Motto: “Daca nu poti ajuta un accidentat sa traiasca, macar nu-l ajuta sa moara”

Primul ajutor este asistenta medicala de urgenta aplicata la locul accidentului. Primul ajutor este necesar pentru a micsora riscurile accidentatului (a evita agravarea starii lui) si a face posibil transportul acestuia. In general primul ajutor este simptomatic, adica trateaza simptomele accidentatului (dureri, stare de inconstienta, sangerari, absenta pulsului etc.) si nu cauzele lor (tratament etiologic). Scopul sau este de a asigura supravietuirea, a evita complicatiile si de a scurta timpul de vindecare. t4d1df
Salvatorul trebuie sa nu isi depaseasca niciodata nivelul cunostintelor, deoarece poate agrava starea accidentatului. Obligatia primara a salvatorului este sa stabilizeze starea accidentatului, astfel incat acesta sa poata fi trnsportat cu riscuri minime catre punctul cel mai apropiat unde poate primi asistenta medicala de specialitate. Orice alta actiune se afla in plan secundar. Moralul accidentatului trebuie sustinut pe tot parcursul actiunii de salvare. Nu avem voie in nici o situatie sa reprosam unui accidentat ca a fost necesar sa il salvam. Pe durata transportului starea accidentatului trebuie supravegheata in permanenta; pana in momentul in care acesta este preluat de medicii specialisti responsabilitatea apartine salvatorului. Acesta din urma trebuie sa fie capabil de autocontrol si sa aiba capacitati organizatorice.
Etapele primului ajutor sunt:
I. Scoaterea accidentatului din mediul in care s-a produs accidentul (apa, foc, zapada, automobil etc.). Acest lucru nu este intotdeauna posibil.
II. Indepartarea curiosilor trebuie avuta in vedere pe toata durata actiunii. Ideal ar fi sa avem cel putin un colaborator care sa faca acest lucru..
III. Examinarea accidentatului se face cu foarte multa blandete, pe cat posibil fara a-l misca.
Se controleaza: pulsul (la incheietura mainii, la carotida sau artera femurala) respiratia (de obicei se aude sau se simte in ureche; eventual se poate folosi o oglinda rece, care se abureste) reflexul pupilar
Daca nu se constata semne vitale se incerca, in cazul in care exista sanse de reusita (a trecut foarte putin timp - de ordinul minutelor - de la incetarea activitatii cardiace), resuscitarea (masaj cardiac si respiratie artificiala). In caz de insucces sau inutilitate evidenta accidentatul trebuie lasat exact asa cum l-am gasit, pentru ca procuratura sa poata eventual intocmi actele de deces.
Daca accidentatul are puls si respiratie, se verifica starea de constienta (numele, data de azi etc.). In caz afirmativ, se stabilesc conditiile accidentului (ce a patit? unde il doare?), pentru a stabili leziunile posibile.
In continuare se stabilesc leziunile existente: hemoragiile externe sunt vizibile. Cele interne pot apare in craniu, torace sau abdomen si sunt de obicei insotite de vanatai sau plagi. Locul respectiv se durifica din cauza sangelui care curge in interior. In cazul hemoragiilor interne craniene, deosebit de periculoase, accidentatul devine palid si isi poate pierde cunostinta fracturile se pot identifica prin palparea cu blandete (atentie!) a intregului corp. Daca accidentatul este cazut pe spate, este descaltat si se trece un ac peste talpa. Daca nu simte nimic, avem de a face cu o fractura de coloana.
IV. Acordarea primului ajutor va fi aprofundata pentru fiecare caz in parte in continuare
V. Anuntarea unui post medical de nivel cat mai inalt. Toate spitalele, autosanitarele, echipele de salvamont, salvamar etc. folosesc o frecventa radio “de salvare”
VI. Organizarea si efectuarea transportului catre postul medical
VII. Supravegherea permanenta accidentatului, care trebuie transportat pe targa cu capul inainte, pentru ca salvatorul care sta in spate sa poata observa orice modificare aparuta
Plagile pot fi cauzate de factori mecanici (muscaturi, taieturi, rosaturi), termici (arsuri si degeraturi) sau chimici (plagi produse de baze si acizi). In toate cazurile se executa toaleta plagii, care consta in:
Degajarea plagii de haine (rationala - nu se taie haine acolo unde nu este neaparat necesar) sau par (prin taiere in smocuri care vor fi apucate individual, pentru a nu cadea fire in plaga, dinspre plaga catre exterior). Umezirea parului ajuta foarte mult.
