b5o18oq
Asa cum am promis, incepem cu copilul prescolar din gradinitele de copii. Aceasta in intentia de a perpetua predispozitiile biologice innascute: coloana vertebrala si respiratia corecta, cu cordonare reflexogena si autocontrolabila. Spunem ca principala noastra intentie este prevenirea si combaterea respiratiei sterno-claviculare, insuficienta si daunatoare atit copilului, cit si adultului.
In imaginile fotografiate la o gradinita de copii pe care le prezentam cititorului, se exemplifica pozitiile de baza, practicate spontan de copilul de 0-2-3 ani cu raspunsuri fiziologice corecte privind: 1) coloana vertebrala, respectiv 2) functia latero-diafragmatica si 3) pelvianala. Suportul aplicatiei corecte al acestor practici spontane este astfel indicat tuturor copiilor si adultilor, in partea initiala a programelor de exercitii a lucrarii de fata.
Aceste pozitii, statice, sint de altfel identice cu cele folosite ca tehnici de relaxare-refacere intre diverse alte pozitii mai mult sau mai putin pretentioase din programele de asane yoga. Atragem insa riguros atentia asupra executarii perfecte a acestor pozitii deoarece se impune favorizarea unor simetrii corporale cu raspunsuri izometrice musculare, reflexogene, ale cordonarii complexe neuromusculare, neuropsihice, neuroendocrine si bioelectrodermale, sinergetice. Toate acestea cu contributie esentiala in combaterea respiratiei frecvente de tip sterno-clavicular, obisnuita, incepind cu virstele scolare si ajungind astfel pina la adinci batrineti, cu sensibilitate astfel marita la diverse imbolnaviri.
Vom reveni asupra acestui punct de vedere care ne apartine.
In acelasi timp, se impune in mod absolut constientizat de practicantul adult, anihilarea unor antagonisme intre musculatura folosita in respiratia cu virfurile plaminilor, cea mai frecventa, nefiziologica, flosita in lume si cea cu bazele plaminilor, calmanta si satisfacatoare pentru acoperirea necesitatilor respiratorii cotidiene, specifica metodei noastre.

Deci, dupa rezolvarea cu prioritate a antagonismelor functionale respiratorii, urmeaza rezolvarea problemelor incluse in capitolele destinate prevenirii si combaterii diverselor efecte ale supraeforturilor psihofizice sau ale patologiilor de care ne ocupam in lucrare. De altfel, literatura citeaza 150 de boli datorate insuficientei respiratorii, latente sau manifeste.
Pozitii de autocontrol corect respirator
In imaginile din figuri prezentam modelul tehnicilor destinate readaptarii copilului de 5-6 ani sau scolarului si, bineinteles, adultului.
Scopul:
- perpetuarea mecanismelor izometrice ale musculaturii auxiliare ale diafragmului cu predominanta laterala a acestuia.
Vom arata pe parcurs si originea acestor izometrii naturale pregatite inca din stadiul fatului din abdomenul matern.
Aceste modele alterneaza starea de relaxare respiratorie cu cea de revigorare cardiorespiratorie din programele multifunctionale ale metodei noastre. Exemplele concrete verificate prin rezultate pozitive sanogene in conditii de laborator justifica afirmatiile noastre observate la un numar semnificativ de peste 2.500 de subiecti de diverse virste.
Reguli generale:
- Prma actiune a atentiei se indreapta spre executarea perfecta a pozitiei cu simetrii perfecte, geometrice.
- A doua actiune a atentiei: autocontrolul sau controlul miscarilor specifice izometrice, spontan-reflexogene, ale musculaturii specifice metodei.
- A treia actiune a atentiei: mentinerea starii de relaxare generala musculara si cardio-respiratorie, fara modificari de culoare faciala, a gitului si a urechilor. De asemenea, cu caile respiratorii superioare, inclusiv nazale intr-o perfecta liniste.
