6.1 AFECTIUNI CONGENITALE

Fistule cervicale laterale sunt cauzate de diversi factori toxici exogeni care perturba dezvoltarea intrauterina normala a santurilor branhiale. Obiectiv se remarca un orificiu cutanat la nivelul marginei anterioare a muschiului sternocleidomastoidian. Orificiul fistulos cutanat devine periodic congestiv si se remarca la acest nivel secretii purulente. Uneori se poate palpa un traiect subcutanat care este orientat in directie superioara. Diagnosticul se pune pe baza semnelor mentionate si poate fi confirmat prin fistulografie. Medicul de familie pune diagnosticul si trimite pacientul la specialistul ORL care extirpa chirurgical fistula. j8j15jz
Chiste cervical laterale sunt diagnosticate in copilarie sau in adolescenta. Se manifesta ca o formatiune ferma, elastica, mobila situata la nivelul regiunii cervicale laterale. Infectia secundara produce durere marcata si inflamatie la nivelul tegumentului suprajacent. Diagnosticul clinic este confirmat prin ecografie. Medicul de familie pune diagnsoticul si trimite pacientul la specialist care extirpa in totalitate chistul.
Chistele si fistulele de tract tireoglos sunt produse prin persistenta canalului tireoglos. Pacientul poate acuza senzatie de presiune la nivelul gatului, iar obiectiv se remarca o formatiune elastica pe linia mediana cervicala, de obicei sub nivelul osului hioid. Fistula cervicala mediana se produce prin perforatia spontana sau iatrogena a unui chist tireoglos. In mod caracteristic, chistele si fistulele de tract tireoglos ascensioneaza odata cu miscarile de deglutitie. Diagnosticul clinic este confirmat prin ecografie cervicala. Tratamentul este chirugical si consta in extirparea chistului si a corpului osului hioid.
Coasta cervicala este prezenta la 1% din populatie si reprezinta osificarea tubercului anterior al vertebrei a 7-a cervicala. Un numar redus de pacienti acuza insa simptome, produse prin compresie la nivelul plexului brahial sau al arterei si venei subclavii. Pacientii pot prezenta dureri in teritoriul de inervatie al acestui plex nervos sau chiar paralizii ale plexului brahial, tulburari circulatorii la nivelul antebratului sau ischemie cerebrala intermitenta manifestata prin vertij, diplopie. Tratamentul este chirurgical.

6.2 TRAUMATISME ALE REGIUNII CERVICALE

Trautismele regiunii cervicale sunt provocate in special de accidente rutiere si agresiuni.
Traumatismele inchise sau contuziile produc intr-un interval variabil de timp tumefactii la nivel cervical datorate unor hematoame, care pot fi pulsatile sau emfizem subcutanat datorita unor leziuni la nivelul traheii sau al hipofaringelui. Lovituri violente (cum sunt cele produse in sporturi precum karate sau box sau cele rezultate in urma impactului dintre volan si regiunea cervicala) pot produce scaderi brutale ale presiunii arteriale sau asistolie prin actiunea asupra baroceptorilor de la nivelul sinusului carotidian.
Plagile regiunii cervicale provocate in scop suicid sau in timpul unei agresiuni pot interesa conductul aero-digestiv sau vasele mari ale gatului. Leziuni ale nervilor din regiunea cervicala pot fi produse in timpul traumatismului sau se pot constitui tardiv in timpul cicatrizarii. Plagile deschise ale vaselor mari ale gatului realizeaza un tablou dramatic: leziunile carotidei pot fi fatale, iar plagile venelor mari pot cauza embolism aerian. Tratamentul de urgenta la locul accidentului consta in compresia digitala imediata si transferul de urgenta intr-un serviciu de chirurgie unde se vor inlocui pierderile de sange si se va practica ligatura vaselor lezate sau se va incerca reconstructia lor prin sutura vasculara sau grefa. O proportie insemnata din supravietuitorii pacientilor cu leziuni ale arterei catoride comuna sau interna prezinta leziuni cerebrale sechelare.

6.3 INFLAMATII ALE TESUTURILOR MOI
ALE REGIUNII CERVICALE
Inflamatiile tesuturilor moi ale regiunii cervicale pot fi separate in infectii superficiale si infectii profunde. Infectiile superficiale reprezinta infectii primare ale tegumentului sau ale anexelor sale si sunt in marea majoritate produse de stafilococi. Factori de risc sunt diabetul zaharat si alcoolismul cronic. Principalele forme clinice sunt furunculul, carbunculul, chiste sebacee sau dermoide infectate. Tratamentul consta in drenaj chirurgical si antibiotice pe cale generala.
Infectiile profunde sunt localizate in spatiile interfasciale cervicale, sunt secundare necrozei sau inflamatiei nodurilor limfatice regionale sau pot fi produse prin propagarea unor infectii ale tesuturilor moi din regiunea cefalica (cum ar fi abcesele dentare, mastoidita Bezold) sau prin extinderea supuratiei localizate la nivelul viscerelor din regiunea cervicala (esofag, tiroida, etc). Tabloul clinic este dictat de localizarea procesului inflamator: spatiul parafaringian si cel submandibular sunt cel mai frecvent afectate. Se constata prezenta trismusului, odinofagiei, torticolis, stare septica. Colectiile localizate profund in regiunea cervicala nu pot fi puse in evidenta prin palpare. Diagnosticul clinic este confirmat prin ecografie, CT, iar in sange apare tabloul specific infectiilor. Sediul precis al abcesului se pune in evidenta prin punctie. In evolutie pot apare complicatii precum obstructia respiratorie, tromboflebita septica, mediastinita. Tratamentul se face in serviciu de specialitate si consta in antibiotice pe cale parenterala si drenaj larg.
6.4 ADENOPATII LATEROCERVICALE

