Face parte integranta din fenomenele mişcarii naturale a populatiei legata in special de demografia şi sociologia familiala. In general intre nuptial şi fertilitate exista o corelatie directa existand şi exceptii in sensul ca indicii nuptialitatii nu scad sau nu cresc in paralel cu cei ai fertilitatii.

Definitie: Nuptialitatea masoara intensitatea , frecventa casatoriilor intr-o populatie.

Formula: c

N_p = x1000

L

N_p = indice de nuptialitate

C = numarul de casatorii dintr-o perioada şi dintr-un teritoriu

L = numarul mediu de locuitori

Se poate utiliza şi indicele corectat de nuptialitate, prin standardizarea populatiei (directa, indirecta).

Se calculeaza pe grupe de varsta, pe medii, nuptialitatea celibatarilor (la prima casatorie), nuptialitatea la divortati şi vaduvi.

In dinamica populatiei europene au aparut schimbari radicale. Astfel se inregistreaza urmatoarele tendinte:

1. Scaderea nuptialitatii şi creşterea divortialitatii, uniunile consensuale inlocuind tot mai mult casatoriile şi ca urmare a crescut numarul de copii din afara casatoriilor oficiale (creşte rata fertilitatii nelegitime).

2. In societatile evoluate rolul femeii este ridicat, la fel şi la nivel de educatie. Aceasta are urmatoarele consecinte:

• consecinte favorabile asupra starii de sanatatea a copiilor

• scaderea numarului de copii nedoriti

• creşterea rolului femeii in societate a determinat creşterea divortialitatii

3. Eficacitatea mijloacelor contraceptive a facilitat uniunile consensuale şi scaderea numarului de copii nedoriti.

4. Declin puternic al fertilitatii cu scaderea numarului de copii de rang mare

(III,IV) şi creşterea intervalului protogenezic.

1. Sporul natural scazut ceea ce duce la imbatranirea populatiei şi schimbarea raportului de dependenta.

 

Cuplul conjugal, marital = diada familiala

Casatoria este un act firesc in cadrul evolutiei societatii şi normal se soldeaza cu urmaşi, ceea ce duce la sporul de populatie.

In modelul demografic actual al tarii noastre, fertilitatea legitima reprezinta inca, componenta cea mai importanta.

Pe medii casatoriile sunt mai frecvente in mediul rural datorita cenzurii ancestrale, religiozitatii şi moralitatii.

In Romania s-au inregistrat valori situate in mod constant in jurul valorii de 8-9%. Astfel in 1960-10,7%, 1970-7,2%, 1980-8,2%, 1989-7,7%, 1990-8,3%, 1995-6,3% (aceasta valoare releva situatia economica şi modificarile aparute in mentalitatea indivizilor şi comportament marital in perioada de tranzitie).

 

CONCUBINAJUL = uniune consensuala e tot mai frecvent in tarile dezvoltate socio-economic (ex: Suedia).

Exista trei stari matrimoniale

• casatorit

• necasatorit

• uniune consensuala

Ultimul Raport OMS (1997) al Biroului Regional European, privind evaluarea starii de sanatate in Europa arata ca se mentine tendinta generala, constanta anterior, de creştere a numarului de femei ce dau naştere la un copil in afara casatoriei. Dar in tari ca Estonia, Islanda, Suedia aproximativ 90% dintre femeile insarcinate (fertilitate nelegitima) traiesc cu tatal copilului respectiv.

La noi datorita legislatiei in vigoare, concubinajul are o serie de dezavantaje financiare atat pentru membrii cuplului ( in caz de deces, despartire, moşteniri, etc.) cat şi pentru urmaşi (copii nelegitimi, probleme sociale multiple). Este important de retinut ca un copil nelegitim are toate drepturile unui copil legitim.

 

DIVORTIALITATEA

 

Definitie: intensitatea divorturilor la cei casatoriti. Este un fenomen demografic ce se studiaza concomitent cu nuptialitatea.

Indicele brut de divortialitate se calculeaza sub doua aspecte:

d_i

1. D_I = x 1000 arata cate divorturi se pronunta la 1000 de locuitori

L

 

d_i

2. D_I = x 1000

c

D_i = indice de divortialitate

d_i = numar de divorturi intr-o perioada şi intr-un teritoriu anumit

L = numar mediu de locuitori

C = numar de casatorii existente

A doua formula este mult mai corecta, populatia de referinta fiind cea casatorita. Ea arata procentual cate casatorii se mentin in timp.

Sub aspect demografic şi moral divortul apare ca urmare a unor conflicte stresante şi consumptive, neurastenizante ce merg pana la agresiuni, crime, etc. Exista insa şi divorturi inevitabile:

• despartiri indelungate care duc la stingerea stereotipului familial ceea ce duce la desfacerea diadei familiale

• tulburari de comportament datorate psihopatiei alcoolice plus conflicte şi infidelitate ocazionala sau psihopatologica (la femei e consecinta nimfomaniei, iar la barbati e consecinta satiriazisului)

• divort inevitabil in cadrul patologiei psihiatrice = divort remediu , in cazul delirului de gelozie datorat fenomenelor de progredienta a bolii psihiatrice, pentru a evita imbolnavirea partenerului sanatos (risc de inductie psihiatrica-“folie a deux”).

 

Evolutia divortialitatii in Romania

 

In general fenomenul nu a atins cote alarmante, dar din 1970 frecventa divorturilor este constanta in jurul valorilor de 1,3‰-1,6‰. Legislatia foarte facila a divorturilor in perioada anilor’60 a determinat aparitia “casatoriilor de proba” urmate de divort , ceea ce a dus la o rata a divortialitatii situata peste 2‰(1960-2,01‰). In 1966 odata cu decretul 770 privind intreruperea cursului normal al sarcinii, a aparut o alta legislatie care facea mult mai dificil divortul (taxa mare, timp de gandire obligatoriu de un an şi apoi incepea divortul propriu-zis).Acestea au dus la o scadere a divortialitatii:1966-1,65‰, 1967-0‰, 1968-0,2‰. Dupa 1974 divortialitatea a crescut prin modificarea legislatiei.

In 1994 s-a inregistrat valoarea cea mai ridicata de dupa 1990 : 1,74‰, dar in 1995 a scazut iar la 1,5‰.

Cauze:

• lipsa locuintei

• şomaj

• venit mic

• saracirea populatiei care e mai accentuata in tarile Europei Centrale şi de Est (şi mai ales in Romania) decat s-a scontat, ceea ce a dus la conflicte conjugale şi in cele din urma la divort.