Pozitia Copil dormind
Simetriile corporale:
Asezat in decubit ventral (pe abdomen) usor spre dreapta, pe obrazul drept, cu bratul intins linga trunchi, cu degetele moi, relaxate, cu bratul sting flectat, cu cotul tractionind in jos spre sold cu laba miinii relaxata, cu degetele moi, usor indoite, cu piciorul sting cu genunchiul flectat, asezat pe sol. Trebuie sa se produca si santuirea zonei vertebrale dintre omoplati, D5, D6, D7, D8.
Autocontrolul miscarilor musculare respiratorii izometrice:
In cazul copiilor sub 10-11 ani, mama sau pedagoga va palpa miscarile spontane ale flancurilor latero-abdominale (partea moale a taliei). Adultul va simti aceste miscari izometrice. Acestea se produc cu dilatarea spontana a taliei in fiecare inspir si se va micsora perimetrul respectiv in fiecare inspir. De obicei, se produce spontan si rarirea ritmului respectiv respirator si implicit cel cardiac.
Starea de relaxare a cailor respiratorii superioare
Intrucit se practica o pozitie de repaos, necesarul de oxigen nu implica eforturi speciale aspiratorii. Cantitatea de oxigen este relativ redusa, dar ajunge in toate zonele pulmonare, inclusiv si mai ales la alveolele pulmonare de la bazele si marginile plaminilor, prin caile respiratorii integral relaxate si cu volum marit, astfel incit senzatia este de intrare si iesire a aerului ca pe fereastra, fara efort nazal aspirator special al acestor cai aeriene.
Atentie: se controleaza senzatia de mirosire a aerului in timpul dilatarii taliei in inspir. In acest moment, are loc coborirea diafragmului cu predominanta zonelor boltilor laterale ale acestuia, urmat de ridicarea acestor bolti in momentul expirului cu impuls profund abdominal, pelvianal si presarea plaminilor concomitent cu evacuarea bioxidului de carbon. De aceea, functiile cardiorespiratorii sint, de asemenea, avantajate. Acest moment pozitional este caracterizat ca o tehnica de relaxare cardiorespiratorie.
Durata: exercitiul de autocontrol respirator incepe dupa asezarea corecta a pozitiei cind se numara, in gind, 8-12 respiratii (inspir-expir latero-abdominal, spontan, cu flancurle abdominale) deci cu miscari lente ale taliei.
Este un exercitiu universal pentru orice situatie sau patologie.
Este necesara autoobservarea corecta a izometriilor latero-abdomeno-diafragmatice. Le controlam si pe celelate componente izometrice, pe rind, pentru a clarifica mai bine autocontrolul. Apoi le vom controla pe toate simultan, in alte pozitii. Impunem obligatia de a incepe orice antrenament cu aceasta pozitie, care este deosebit de eficienta si ca pozitie in timpul somnului nocturn.
Atentionam, cel putin pentru inceput, asupra evitarii oricarui efort nazal, aspirator. De peste doua mii de ani, hindusii recomanda relaxarea foselor nazale ca fiind un remediu pentru eficientizarea circulatiei energiei universale prana. Ei verifica autocontrolul respirator cu o luminare aprinsa la 2-3 cm distanta de nari, a carei flacara nu trebuie sa se miste. Nu cerem asemenea performante, dar indicatia are totusi valoarea ei practica. Aspiratia oricit de putin fortata cu fosele nazale produce o diminuare a volumului nazal si, simultan, al cailor respiratorii inferioare. Este una din cauzele respiratiei inalte si fortate toracic practicata la ora actuala in lume, metoda constientizata sau neconstientizata cu efecte nocive atit asupra aparatului respirator, cit si asupra altor aparate functionale.
De aceea, chiar din primele lectii, deprindem subiectii cu respiratia rece-cald, prin autocontrolul senzatiei de mai rece a narilor in momentul fiecarui inspir spontan si senzatiei de mai cald a narilor in momentul fiecarui expir spontan, care se realizeaza corect intr-o stare de liniste a efortului inspirator, cu rol fiziologic; conform legilor fizicii patrunde spontan oriunde gaseste vid.
Tehnica rece-cald intra in categoria utila ca refacere dupa diverse exercitii revigorante, mai ales in pozitii in picioare si cu atit mai mult in cazurile cu tulburari diverse respiratorii sau cardiace.
