Definitia sifilisului -; infectia sifilitica este o boala venerica de mare gravitate pe plan social si individual,care a constituit unul din cele mai mari flageluri si calamitati ce s-au abatut asupra omenirii. c4x3xe
Etiologia -; agentul cauzal este TREPONEMA PALLIDUM (Spirocheta pallida).Este un macro-organism spiralat cu lungime de 6-15mm si diametrul de 0,09-0,18 mm,avand ambele capete ascutite.
Simptomatologie

I. SIFILISUL PRIMAR
II. SIFILISUL SECUNDAR
III. SIFILISUL TERTIAR

I. Sifilisul primar -; se caracterizeaza prin:
- leziunea cutanata specifica
- sancrul sifilitic
- adenopatie regionala
- serologie

1) Sancrul sifilitic - apare la locul de inoculare dupa 3-4 saptamani de incubatie asimptomatica.
Sifilisul primar - debuteaza cu o mica pata ce se exulcereaza repede, capatand culoare rosie sau galbuie acoperita de o serozitate clara, stralucitoare.Are margini sterse nedureroase,iar in 4-5 zile capata aspectul tipic -; eroziune rotund-ovala,contur net,nedureroasa,culoare rosiatica cu baza indurata,cartonat sau nodular.
Examen histologic - sancrul tipic este intalnit la 60% din cazuri. Netratat,sifilomul se vindeca spontan in 35-45 de zile lasand o cicatrice hiperpigmenatara.

2) Adenopatia sifilomului primar a) apare dupa 7-8 zile de la instalarea sancrului
Are urmatoarele caractere:

- este regionala
- satelita
- este poliganglionara

b) ganglionii au marimi variabile c) ganglionii sunt inodori,duri

3) Serologia in sifilisul primar

In primele 15-20 zile negativa.Diagnosticul de laborator este pus pe examenul microscopic.Aceasta perioada se numeste perioada sifilisului primar seronegativ.Odata cu aparitia serologiei pozitive se instaleaza perioada sifilisului seropozitiv.

II. Siflisul secundar : se caracterizeaza prin:

- eruptii cutanate generalizate
- se asociaza cu manifestari viscerale,apar leziuni intr-un interval lung,intre 65 zile pana la 2-3 ani.
- sifilidele bogate in spirachete si contagioase
Clasificarea sifilidelor dupa aparitie:
- sifilide in prima izbucnire
- sifilide de a doua izbucnire

Manifestari generale in sifilisul secundar:
-febra
-cefalee
-dureri difuze
-poliadenopatie

1) febra poate urca pana la 40 sub denumirea ”TIFOLA SIFILITICA”
2) cefalee persistenta,localizari multiple
3) dureri multiple la nivelul oaselor,mai frecvent la nivelul telnei ”PERIOSTITA SIFILITICA”
4) poliadenopatie:
-intereseaza grupuri ganglionare
-ganglionii sunt mici,mobili,nedurerosi

Manifestari viscerale in sifilisul secundar:
-hepatice
-neurologice
-renale
-oculare
-ale sferei genitale

Manifestari hepatice - apare in rare cazuri.Hepatita luetica este o raritate aparand sub forma unei hepatite acute-icter.

Manifestari neurologice -apar in 15% din cazuri.Aici intalnim reactii meningeale sau leziuni ale nervilor cerebrali,anomalii de LCR.

Manifestari oculare - keratite,irite,coroidite sau nevrite optice.

Manifestari renale - albuminurii pasagere

Manifestari ale sferei genitale - infectia sifilitica poate afecta epidermul,uterul,ovarul producand metroragii,dismenoree.

Diagnosticul de laborator -sifilisul se stabileste pe metromicroscopie
Reactia serologica este intens pozitiva.
Examen histologic-contin celule gigante.

III. Sifilisul tertial

Se refera la manifestari clinice:
-cutanate
-osteoarticulare
-cardiovasculare
-neurologice ce apar dupa trei ani de evolutie(intre 3-20 ani)
Leziunile in sifilisul tertiar sunt: localizate,profunde si distructive, la maximum de intensitate.Aici exista zone unde persista si se inmultesc - IMUNITATE CU GAURI.
Sifilisul tertiar se imparte in doua categorii:
-benign(leziuni cutanate si osteoarticulare)
-malign(sifilis cardiovascular si neurologic).
Sifilisul tertiar poate avea consecinte catastrofale asupra individului.

Tratamentul sifilisului

Penicilina reprezinta medicamentul de electie in tratamentul sifilisului.Ea are un triplu avantaj:lipsa de toxicitate,toleranta buna si eficacitate mare.

Penicilinele utilizate in sifilis se prezinta sub diferite forme: a) Peniciline hidrosolubile - penicilina cea mai buna fiind panicilina G. b) Peniciline retard - bipenicilina
- PAM (flociline)
- benzantin
- biclinocillina
- glemizol -; penicilina G. c) Peniciline semisintetice -; ele sunt bine tolerate de unele persoane care au prezentat accidente dupa administrarea penicilinelor naturale.
O actiune troponemicida evidenta au urmatoarele antibiotice:
-eritromicina
-spiramicina
-carbomicina
-cloramfenicol

Sindromul imunodeficientei dobindite (SIDA)

Sindromul imunuodificientei dobandite reprezinta o maladie infectioasa manifestata prin dereglarea functiilor sistemului imun si printr-un sir de schimbari clinice.
Agentul cauza este virusul imunuodeficientei umane (HIV).
Germenul patogen se transmite pe cale genitala,prin transfuzia de sange infectat,prin folosirea repetata a siringilor,in care a nimerit material contaminant, prin fluidele organismului(sange,sperma,secret vaginal,lapte).
Virusul a fost depistat in saliva si lacrimi,dar nu se cunosc cazuri de contaminare pe aceste cai.In grupa de risc sunt inclusi homosexualii, prostituatele , bisexualii , narcomanii , bolnavii hematologici , carora le sunt indicate transfuzii frecvente.In grupa de risc sunt incluse persoane,care contacteaza materialul contaminat in timpul activitatii:chirurgii,preparatorii, laborantii.
Perioada de intubatie variaza de la cateva luni pana la 5 ani(dupa ultimele date chiar 8-10 ani).
Perioada de SIDA propriu-zisa se manifesta prin infectii provocate de microorganisme conventionale-patogene si tumori maligne.Sindromul imunodeficientei dobandite se caracterizeaza prin stari morbide,rareori prezente in trecut,infectii oportune provocate de pneumocisti,fungi, microplasme,chlamidii.
Cel mai tipic semn al HIV este limfomegalia.
Tratamentul SIDA consta in combaterea infectiilor oportune,inlaturarea neoplasmelor si stimularea sistemului imun.Poate fi indicata autohemo transfuzia sangelui iradiat cu raze ultraviolete.Remediile etiotrope include preparate antivirale, ce inhiba reproductia agentului patogen.
Azidotimidina si zidovudina au fost printre primele preparate utilizate spre a bloca replicarea a ADN-ului.Se indica cate 0,2 in decurs de 5 saptamani,dar au efecte adverse,in special inhibarea hematopoezei.
Terapia imunomodulanta este orientata spre redresarea starii de imunodeficienta si include imunocorectari naturali si sintetici.Din prima grupa fac parte hormonii timusului,interleuchina,interferonul.