7.1. Sugarul, copilul si adolescentul.

Practica psihologiei clinice in cazul sugarului, copilului si adolescentului are urmatoarele particularitati: b3b17bb
(a) Rareori consultatia este ceruta de copil. De cele mai multe ori parintele sau persoana adulta solicita examinarea copilului astfel ca rolul acestora este fundamental.
(b) Atunci cand decidem ce este patologie si ce este normal trebuie tinut cont de stadiul de dezvoltare al copilului. Astfel urinatul in pat este normal la un copil de cateva luni dar nu este normal la unul de 14 ani.
(c) In terapia acestora sunt implicate mai mult metode nonverbale (copiii se exprima mai greu in cuvinte) si indirecte (adultul este angrenat in tratamentul copilului).

7.2. Adultul.

Psihologia clinica a adultului trebuie sa tina seama de urmatoarele aspecte:
(a) Dezvoltarea intelectuala este relativ incheiata (ex. stadiul formal operator), astfel ca nu ne asteptam la modificari marcante in arhitectura cognitiva.
(b) Dezvoltarea personalitatii este la randul ei relativ incheiata, astfel ca schimbari majore in personalitatea subiectului nu pot fi atribuite unor mecanisme de dezvoltare ontogenetica normala.

7.3. Varsta inaintata.

Particularitatile psihologiei clinice in cazul varstei inaintate sunt obiect de investigatie recent. Aceasta deoarece asistam la o crestere a sperantei de viata, ceea ce duce implicit la o sporire a numarului populatiei varstnice. Desi psihologia clinica a varstnicului nu se deosebeste semnificativ de cea a adultului, exista cateva elemente diferentiatorii. Primul se refera la prevalenta unor tulburari psihice. Astfel, ne asteptam ca prevalenta dementelor si a depresiilor severe sa creasca la varsta inaintata. Al doilea aspect se refera la nevoile speciale acestei varste (ex. servicii domiciliare etc.). Al treilea aspect se refera la particularitatile diagnosticului psihologic care este uneori obstructionat de confuzia pacientilor, lipsa motivatiei, handicapuri senzoriale etc.