Pozitia Crocodil
Simetriile corporale
In decubit ventral (pe abdomen, cu fata in jos). Membrele inferioare apropiate si intinse, cu calciiele si degetele apropiate. Obrazul drept pe saltea sau cu capul sprijinit pe frunte, dupa caz. Ambele brate cu coatele flectate, lipite de trunchi, tranctionind viguros umerii in jos, cu labele etanse pe sol, usor departate de umeri, segmentele brat-cot formind fiecare cite un ax perfect paralel intre ele, exact ca o linie geometrica dreapta. Aceasta simetrie va asigura santuirea omoplatilor in dreptul vertebrelor D5, D6, D7 si, D8, de importanta vitala in anihilarea miscarilor pectorale, nefiziologice, in respiratia cotidiana.
Simetriile corporale
In decubit ventral (pe abdomen, cu fata in jos). Membrele inferioare apropiate si intinse, cu calciiele si degetele apropiate. Obrazul drept pe saltea sau cu capul sprijinit pe frunte, dupa caz. Ambele brate cu coatele flectate, lipite de trunchi, tractionind viguros umerii in jos, cu labele etanse pe sol, usor departate de umeri, segmentele brat-cot formind fiecare cite un ax perfect paralel intre ele, exact ca o linie geometrica dreapta. Aceasta simetrie va asigura santuirea omoplatilor in dreptul vertebrelor D5, D6, D7 si D8, de importanta vitala in anihilarea miscarilor pectorale sternale, nefiziologice, in respiratia cotidiana.
Autocontrolul miscarilor musculare respiratorii izometrice
Aici tehnica autocontrolului este similara celei efectuate in exercitiul precedent, cu miinile cuiva sau senzorial, dar adauga si alte componente controlate in doi timpi.
Timpul I: dupa executarea corecta a pozitionarii, se lasa libertatea miscarilor respiratorii spontane latero-diafragmatice, respectiv dilatarea taliei in inspir si micsorarea taliei in expir, dar se observa si dilatarea in sens antero-posterior, prin contractia zonei musculare suprapuse pe zona renala, a marilor oblici, ceea ce incita si la miscari ale muschilor oblici abdominali ce vor fi controlati ca activi in alte pozitii. Durata: 8-12 respiratii numarate in gind. Acest timp reprezinta pentru noi o respiratie libera controlata.
Timpul II: este caracterizat ca un moment de revigorare a acelorasi mecanisme musculare atit in inspir, cit si in expir, dar cu un aport marit de oxigen si cu o eliminare crescuta de CO2. Deci, aici atit inspirul, cit mai ales expirul, sint viguros activizate.
Cum realizam aceste functii revigorante fara efort cardiac sau nervos marit, adica in regim de repaus cardiac si nervos?
De data aceasta, dilatarea taliei si a zonei musculare din zona renala se face voit, conditionata de pozitia corect executata. Simultan, se are in vedere si senzatia de intrare spontana a aerului prin nari, mirosind aerul, fara aspiratie fortata. Urmeaza o oprire de citeva secunde a miscarii inspiratorii cu talia dilatata. Apoi se face expiratia activizata, folosind simultan contractia, stringerea fesierilor si usoara excavare a zonei inghinale, concomitent cu pronuntarea continua, prelungita, a consoanei siflante S: Sss… Gura este deschisa in forma de zimbet larg, cu dintii bine descoperiti, mai ales ai maxilarului superior, in timpul expirului. Durata: 5-6 respiratii numarate in gind.
Dupa executarea succesiva a celor doi timpi, se reia exercitiul cu introducerea unor faze suplimentare in timpul II.
De exemplu timpul doi se executa astfel:
-l inspiratie - 4 timpi de cite o secunda fiecare (se numara in gind 1, 2, 3, 4);
- expiratia activizata cu sisiiala prelungita, cu fesierii contractati si zona inghinala usor excavata - 4 timpi;
- oprirea respiratiei - 2 timpi, cu fesierii si zona inghinala incordata.
Dupa executia in aceasta varianta a timpului II urmeaza 1-2 respiratii libere, controlate latero-abdominal.
