Mecanismul de formare a urinei cuprinde trei procese fundamentale: m9z2zf
Ø ultrafiltrarea plasmei la nivel glamerular;
Ø reabsorbtia;
Ø secretia anumitor constituenti in tubi.

ULTRAFILTRAREA GLOMERULARA
Este un proces dirijat de forte fizice in urma caruia aproximativ 20% din cantitatea de plasma care iriga rinichii trece prin membrana filtranta glomerulara, extrem de subtire, in cavitatea capsulara. Membrana filtranta nu se comporta ca o membrana inerta ei, prin proprietatile ei fizico-chimice, permite trecerea selectiva doar a unor constituenti si blocheaza trecerea altora. Ultrafiltratul glomerular (urina primara) are o compozitie electrolitica identica cu cea a plasmei; dar este lipsit de proteine, deci este o plasma deproteinizata. Ultrafiltrarea glomerulara este rezultatul presiunii efective de filtrare, care se exercita la nivelul capilarelor glomerulare si reprezinta suma algebrica a unor presiuni care controleaza schimburilor lichidiene la nivelul tuturor capilalelor din organism.

CONSTITUENT U.M. FILTRARE REABSORTIE SECRETIE EXCRETIE
APA (1) 170 168,5 - 1,5
Na+ (mEq/l) 26000 25850 - 150
K+ (mEq/l) 900 900 100 100
Cl- (mEq/l) 18000 17850 - 150
UREE (moli) 870 460 - 410
CREATININA (moli) 12 1 1 12
ACID URIC (moli) 50 49 4 5
GLUCOZA (moli) 800 800 - 0

La nivelul tubilor uriniferi au loc procese extrem de active, anumiti constituenti ai ultrafiltrajului fiind reabsorbiti complet (glucoza) sau doar partial (Na+, Cl-, Uree), altii fiind initial reabsorbiti si apoi secretati (K+).

REABSORBTIA TUBULARA
Este procesul prin care sunt recuperate anumite substante utile organismului din ultrafiltratul glomerular, mentinandu-se astfel homostazia lor plasmatica. Procesul este selectiv, in sensul ca se realizeaza maximal pentru fiecare substanta intr-un segment tubular prin actiunea unor mecanisme celulare specifice, fiind conditionat de debitul substantei respective si de necesitatile organismului. Reabsorbtia (transportul) diferitilor constituenti din ultrafiltrat prin peretele tubului urinifer se face prin mecanisme active si pasive. Transferul activ se realizeaza contra unor gradiente de concentratie sau electrice, necesitand un consum de energie furnizata prin hidroliza ATP. Mecanismele de transport, activ au capacitate limitata pe unitatea de timp si intervin in reabsorbtia glucozei, anumitor aminoacizi, acidului uric, unor vitamine (B12, C), fosfatilor anorganici, sulfatilor si a principalilor ioni ai filtratului (Na+, k+, HCO3).
Transportul pasiv se face sub actiunea unor gradiente fizico-chimice nu necesita consum energetic, nu este limitat de o capacitate maxima si contribuie la resorbtia a trei constituenti principali ai ultrafiltrajului: apa ureea si Cl-.
Apa se reabsoarbe in toate segmentele tubului, cu intensitati diverite, pe baza legilor difuziunii si a osmozei, astfel incat din cei 125 ml filtrati glomerular pe minut, in vezica ajunge numai 1ml/min (deci se absorb 124ml). In tubul contort si mai ales in cel colector se realizeaza reabsorbtia facultativa a apei si Na+ sub controlul ADH si aldosteronului, ajustandu-se eliminarile in functie de starea de hidratare a organismului.

SECRETIA TUBULARA
Este procesul invers celui de reabsorbtie, transportand anumite substante din capilarele peritubulare in lumenul tubului. Are rolul de a elimina atat substantele straine organismului, cat si substantele prezente obisnuit in sange (K+, acid uric), unele numai cand se afla in concentratii mari (creatina). Se realizeaza activ si pasiv.
Secretia activa, avand sediul la nivelul tubilor pronimal si distal, se face impotriva unor gradiente electrochimice si de aceea necesita un consum energetic ridicat (secretia de H+). Prin eliminarea H+ tubii detin un rol fundamental in mentinerea echilibrului acido-bazic al organismului.
Secretia pasiva implica transportul unor constituenti in sensul gradientelor de concentratie si de aceea nu necesita consum energetic direct. Acest mecanism intervine in secretia K+, a bazelor si a acizilor slabi.