Natura a ajutat dintotdeauna pe om sa-si realizeze obiectivele si dorintele sale; ea a oferit oamenilor si multiple mijloace de infrumusetare. Oamenii primitivi foloseau ca sulimanuri nu mai putin de 17 vopsele diferite, intre care cele mai cautate erau albitele (marna,var), negrul (carbune de lemn, minerale de mangan) si toata gama de nuante ale ocrului (de la galbenul cel mai deschis, pana la portocaliu si rosu). k4l11lr
In tarile Orientului Mijlociu, a fost descoperita guma secretata de un mic arbust spinos, ale carui picaturi se coagulau in contact cu aerul si degajau un parfum neobisnuit. Acestei gume-rezine i s-a dat numele de „mor”, respectiv smirna.
Tot in aceste regiuni, erau si alti arbori care secretau rezine mirositoare, cum ar fi olibanul(Boswellia corteri), din care se facea tamaia si balsamul de Meca.
Preotii sperau ca mirosul degajat prin incalzirea acestor gume-rezine, prin spiralele de fum ce se ridicau, sa duca mai repede rugaciunile la cer.Totodata, mirosurile respective le dadeau un extaz deosebit, care le intarea credinta in zeii lor.

Preotii egipteni din Heliopolis ofereau zilnic zeului soarelui, trei mirodenii: o rasina dimineata, tamaie la pranz, iar seara, un amestec de sase produse numite „kufi”, in care intra si praful de iris (stanjenel), folosit mai tarziu in cosmetica.
Femeile din antichitate isi colorau in rosu-corai, cu ajutorul sucului de „kufra”, varful degetelor, palmele, degetele de la picioare, calcaiele si uneori chiar si varful sanilor. Planta numita „kufra” era cunoscuta sub numele de „henne” si avea un parfum deosebit. Femeile din orient pulverizau frunzele acestei plante, le amestecau cu catesu(vopsea extrasa dintr-un copac indian) si obtineau colorantul necesar. Turcoaicele isi vopseau parul in rosu cu acest produs.