Se pot practica si alte ritmuri superioare ca de exemplu: 6-3-6-3, cu aceleasi conditii de executie ca la primul ritm.
De asemenea in aceleasi conditii se poate practica ritmul 8-4-8-4.
Conditia esentiala este evitarea efortului nazal si muscular toracic, sau chiar latero-abdominal, ca si obligatia de a intercala intre aceste executii (cu ritm), respiratii libere controlate, deci fara sisiiala si fara ritm. Trecerea la ritmuri nu se face decit daca acestea nu necesita vreun efort in executie.
Pozitia Pestele mic
Rugam cititorul sa respecte asimilarea notiunilor de baza practice in ordinea descrisa. Deci, dupa contactul cu primele doua pozitii de baza, cu referiri asupra autocontrolului si constientizarii mecanismelor musculare auxiliare ale diafragmului, parcurgem inca trei sau patru pozitii de baza de reeducare cardio-respiratorie. Vom perfectiona pe rind observarea acestor mecanisme si apoi si totalitatea lor. Aceasta varianta de decubit dorsal, obisnuita la copilul sugar desfasat, dezvolta capacitatea toracica si relaxarea respiratorie. Acestea datorita pozitiei miinilor (toracele se bombeaza fara contractie pectorala, costisitoare), iar pozitia picioarelor favorizeaza supletea abdominala si miscarile diafragmatice. Il recomandam ca exercitiu intermediar de linistire respiratorie, precum si in cazuri cu hemoptizie.
Cu fata in sus, la orizontala, labele picioarelor talpa la talpa, cu genunchii departati si indoiti, cu bratele asezate peste cap.
Aici se controleaza numai in stare de relaxare respiratorie cu abdomenul care se misca spontan, ritmic, linistit. Se dilata usor in momentul inspirului si se micsoreaza la fiecare expir etc. Aceasta in timp ce se controleaza senzatia de mai rece pe virful narilor, cind intra aerul si de mai cald, cind iese aerul.
Se observa excavarea abdomenului cu miscari elastice si toracele bombat, datorita asezarii in aceasta pozitie a membrelor inferioare si a celor superioare. Rezulta deci o scadere a volumului abdominal si o crestere a celui toracic in conditii de relaxare fara miscari respiratorii pectorale, in stare de repaus a zonelor sterno-claviculare, daunatoare. Se realizeaza si observarea posturii corecte, spontane a omoplatilor, componenta foarte importanta in actul respirator corect.
Pozitia Cu fata in sus
Cu genunchii apropiati, cu talpile pe sol, bratele pe linga corp, foarte bine intinse sau cu miinile pe talie cu coatele indoite.
Este o pozitie de revigorare respiratorie la care se vor adauga, dupa 5-6 sedinte practice, ritmuri diverse respiratorii si alte elemente de bioenergetica respiratorie. Se constientizeaza asezarea corecta a zonei dorso-lombare (renale) favorizata de pozitia membrelor inferioare. Acest mecanism indreapta curbura din zona vertebrala renala, mai mult sau mai putin accentuata, anormala la cele mai multe persoane. De aceea, corectarea favorizeaza miscarile viguroase ale zonei dorso-lombare latero-abdominale si imprima un caracter calmant al zonei de activitate a plexului nervos solar cu efecte asupra organelor de digestie si asupra glandelor suprarenale, diminuind capacitatea de excitabilitate nociva a acestor glande in diverse cazuri.
Executarea necesita atentie marita asupra unor detalii ca: extensia permanenta a coatelor si umerilor corect asezati pe saltea, cu palmele si zona renala perfect lipite pe sol, capul cu simetrie nas-barbie-stern-ombilic, barbia relaxata.
Cum lordozarea lombara si cervicala apare prematur chiar si la copii scolari, prezenta contractiilor nefiziologice in aceste zone produce impedimente in functiile cardio-respiratorii pe care, mai ales la inceput, le usuram plasind cite un sul din prosop sub fiecare lordoza (cervicala si dorso-lombara).
