ANTICORPII

Limfocitele B vaneaza germenii precum bacteriile sau virusurile libere care plutesc in afara celulelor, in sange sau in alte fluide corporale. Alertate de prezenta invadatorilor, limfocitele si celulele plasmatice vin pe campul de lupta si instaleaza aici o adevarata uzina moleculara din care vor iesi milioane de anticorpi identici, intr-un ritm extreme de rapid - 2000 de astfel de molecule pe secunda!

Cele mai eficiente raspunsuri ale sistemului imunitar au loc atunci cand sunt implicate si celulele ucigase si anticorpii. Sa luam cazul unei contaminari cu virusul gripei. Cand o persoana “i-a gripa”, celulele ucigase intervin pentru a distruge celulele infectate cu virusul gripei, dar anticorpii sunt esentiali pentru a impiedica raspandirea virusului prin fluxul de sange care circula prin tot corpul. Anticorpii actioneaza ca un fel de cercetasi care patruleaza in tot corpul in cautarea intrusilor si ii imobilizeaza, ramanand cu ei pana sosesc celulele ucigase, artileria grea a sistemului imunitar, a-i nimici. Celulele B, inafara de fabricarea anticorpilor, mai au si functia de a alerta complementul, acest de sisteme proteine letale prezente in fluxul de samge in orice moment, in asteptarea oridunului de inrolare. Luate fiecare in parte, aceste proteine sunt lipsite de orice putere, insa impreuna declanseaza o reactie chimica in lant, devenind o arma redutabila de distrugere a microbilor.

UN SISTEM DIVERS SI UIMITOR DE SPECIFIC
Cele 10 mii de miliarde de celule B din corpul uman sunt capabile sa produca mai mult de 100 de milioane de anticorpi diferiti, permitandu-i organismului sa se apere impotriva unei armate intregi de microbieni. O celula B poate produce un tip de anticorpi care lupta impotriva unei bacterii ce provoaca pneumonie, in timp ce altele produc anticorpi impotriva gripeisau a malariei. Dar cum poate un system atat de vast si de divers sa fie atat de specific, in acelasi timp? Oamenii de stiinta au cautat decenii intregi raspunsul la acesta intrebare.
Mai mult timp s-a crezut ca un antigen care patrunde in organism actioneaza ca un model - astfel incat, atunci cand molecula de anticorp se confrunta cu antigenul, va lua forma complementara a antigenului, mualndu-se in jurul lui. Dar cercetarea a aratat ca organismul indeplineste o incredibila performanta pentru a genera varietate. Susumu Tonegawa, care a castigat in 1987 Premiul Nobel pentru descoperirea s-a si care in prezent lucreaza la MIT(Massachutssets Institute of Technology), a aratat ca genele care codeaaza anticorpii sunt mostenite ca fragmente de gene ce se reunesc pentru a forma o gena completa numai in celule B individuale, pe masura ce acestea se dezvolta. Se pare ca, pe msura ce o celula B se maturizeaza in maduva spinarii, acolo unde ia nastere aceasta alege fragmente ale genelor care codeaza anticorpii, apoi le reuneste pentru a forma un anticorp unic si functional. Rezultatul este ca organismul are la dispozitie o populatie uriasa de celule B, fiecare dintre ele capabila sa produca anticorpi specifici impotriva unui tip de antigen.
Din nefericire, aceasta lupta a sistemului imunitarimpotriva invadatorilor se traduce, cand infectia este puternica, intr-o serie de simptome suparatoare. Aproape fiecare maladie are acelasi fel de simptome: febra, dureri de cap, dureri in articlatii, oboseala, lipsa poftei de mancare, apatie sexuala.

