ambelor membre inferioare (rotatie externa, scurtate aparent), echimoza sau eroziune la locul unde s-a aplicat agentul vulnerant si in special o impotenta functionala totala, asemanatoare cu o paraplegie.
Prin palpare se pot evidentia puncte dureroase caracteristice corespunzand nivelului fracturii.
In fracturile multi fragmentare pubiene se poate produce ruptura peretelui vezical.

Tratament

In tratamentul fracturilor bazinului pe primul plan se situeaza rezolvarea leziunilor urinare asociate, atunci cand acestea exista. Nerezolvarea lor pot duce la complicatii infectioase din cele mai grave.
Tratamentul leziunilor osoase propri-zise este diferit dupa cum fractura prezinta sau nu deplasare. In fractura fara deplasare bolnavul va sta imobilizat la pat circa 30 zile. Dupa acest interval se permite pozitia sezand si dupa 60 de zile mersul.
In fracturile cu deplasare, se foloseste pentru reducere tractiunea continua.

4.7 Luxatia congenitala de sold

Definitie

Prin displozie luxanta a soldului intelegem totalitatea dismorfiilor osteo-chondro-capsulo-ligamentare coxofemurale care determina sa-i pot determina dizlocarea capului femural din acetabul cu toate consecintele sale tardive sau immediate.

Cauze

Cauze favorizante ale luxatiei congenitale de sold:
1. in cursul dezvoltarii fatului, femurul si cavitatea cotiloida sufera o serie de transformari care pentru anumite etape predispune soldul la luxatii.
2. prezenta pelvina
3. infasarea copiilor nou-nascuti cu membrele inferioare paralele si cu un scutec ghemuit intre coaste.

Semnele clinice

Semnele clinice apar in primele luni de viata, iar radiografia este edificatoare.
Forme anatomice a malformatiilor congenitale ale soldului:
- insficienta acetabulara cu orientarea normala a colului femural
- insuficienta acetabulara cu coxa valga
- subluxatie congenitala cu acetabulul malformat si cap femural excentrat
- luxatia congenitala cu acetabulul inalt; arcul cervicoobturator rupt.
Evolutie si complicatii

La o abductie excesiva cu rotatie externa, capsula soldului este puternic tractionata si supletea vasculara a capului poate fi compromisa.
O alta complicatie este necroza aseptica a capului femural care a fost raportata la 20-30% din bolnavii tratati cu atele rigide, in abductie marcata si rotatie externa.
Multi bolnavi care au fost tratati prin metode manipulative, relativ tarziu in copilarie, au dezvoltat coxa-plana, coxa magna si modificari artritice in viata adulta mijlocie.
La cei tratati precoce, in perioada neonatala se constata absenta complicatiilor sau sechelelor.
De aceea, examinarea soldului nou-nascutilor pentru luxatie ar trebui sa fie tot atat de obisnuita ca numararea degetelor de la maini si picioare, la nastere.

Diagnostic diferential

Diagnosticul diferential se face cu:
- coxa congenitala la care dimensiunea unghiului cervico-difizar al femurului este sub 115° normal 120°
- luxatia traumatica de sold,aici apare durerea, hematom, pozitie vicioasa a membrului
- luxatii patologice de sold (tuberculoza osoasa, osteomielita, poliomielita)
- fractura de col femural
- epifiziologia capului femural.

Tratament

Tratamentul chirurgical la copilul mare (peste 8 ani)

Principalele operatii care se recomanda:
- osteotomia de varizare in coxavalga cu cotil normal
- osteotomia pelvisului in insuficienta sprancenei acetabulare
- acetabuloplastia, in cazurile de cotil format, dar cu spranceana acetabulara slab dezvoltata.
In luxatia congenitala coxofemurala bilaterala inalta dureroasa se recomanda o osteotomie la nivelul unui sold urmat de osteotomie supracondiliana de femur de aceeasi parte si scurtarea femurului de partea opusa (a membrului mai lung).