Autocontrolul posturii corecte este sinergic cu miscarile revigorante ale musculaturii din zona renala si cea laterala a taliei, flancurile abdominale. Acestea se efectueaza voit. Se face dilatarea taliei simtind si apasarea pe saltea a zonei musculare din zona renala (marii oblici), in inspir si micsorarea acestui perimetru, in expir. Dar expirul este declansat de contractii pelvianale insotite de sisiiala, eventual suflare cu virful limbii. In aceste conditii, se excaveaza zona subombilicala o data cu contractia fesierilor realizata voit.
Practica este simpla, dar, fiind neobisnuita, pare curioasa pentru incepatori. In yoga, poarta denumirea de shitali sau sarpele. Tehnica se refera la momentul in care sarpele, aflat in fata unui adversar, isi arata incarcatura energetica inainte de atac, sisiind, marindu-si astfel capacitatea bioenergetica. Vom reveni cu detalii teoretice la capitolul cu privire la tehnica fono-expiratorie.
Noi deprindem subiectii cu aceasta tehnica prin incordarea, stringerea fesierilor, chiar si a coapselor, simultan cu usoara excavare a zonei inghinale (subombilical), ceea ce declanseaza sinergetismul cu perineul, sfincterelor anale, urinare si musculatura organului genital, cu miscari ponderate, dar active. Acest sinergetism se manifesta implicit si cu boltile laterale diafragmatice. Este si un mod de revigorare a acestor zone care lenevesc organismul in cazul unui abdomen inert sau ptozat (slabit, cazut). In special la tinerele fete care sufera de tulburari dureroase ale ciclului menstrual aceasta indica o lenevie a circulatiei in zona, printr-o lenevire a intregului abdomen. Despre complexitatea efectelor respective, benefice, vom mai vorbi referitor la maternitate si la Asvini Mudra, tehnica hindusa pelvianala.
In aceasta pozitie se controleaza aceleasi mecanisme musculare dorso-lombare si latero-abdominale care au fost controlate in pozitia crocodil. Ritmul respirator aplicat va fi diferit de cel folosit in pozitia Crocodil si anume:
- inspiratie - 4 timpi;
- oprirea respiratiei - 4 timpi, cu mentinerea dilatarii taliei;
- expiratie - 8 timpi, cu sisiiala;
-oprirea respiratiei - 4 timpi.
Dupa 2-3 repetari se practica respiratia libera controlata, cu mecanisme latero-abdominale. Cu alte cuvinte, se poate asemana acest ritm cu o respiratie frecventa, obisnuita efectuata insa cu bazele plaminilor.
In functie de capacitatea respiratorie a fiecaruia se poate creste valoarea acestor ritmuri la 5-5-10-5, 6-6-12-6, 7-7-14-7 etc. Specificam ca executia trebuie sa fie facuta relaxat, fara efort. Putem trece la un ritm superior numai daca la sfirsitul momentului expirator cu sisiiala, avem senzatia ca mai avem rezerve de aer.
Pozitia Ciinelui
Pozitia Ciinelui sau Marea relaxare cardiorespiratorie necesita un autocontrol riguros al pozitionarii pentru a declansa in mod spontan linistirea unor functii simultan respiratorii, cardiovasculare, neurovegetative si bioelectromagnetice.
O asemenea pozitionare indica urmatoarele linii de simetrie: intre degetele mari ale miinilor este cuprinsa latimea umerilor, coatele sint intinse si paralele, nu rasucite, coloana vertebrala paralela cu salteaua sau cu solul, abdomenul usor retractat, omoplatii santuiti intre ei, umerii usor inapoi, genunchii apropiati, labele picioarelor cu unghiile pe saltea, gitul normal, corect, relaxat, o linie dreapta din virful capului pina la coccis (in partea inferioara a coloanei vertebrale).
Dupa asezarea corecta, apar miscari abia perceptibile inghinal: dilatare in inspir si retragere silentioasa in expir. Idem pe marginile taliei, flancurile abdominale.