ORGANISMUL SEAMANA CU UN CAMP MINAT
Arsenalul nostru de lupta imotriva microbilor este atat de puternic si implica atat de multe mecanisme de aparare, incat uneori ne pune in pericol mai mult decat invadatorii. Unul dintre marii oameni de stiinta care au studiat viata celulelor, Lewis Thomas, afirma: “Traim in mijlocul unor dispozitive explozive; suntem un camp minat”. Din cauza reactiei reflexive a organismului care se apara uneori sistemul imunitar se straduieste atat de tare sa protejeze organismul imunitar de o infectie incat ii provoaca simptome mult mai grave decat i-ar fi produs invadatorul antigen. Bolile nu sunt, de fapt, altceva decat raspunsul sistemului nostru imunitar la prezenta unui invadator care reprezinta o amenintare. Dar uneori amenintarea este absolut insignifianta in comparatie cu reactia sistemului imunitar.

CARE ESTE MECANISMUL DE PRODUCERE A ALERGIILOR?
Sa ne imaginam un nor de polen plutind deasupra unui oras si ajugand sa fie inhalat de un copil al carui organism nu a mai fost expus niciodata la aceasta substanta. Particulele de polen o data ajunse in corp declanseaza o reactie imunitara care consta in producerea unui mare numar de inticorpi dintr-o clasa particulara: Imunoglobulina E, numita prin prescurtare IgE. Acesti anticorpi sunt facuti pentru a ataca antigenii, dar in mod inexplicabil o parte dintre ei se ataseaza de anumite celule situate in caile nazale si in gat si asteapta acolo pana data viitoare cand in aer pluteste acest tip de polen. Atunci elibereaza in organism substante chimice puternice, numite histamine, care distrug micile particule de polen insa cu pretul unor simptome suparatoare: stranut, nas infundat, senzatie de sufocare si umflare pronuntata a tesuturilor.

O EROARE DE MEMORIE
Desi extrem de sofosticat, sistemul imunitar poate comite erori. Intr-un fel necunoscut inca, sistemul imunitar al persoanelor alergice a invatat ceva caer nu este adevarat -; si anume ca o substanta straina inofensiva este periculoasa pentru organism. In mod normal, corpul invata sa se apere prin experienta -; intalneste un antigen, lupta imtporiva lui, invata totul despre el si apoi isi aminteste aceste informatii urmatoarea data cand se confrunta cu el. Reactiile alergice intervin atunci cand memoria sistemului imunitar devine confuza, iar un intrus inocent este identificat drept o amenintare.
Alergeni de tip diferit determina organimul sa actioneze in mod diferit. Pot aparea reactii alergice la anumite feluri de mancare, la intepaturi de insecte sau la medicamente. Urticaria este o reactie alergica obisnuita la mancare, care apare si dispare apoi brusc.
Pentru unii oameni, alergiile sunt o problema de sanatate minora, altora le provoaca, insa, simptome foarte grave, uneori mortale. Expunerea la un antigen care a in prealabil a provocat sensibilizare, cum ar fi veninul de albina sau de viespe, poate duce la o reactie absolut exagerata numita anafilaxie. In cateva minute dupa ce un individ a fost intepat de o albina, limba si buzele se umfla foarte tare, apar umflaturi dureroase si mancarime puternica a pielii, tensiunea arteriala scade foarte mult. In cazurile extreme, daca nu se intervine imediat pentru a ajuta persoana alergica, o simpla intepatura de albina ii poate fi fatala.
In prezent, numeroase cercetari urmaresc obtinerea unui control mai mare impotriva alergiilor. Cercetarea se indreapta in doua directii principale: pe de o parte, se urmareste controlarea productiei de anticorpi IgE, resposabili de alergii; pe de alta parte tehnicile medicale urmaresc desensibilizarea individului la un anumit alergen. Metoda de desensibilizare consta in injectarea alergenului sub o forma diferita pentru ca organismul sa produca anticorpi din clasa IgE, in speranta ca, atunci cand alergenul cand va patrunde in corp, va fi imediat neutralizat si nu va avea timpul sa ajunga la anticorpii fixati in zonele din gat si din caile nazale care provoaca simptomele alergice.