Dezinfectarea instrumentarului se poate face prin clatire cu dezinfectant foarte puternic (alcool), fierbere minimum 30 de minute sau flambare
Dezinfectarea mainilor salvatorului se face prin spalare cu apa si sapun de 2-3 ori, fara a sterge mainile pe prosop (este o sursa de infectie), apoi mainile se clatesc cu alcool si se usuca prin scuturare. Din acest moment salvatorul va atinge numai obiecte sterilizate.
Curatarea plagii se face in 3 etape: se curata pielea din jurul plagii cu un tampon de tifon inmuiat in apa cu sapun se curata plaga cu un tampon de tifon (niciodata vata - poate lasa scame in plaga) inmuiat in dezinfectant slab (apa oxigenata, rivanol). Spalarea se face din interior spre exterior extragerea corpurilor straine. Corpurile mari (pietricele, ace) se scot cu o penseta, cele mici sau sfaramicioase (scame, pamant) cu ajutorul lichidelor (apa oxigenata din abundenta, jet de apa cu o seringa, dintr-o punga de plastic gaurita etc.). Exista pastile (Perogen) care se dizolva in apa, rezultand apa oxigenata
Dezinfectarea plagii se face cu un tampon de tifon imbibat in dezinfectant. Mai intai se dezinfecteaza pielea din jurul plagii cu un dezinfectant tare (alcool, iod), apoi plaga cu un dezinfectant slab (rivanol, apa oxigenata, mentol). Plaga se dezinfecteaza prin turnare, in cel mai rau caz prin tamponare. Atentie - niciodata nu se aduce plaga in contact cu dezinfectanti tari, acestia provocand necroza (“arderea”) tesuturilor!

Acoperirea plagii se face cu bucati de pansament steril. Daca dimensiunile compreselor nu sunt suficiente pentru a acoperi intreaga plaga, se pun mai multe comprese, dar nu alaturate, ci suprapuse pe 1/4-1/3 din suprafata. Daca hemoragia strabate stratul de pansament, se mai adauga straturi. Dupa 4-5 straturi se poate pune un strat gros de vata care sa absoarba sangele.
Pansarea se face cu fasa sterila, fiecare zona a corpului in mod diferit. Totusi majoritatea acestor zone pot fi aproximate cu trunchiuri de conuri. Pentru segmentele conice exista elemente comune de pansare a. rola de fasa se apuca cu mana dreapta, capatul fasei cu mana stanga b. rola se tine sub planul fasei
Pansarea incepe in zona subtire a trunchiului de con, sub plaga, cu 3-4 ture de fixare, mai stranse (1). Apoi se merge pe diagonala in sus (2), iar deasupra plagii se infasoara din nou 3-4 ture de fixare (3). In continuare se coboara din nou catre partea de sub plaga, tot pe diagonala (4). Jos se mai infasoara 2-3 ture de fixare (5), apoi se fixeaza pansamentul fie cu leucoplast sau un ac de siguranta, fie despicand fasa si facand un nod (atentie, nici prea strans, nici prea larg, in nici un caz pe plaga!)

Infectia
Se considera ca orice plaga este infectata. Daca dezinfectarea nu se face sau se face incorect, apare infectia. Aceasta poate apare si in cazul in care pansarea a fost facuta corect, dar pansamentul nu a fost schimbat un timp indelungat. Din acest motiv pansamentul trebuie schimbat cel putit o data pe zi, in cazuri extreme la doua zile.
In cel mult 24 de ore de la declansarea infectiei, zona afectata se inroseste, devine mai calda, pot apare dureri atenuate sau intepaturi. In acest stadiu pericolul nu este mare, dar trebuie actionat cat mai rapid pentru ca starea accidentatului sa nu se agraveze.
Intr-o prima etapa se reface pansamentul si toaleta plagii, curatand puroiul ca pe un corp strain. Se aplica un unguent antibiotic sau dezinfectanti slabi (infuziile de patlagina, musetel sau menta sunt foarte bune!). Daca nu se observa o stagnare a infectiei, se mai deschide putin plaga pentru a patrunde mai adanc si se repeta procedura. In cazul unei stari febrile, situatie in care accidentatul se afla deja in pericol (este primul pas spre septicemie - infectia se generalizeaza), se administreaza antibiotice (penicilina, tetraciclina) 2 pastile apoi cate una la 6 ore. Daca dupa 12 ore nu apare stagnarea se administreaza o pastila la 4 ore si se organizeaza transportul de urgenta catre cel mai apropiat spital.
Se recomanda aplicarea de comprese reci in zona infectiei, procesul de infectare fiind astfel incetinit.
Hemoragiile a. hemoragiile interne se manifesta prin dureri in zona plagii, paloare (fata si/sau extremitatile membrelor sunt palide si reci), ameteli. Atentie insa, aceleasi simptome pot apare si din cauza hipotensiunii sau lipsei de calciu. Se aplica comprese reci pe locul hemoragiei si se organizeaza transportul cat mai urgent, intr-o pozitie care sa micsoreze aportul de sange catre zona lezata. b. hemoragiile interne cu manifestari externe sunt cauzate de leziuni interne, dar sangele iese in afara corpului prin orificii naturale (nas, gura etc.). Se actioneaza ca si in cazul hemoragiilor interne. In cazul sangerarilor pe gura se poate inghiti apa rece sau gheata, iar in cazul hemoragiilor nazale se pot aplica tampoane in nari. c. hemoragiile externe pot fi arteriale (sangele provine dintr-o artera, este rosu aprins, tasneste cu presiune sau pulsand) sau venoase (sangele provine dintr-o vena, este rosu inchis si curge continuu). Tratamentul consta in oprirea hemoragiei si eventual administrarea de analgezice

Oprirea hemoragiei se poate face prin compresie digitala (pentru scurta durata), pansament compresiv (legat strans) sau garou. Acesta din urma poate fi un tub de cauciuc, un snur, o curea etc. Garoul se aplica deasupra plagii in cazul hemoragiilor arteriale si sub plaga in cazul celor venoase, astfel incat sa impiedice ajungerea sangelui la plaga. La fiecare 15-20 de minute garoul trebuie slabit obligatoriu pentru cateva minute, pentru a permite irigarea zonei respective cu sange, in caz contrar aparand necroza (tesuturile, lipsite de oxigen, mor). Garoul trebuie scos definitiv dupa 4 ore, in cel mai rau caz 6 ore. Pentru ca toti salvatorii sa poata tine cont de acest lucru, pe obrazul accidentatului se scrie cu pasta ora si minutul aplicarii garoului.
In cazul unor vase de sange importante se poate aplica un garou compresiv - in punctul de compresie se aplica un corp dur, de dimensiunile unui dop, invelit in mai multe straturi de fasa, care sa preseze vasul, iar peste el un pansament legat strans.
Hemoragiile foarte puternice, cu pierderi masive de sange, pot duce la starea de coma, deoarece creierul nu mai este irigat suficient. In acest caz, ca o ultima solutie, se poate aplica autotransfuzia. Accidentatul este culcat cu picioarele mai sus decat capul si cu mainile ridicate, astfel incat sangele sa curga catre creier.

Leziunile termice
1. Degeraturile sunt provocate de expunerea locala a tesuturilor la temperaturi negative si favorizate de stanjenirea circulatiei sangelui, umezeala (haine ude) si contactul cu suprafete metalice (inele, cercei, bratari etc.). Exista 3 grade de gravitate a degeraturilor:
I. Portiunea afectata devine alba, usor inflamata, se pierde mobilitatea articulatiilor, sensibilitatea locala. Segmentul respectiv trebuie izolat de frig (cu manusi, fular, caciula, ciorap de lana etc.), dupa care trebuie incalzit lent la temperatura camerei. Pe durata reincalzirii apar dureri si mancarimi. Cu cat incalzirea este mai lenta, cu atat durerile sunt mai mici. Se poate masa locul cu un corp foarte moale, in nici un caz cu zapada!
II. Sunt afectate straturi mai profunde ale tesuturilor, culoarea este usor albastruie. La reincalzire durerile sunt foarte mari, portiunea se inroseste, apoi se invineteste. Se aplica acelasi tratament.
III. Forma foarte grava, sunt afectate zone mari ale tesuturilor, care sunt lipsite de oxigen si materie nutritiva un timp indelungat. Zona afectata se innegreste si apare cangrena. In acest caz membrul afectat trebuie amputat
2. Arsurile sunt provocate de expunerea la temperaturi inalte. Primul pas consta in indepartarea hainelor si obiectelor care conserva caldura. Apoi peste zona afectata se toarna apa rece timp de cel putin zece minute, pana cand durerea nu mai reapare atunci cand nu se mai toarna apa. Plaga nu se trateaza in nici un fel, doar se panseaza steril. Basicile nu trebuie sparte niciodata. In cazul arsurilor produse de lichide sau gaze fierbinti se va bea apa rece cu inghitituri mici.