6.4.1 ADENOPATII CERVICALE INFLAMATORII

Limfadenopatia nespecifica apare cu precadere la copiii cu varsta sub 10 ani, produsa de frecventele infectii nazofaringiene. La pacientii cu varsta cuprinsa intre 50-70 de ani adenita este de multe ori expresia inflamatiei care insoteste un proces neoplazic. Examenul clinic descopera cresterea in volum si sensibilitate la palpare la nivelul nodurilor limfatice cervicale. Localizarea adenopatiei variaza in raport cu sediul focarului infectios: vor fi cercetate cu atentie scalpul, pavilionul auricular, bucofaringele, mucoasa bucala si dantura pentru a descoperi focarul primar. In lipsa tratamentului adecvat sau al unui germen virulent se poate produce abcedarea si fistulizarea nodurilor limfatice inflamate. Diagnosticul diferential se face cu metastazele neoplazice, limfoame Hodgkin sau non-hodgkiniene, adenopatii specifice, SIDA, chistele cervicale. Daca exista un dubiu de diagnostic, pacientul va fi trimis la medicul specialist pentru a preciza natura exacta a adenopatiei cervicale si pentru a institui un tratament adecvat cat mai curand posibil. Tratamentul consta in antibiotice cu spectru larg, iar daca se formeaza un abces acesta va fi drenat chirurgical.
Limfadenopatia specifica.
Tuberculoza nodurilor limfatice cervicale. La pacientii cu tuberculoza pot fi afectate oricare din grupurile de noduri limfatice cervicale, dar se constata in special adenopatie jugulara superioara, supraclaviculara sau occipitala. Nodurile limfatice crescute in volum sunt de obicei nedureroase la palpare, dar se pot produce acutizari ale infectiei cu semne celsiene ale tegumentului suprajacent adenopatiei si fistulizare cutanata consecutiva. Pentru stabilirea diagnosticului se vor cauta semnele de tuberculoza de la nivel pulmonar sau al altor organe.
Sifilis. Adenopatie se constata in prezenta sancrului primar de inoculare sau in stadiul secundar al acestei afectiuni.
Alte cauze de adenopatii inflamatorii cervicale specifice sunt: sarcoidoza (insoteste adenopatia mediastinala, afectarea pulmonara, a glandelor lacrimale si salivare), tularemia, toxoplasmoza, boala ghearelor de pisica si boala Lyme (eritem migrator, limfadenopatie, paralizie faciala periferica si uneori meningopoliradiculita produse de o bacterie transmisa prin intepatura de capuse)
Adenopatii cervicale neoplazice sunt reprezentate de boala Hodgkin, limfoame non- Hodgkin si adenopatii metastatice.
Limfoamele Hodgkin. Simptomele constau in oboseala, scadere ponderala, prurit generalizat, transpiratii nocturne, febra. Adenopatia cervicala este prezenta la 70% din pacienti in momentul diagnosticului. Nodurile limfatice sunt ferme, nedureroase, mobile si apar in grupuri. De multe ori se constata durere la nivelul adenopatiei dupa ingestia de alcool. Biopsia stabileste diagnosticul si forma histologica a acestui tip de limfom, iar pentru stadializare sunt necesare atat studii imagistice (ecografie, CT, RMN) cat si punctie medulara. Tratamentul apartine medicului specialist hematolog.
Limfoame non-Hodgkin se produc prin proliferarea limfocitelor de tip B. Adenopatia are sediul de predilectie la nivel cervical in 80% din cazuri, dar localizari extranodale pot fi la nivel rinofaringian, orofaringian sau sinusal. Diagnosticul se stabileste prin extirparea unui nod limfatic si examenul histologic, iar tratamentul este efectuat de medicul specialist hematolog.
Adenopatia neoplazica metastatica. Majoritatea tumorilor maligne ale regiunii cervico-faciale sunt insotite de adenopatie in momentul diagnosticului; in ordine descrescanda, adenopatie se constata mai ales in tumorile maligne ale hipofaringelui, orofaringelui, nazofaringelui, bucofaringelui. Cea mai scazuta incidenta a adenopatiei se remarca in tumorile sinusurilor paranazale. Adenopatiile metastatice sunt de obicei dure, nedureroase, mobile. Examenul clinic va preciza sediul adenopatiei, mobilitatea si dimensiunea, criterii necesare stabilirii stadiului TNM. Tratamentul adenopatiei metastatice se face in acelasi timp cu cel al tumorii primare si poate fi chirurgical (evidarea ganglionara radicala, evidarea ganglionara partiala), radioterapic sau chimioterapic.

6.5 TUMORI ALE REGIUNII CERVICALE

Tumori vasculare.
Hemangioamele pot fi izolate sau pot apare in cadrul unor sindroame complexe, sunt localizate mai ales in regiunea geniana sau occipitala. Pot sangera spontan sau in urma unor traumatisme, iar tratamentul este chirurgical.
Limfangioamele sunt localizate in special in regiunile laterale ale gatului, iar in cazul in care sunt de mari dimensiuni pot provoca dispnee, torticolis, disfagie, stridor. Tratamentul este chirurgical, extirpare cu pastrarea structurilor vitale de la nivel cervical.
Tumori neurogene sunt reprezentate de neurofibroame si schwanoame, tumori care se dezvolta din celulele Schwann ale nervilor cranieni.
Chemodectoame reprezinta tumori ale corpusculului carotidian si fac parte din tumorile paraganglionare necromafine.