Este folosita si ca pozitie de trecere spre ortostatic. Este tipica copilului mic. Noi impunem insa reguli de geometrizare a simetriilor pozitiei pentru a obtine efectele de relaxare respiratorie si cardiaca scontate. Ca simetrie, ne referim la axul corect vertex-coccis si paralelismele dintre brate si coapse. Ca efecte, observam instaurarea unor mecanisme infinitezimale respiratorii, cu miscari abia perceptibile inghinale, in inspir-expir concomitent cu cele latero-dorso-abominale, de asemenea, abia perceptibile.
Efecte benefice: Corecteaza antagonismele dintre sistemul nervos vegetativ simpatic si cel parasimpatic: relaxeaza caile respiratorii superioare si mai ales bronhiile (inferioare). De aceea, este foarte favorabila combaterii crizelor de astm sau a tahicardiei. Este interesant ca efortul nazal este extrem de redus, iar miscarile abdominale respiratorii controlabile in zona inghinala si la talie sint extrem de mici, infinitezimale. Practicantul ar putea sta astfel ore intregi daca nu ar simti efortul articulatiilor miinii, dar fara sa simta nevoia de o incarcare marita cu aer respirator.
Pozitie de trecere spre ortostatic este tipica copilului mic. Noi impunem insa reguli de geometrizare a simetriilor pozitiei pentru a obtine efectele asupra relaxarii respiratorii neuro-vegetative si cardiace scontate. Combate cresterea frecventei respiratorii, a tensiunii arteriale si a pulsului. Este utila mai ales adultilor.
Copilului mic, mersul in patru labe ii dezvolta musculatura membrelor inferioare si superioare, musculatura coloanei vertebrale si a centurii scapulo-humerale, adica previne aparitia respiratiei sterno-claviculare. Aceleasi avantaje pot obtine si adultii.
Pozitia Fatului
Este similara pozitiei fatului (in unele momente) din abdomenul matern. Se pot observa miscarile spontane din zona taliei, lateral abdominala, zona renala, zona lombara, inghinala si pelvianala, toate sinergetice in exercitiile respiratorii.
Este practicata in mediul monahal, mai ales de calugarite. Are efecte linistitoare si in cazul copiilor si tinerilor. Produce o buna irigare a faciesului, a gitului, a tiroidei si a fruntii. Cei care rosesc usor la fata, sufera de hipertensiune arteriala sau se afla dupa un accident vascular cerebral nu vor sta in aceasta pozitie mai mult de 30 de secunde, la inceput, sau vor practica varianta din figura b. Aceasta pentru a evita viteza eventual marita a singelui spre cap. Ca si pozitia Ciinelui, poate servi ca pregatire sau refacere dupa unele exercitii.
Durata fiecareia dintre pozitiile exemplificate este de 30-40 de secunde, cu atentia focalizata spre detaliile posturale corecte, asupra linistii respiratiei nazale si asupra miscarilor musculare izometrice respiratorii, ca miscari ale musculaturii auxiliare a diafragmului. Se impune alternanta dintre pozitiile de relaxare respiratorie si de revigorare.
Asemenea raspunsuri naturale fiziologice justifica faptul ca atit Ciinele, cit si Fatul produc revirimente sanogene. Calmeaza accesele de tuse, starile de sufocare astmatica, favorizeaza drenajul cailor bronsice bolnave si linistesc functia cardio-respiratorie, calmeaza starile tahicardiace. La o persoana de 84 de ani, externata anii acestia din spital, unde facuse tratament antiasmatic, ajunsa acasa, crizele nu conteneau. A practicat de trei ori pe zi asemenea pozitii si dupa doua saptamini si-a recapatat echilibrul respirator, ziua si noaptea, spre surpriza si bucuria familiei, care se pregatea de inmormintare.
Este indicat ca pozitiile sa se succeada obligatoriu intr-un mod anume: Copil dormind, Crocodil, Pestele mic, Cu fata in sus, Ciinele, Fatul.
Observam alternanta intre tehnicile de relaxare respiratorie si de revigorare respiratorie riguros respectata.
Cei care supravegheaza desfasurarea antrenamentelor trebuie sa observe atent si modificarile de culoare sau de temperatura a miinilor, nasului, faciesului, urechilor si decolteului; culoarea normala trebuie sa fie usor roza. