Substantele ontacoide actioneaza in apropierea locului lor de formare si au diverse functii fiziologice pe care si le exercita prin receptori specifici. Aceste substante sunt reprezentate de eicosanoide , care sunt de mai multe tipuri : e3x13xm
- prostaglandine (PG)
- prostacicline (PC)
- tromboxani (Tx)
- leucotriene (LT)
- factorul activator plachetar
Eicosanoidele sunt derivati ai acidului arahidonic din care rezulta o serie de substante , pe 2 cai :
1. Calea ciclooxigenazei ? se formeaza PG, PC, Tx
2. Calea lipooxigenazei ? se formeaza LT.

Eicosanoidele au numeroase roluri :
1. Majoritatea PG produc vasodilatatie in multe teritorii ; PC are actiunea vasodilatatoare, iar Tx are actiune vasoconstrictoare.
LT-C4 si LT-D4 scad tensiunea arteriala , probabil prin deprimarea inimii si diminuarii volemiei prin favorizarea exudarii plasmatice.
2. Intervin in generarea senzatiei de durere si favorizeaza efectul algogen al altor substante tisular active , ca serotonina si histamina.
3. Intervin sn generarea inflamatiei : au efect vasodilatator local, cresc permeabilitatea capilarelor, favorizand exudatia si are efect chemotactic pentru celulele proinflamatorii.
4. Intervin in producerea febrei.
5. Intervin in functionalitatea tubului digestiv : constituie un factor normal de aparare a mucoasei gastroduodenale fata de diverse agresiuni, in special fata de HCl din stomac, probabil prin cresterea secretiei de mucus (PG-E si PC ).
6. Intervin in reglarea motilitatii uterine : PG-F, PG-E2 stimuleaza contractia uterina, atat cea fazica, care ajuta la expulzia fatului in timpul travaliului, cat si cea tonica.
7. Intervin in reglarea unor functii sanguine : a. PG-I2 se produce cu precadere la nivelul endoteliului vascular si are ca efect vasodilatatia si scaderea capacitatii de agregare a trombocitelor. b. Tx A2 - se produce cu precadere la nivelul trombocitelor si are ca efect vasoconstrictia si cresterea capacitatii de agregare a trombocitelor.
Deci intre PG-I2 si Tx A2 se creeaza un echilibru dinamic care asigura o agregabilitate normala a trombocitelor, contribuind la echilibrul homeostaziei sanguine.
8. PG-E2 creste fluxul sanguin renal, mareste salurezasi stimuleaza secretia de renina.
9. PG-F contracta musculatura neteda bronsica , iar PG-E si PC o relaxeaza.
Efectele eicosanoidelor se datoreaza activarii unor receptori specifici cuplati cu proteina G.

ANTIINFLAMATOARE NESTEROIDIENE

Antinflamatoarele nesteroidiene au 3 efecte majore :
1. Analgezic
2. Antiinflamator
3. Antipiretic
1. ACIDUL ACETILSALICILIC (aspirina) - are actiune analgezica, antiinflamatoare si antipiretica , si actioneaza prin inhibarea ciclooxigenazei, care determina inhibarea sintezei de PG.
EFECTE :
- analgetic - difera de efectul analgetic al opioidelor, deoarece el actioneaza prin scaderea pragului sensibilitatii dureroase, si nu prin cresterea suportabilitatii. Actioneaza mai bine asupra durerii fazice decat asupra durerii tonice , si datorita faptului ca are si efect antiinflamator, actioneaza in special asupra durerilor produse de inflamatie. Pentru efectul analgetic este indicat in durerile din cefalee, mialgii, artralgii, nevralgii, dismenoree.
Efectul analgetic se manifesta la doze de 500mg-1g/ o data.
- actiunea antiinflamatorie este evidenta in diferite boli reumatice : reumatismul poliarticular acut, poliartrita reumatoida si spondilita anchilopoietica. Actiunea antiinflamatoare se datoreaza deprimarii sintezei PG-E1 si PG-E2 ca urmare a inhibarii PG-sintetazei.
Efectul antiinflamator se manifesta la doze de 2-4g / 24 ore.
- actiune antipiretica - prin impiedicarea dereglarii centrului termoreglator sub influenta pirogenilor.
- intervine in modificarea agregabilitatii plachetare :
- dozele mici vor inhiba cu precadere ciclooxigenaza de la nivelul trombocitelor si mai putin ciclooxigenaza de la nivelul celulelor endoteliale ; deci scaderea sintezei de Tx A2 are efect antiagregant plachetar.
- dozele mari inhiba si ciclooxigenaza de la nivelul celulelor endoteliale ceea ce duce la scaderea sintezei de PC ? efectul antiagregant dispare pentru ca PC-I2 inhiba agregarea plachetara.
Efectul antiagregant se manifesta la doze de 100-300 mg / o data .
- efect tocolitic ( relaxeaza uterul) - este util in tratamentul dismenoreei ; se administreaza cu prudenta pentru combaterea contractiilor la femeile gravide (tratamentul trebuie intrerupt inainatea nasterii datorita riscului de sangerare .
Concentratiile sanguine de salicilat rezultat prin hidroliza sunt de circa 60 ?g/ml pentru o doza terapuetica unica si de 150-300 ?g/ml pentru administrarea cronica de doze antiinflamatorii. Fenomenele de salicilism pot aparea incepand de la 200 ?g/ml , iar tulburarile metabolice grave apar la peste 450 ?g/ml.
T½ este de circa 20 min. pentru acidul acetisalicilic si de 3-30 ore pentru salicilat. Eliminarea se face pe cale renala.
REAC|II ADVERSE :
- efect iritant pe mucoasa gastroduodenala : poate agrava sau produce gastritele si ulcerele .
- inhibarea ciclooxigenazei deviaza metabolismul acidului arahidonic spre sinteza de LT ceea ce poate duce la aparitia astmului bronsic sau la agravarea acestuia.
- poate produce afectari parenhimatoase hepatice si renale, reversibile.
- poate provoca reactii alergice (2% din cazuri).
- dozele mari provoaca fenomene de salicilism : ameteli, cefalee, trinitus si ..........., tulburari de vedere, greata, voma, somnolenta sau excitatie cu stare convulsiva, hipertermie, eruptii acneiforme.
- la doze foarte mari produce intoxicatia acuta : tulburarile neuropsihice se agraveaza, apar fenomene psihotice si halucinatorii, convulsii, coma , colaps prin dilatare vasculara directa si paralizie vasomotorie centrala ; bolnavul poate muri prin insuficienta respiratorie.

INDICA|II :
1. Ca analgetic in diverse dureri : 500mg-1g / o data ; la copii se recomanda 10-20 mg/ Kg la 6 ore.
2. Ca antiagregant plachetar, in doze de 100-300 mg pe cale orala.
3. Ca antiinflamator : 2-4 g / 24 ore. In tratamentul reumatismului articular acut se dau 5-8 g / zi fractionat , cate 1g o data ; in poliartrita reumatoida (3-5g/zi ).
CONTRAINDICA|II :
- insuficienta hepatica si renala severe
- la ulcerosi
- boli hematologice : hipoprotrombinemie , hemofilie.
- copii sub 5 ani.

2. DERIVA|I DE PARA-AMINO-FENOL a. Fenacetina - are actiune analgetica si antipiretica moderata si actiune antiinflamatorie slaba, fiind utilizata mai ales in asociatii antinevralgice.
Prin metabolizare se transforma in paracetamol, care este mai bine suportat, ea mai formand si alti metaboliti, care sunt toxici pentru rinichi (pot produce nefrita toxica). Actioneaza si la nivelul SNC unde inhiba ciclooxigenaza.
Reactii adeverse :
- eruptii cutanate si leucopenie alergica
- folosirea cronica duce la methemoglobinemie si anemie hemolitica.
Se administreaza oral, 300-600 mg / o data. b. Paracetamolul - are aceleasi proprietati ca fenacetina, dar provoaca mai putin methemoglobinemie si nu favorizeaza hemoliza. Poate produce insa trombocitopenie.
Reactii adverse - in doze mari produce o afectare toxica a ficatului.
Se administreaza oral, 500mg o data , maxim 2,5g / zi . Un comprimat are 500mg.

3. DERIVA|I DE FENAZONA

a. Aminofenazona (Piramidon) - are proprietati analgetice antipiretice asemanatoare acidului acetilsalicilic, dar are efecte antiinflamatorii mai reduse.
Reactii adverse :
- poate produce aplazie medulara de natura alergica cu mortalitate mare
- prezinta risc cancerigen
- eruptii cutanate
- edem angioneurotic
Se administreaza oral cate 300-600 mg / odata . b. Metamizolul sodic sau noraminofenazona (Algocalmin, Nevralgin) are toate proprietatile aspirinei, efectul analgetic fiind mai intens decat cel antipiretic, iar efectul antiinflamator fiind slab.
Nu prezinta risc cancerigen, dar poate declansa aplazia medulara si agranulocitoza la bolnavii cu agranulocitoza la aminofenazona in antecedente.
Un avantaj este faptul ca fiind solubil in apa, poate fi administrat si parenteral. c. Fenilbutazona si Oxifenbutazona au actiune, in principal, antiinflamatorie (antireumatica).Calmeaza durerea si scad fenomenele inflamatorii in poliartrita reumatoida, spondilita anchilopoietica, reumatism cronic, criza gutoasa, tromboflebita.
Se leaga in proportie mare de proteinele plasmatice si poate deplasa de pe proteine alte medicamente : anticoagulantele orale, sulfamide antidiabetice, sulfamide antibacteriene, carora le creste, asftel, efectul.
Din metabolizarea Fenilbutazonei rezulta Oxifenbutazona (cu proprietati antiinflamatoare si de retentie hidrosalina) si ?-hidroxi-fenilbutazona (cu proprietati uricozurice , utila in tratamentul gutei.
Reactii adverse :
- iritatie gastrica cu arsuri, dureri epigastrice, greata, voma.
- activarea ulcerului gastroduodenal si favorizarea complicatiilor: ............., melena, perforatii, penetratii.
- retentie hidrosalina ? edeme.

- risc de agranulocitoza si aplazie medulara .
Contraindicatii :
- la ulcerosi
- la cardiaci , hipertensivi
- in boli renale sau hepatice
- in boli de sange si in alergii.
Se administreaza oral, 600mg/zi timp de 7-10 zile, in 3 prize, dupa mese. Se poate administra si intramuscular si intrarectal.

4. INDOMETACINA - este un derivat de acid indolacetic, foarte activ ca antiinflamator. Este cel mai puternic inhibitor al sintezei de PG, efectul antiinflamator fiind mai puternic decat cel antipiretic si cel analgetic.
Indicatii :
- spondilita anchilopoietica
- coxartroza
- crize de guta
- dismenoree
Reactii adverse :
- anorexie, greata, epigastralgii, diaree, ulcer
- icter
- potenteaza efectul anticoagulantelor orale ? risc de sangerare
- tulburari de vedere
- neutropenie, trombocitopenie, anemie aplastica (foarte rar )
- reactii alergice de tip anafilactic : eruptii urticariene, crize de astm.
Contraindicatii :
- ulcerosi
- psihotici, parkinsonieni, epileptici (poate agrava boala).
Se administreaza oral, in doze de 25 mg de 3-4 ori /zi, dupa mese.
5. PIROXICAMUL - are toate proprietatile antiinflamatoarelor nesteroidiene, dar durata efectului este lunga, astfel incat se poate administra o data/zi . Determina o iritatie gastrica puternica.
6. MELOXICAMUL - este inrudit cu Piroxicamul, are aceleasi efecte, dar riscul de afectare digestiva este mult mai mic. De asemenea, efectul antiagregant plachetar este mai mic.
Studierea acestu medicamnet a dus la concluzia ca ciclooxigenaza este de 2 tipuri :
- Ciclooxigenaza 1 care produce in mod tonic PG care sunt implicate cu precadere in mentinerea integritatii mucoasei digestive si in mentinerea normala a agregabilitati plachetare.
- Ciclooxigenaza 2 care actioneaza fazic producand PG implicate in durere, febra si inflamatii.
Deci, Meloxicamul inhiba mai mult ciclooxigenaza 2 decat ciclooxigenaza 1.
Alte medicamente care inhiba selectiv ciclooxigenaza 2 sunt : Rofecoxitolul si Colecoxitolul care au efect antiinflamator, antipiretic si analgetic, fiind utile in tratamentul durerilor articulare cronice, in tratamentul dismenoreei, fara efecte pe mucoasa gastrica. Deoarece nu inhiba ciclooxigenaza 1, nu pot fi utilizate ca antiagregante plachetare.
7. ...................(Singulair) - inhiba specific receptorii pentru LT-C4 si LT-D4 aavand efect antiasmatic, cu eficacitate maxima pe astmul provocat de antiinflamatoarele nesteroidiene (in special astumul produs de aspirina).
8. Alte antiinflamatoare sunt : a. Iboprofenul (Brufen) este un compus de sinteza cu structura aril-acetica, avand efecte asemanatoare cu acidul acetilsalicilic.
Reactii adverse:
- tulburari dispeptice, mai ales gastralgii.
- hemoragii digestive si ulcer (foarte rar)
- citoliza hepatica
- tulburari de vedere
- tulburari hematologice
Contraindicatii:
- ulcerul si afectiunile hepatice
- tulburari hematologice. b. Ketoprofenul si Diclofenacul (Voltaren) - sunt derivati aril-acetici cu proprietati similare Ibuprofenului, dar mai activi ca acesta. Au in special efect antiinflamator.