Arsurile chimice se vor clati cu multa apa. Nu incercati niciodata sa neutralizati substanta care a produs arsura cu alte substante. Se procedeaza apoi ca si in cazul arsurilor termice.
Hipotermia este un fenomen care apare in cazul expunerii corpului uman la temperaturi scazute (nu neaparat negative!). Organismul, incercand sa protejeze organele vitale de temperatura scazuta, reduce circulatia sangelui in zonele periferice ale corpului. Simptomele sunt ameteala, somnolenta, lipsa de energie si vointa, incoerenta. In ultimele momente controlul reflex asupra circulatiei se pierde, capilarele se redeschid si apare o senzatie de caldura, avand loc asa-numita moarte alba.

Accidentatul trebuie izolat termic cat mai bine, invelit in haine groase, paturi, saci de dormit etc. (nu acoperit!), miscandu-l cat mai lent. Miscarile bruste pot antrena circulatia sangvina, sangele rece de la periferie ajungand astfel la organele interne si producand moartea. Din acelasi motiv accidentatul nu trebuie in nici un caz masat! Acesta trebuie transportat intr-o incapere cu temperatura normala (20-30°C) si incalzit treptat din interior spre exterior prin administrarea de bauturi calde si dulci, nealcoolizate. Hipotermia este favorizata de disipatorii de caldura (haine ude, apa).
Fracturile pot fi inchise sau deschise. In al doilea caz osul rupt a rupt tesuturile inconjuratoare si a iesit in afara corpului, complicand astfel situatia, deoarece pot fi lezate vase sangvine importante sau nervi. Fracturile, daca nu sunt deschise si, deci, vizibile, se pot identifica prin palparea usoara a corpului accidentatului, in special in locurile in care acesta simte dureri puternice. Se administreaza analgezice (calmante) si se imobilizeaza. In cazul fracturilor deschise se efectueaza mai intai hemostaza (oprirea sangerarii) si toaleta plagii.
Uneori poate apare doar fisurarea osului in urma lovirii sau solicitarii anormale. Durerea este foarte localizata iar membrul afectat nu poate fi folosit. Se intervine ca si in cazul fracturilor.
ATENTIE! Niciodata nu trebuie incercata in cadrul primului ajutor reducerea fracturii (reasezarea oaselor in pozitia naturala), deoarece un nespecialist poate astfel produce leziuni suplimentare!
Imobilizarea fracturilor
Pentru imobilizare se folosesc obiecte de o constructie speciala, numite atele, care pot fi insa improvizate (scanduri, crengi, tabla etc.). Se imobilizeaza ambele capete ale osului rupt. Extremitatile membrului imobilizat trebuie lasate libere pentru a putea observa orice schimbare (umflare, paloare) care ar putea indica o imobilizare incorecta, care stanjeneste circulatia sangelui (vezi garou). Capetele osului, ca si atelele, trebuire invelite in materiale moi (vata, prosop etc.). Imobilizarea este specifica pentru fiecare tip de fractura in parte si trebuie invatata prin exercitii practice. In general se folosesc cate doua atele, pe ambele parti ale membrului afectat. In cazuri extreme un picior se poate imobiliza legandu-l de celalalt iar un brat prin legarea de corp.
Alte afectiuni ale aparatului loco-motor
Carceii sunt niste contractii involuntare, dureroase, ale muschilor, cauzate de lipsa de calciu si favorizate de frig, umezeala si efort. Se relaxeaza membrul in cauza, se administreaza calciu gluconic, se maseaza usor locul si se fereste de frig si umezeala.
Intinderile de muschi, ligamente sau tendoane sunt produse de solicitarea anormala a elementului respectiv si favorizate de lipsa de calciu, de antrenament sau o incalzire necorespunzatoare. Apar dureri surde in locul afectat. Se administreaza vasodilatatoare, antiinflamatoare, se aplica comprese reci si se imobilizeaza. La solicitari mari poate apare chiar ruptura elementului in cauza, identificabila prin palpare si caracterizata de o durere puternica. In acest caz membrul afectat trebuie tinut in repaos.
Entorsele apar la solicitarea anormala a unei incheieturi, care se umfla si devine dureroasa. Se administreaza analgezice si antiinflamatorii, se aplica comprese si se imobilizeaza. Uneori, la solicitari mai puternice, poate apare luxatia, oasele deplasandu-se unul fata de celalalt si iesind din articulatie. Interventia este identica.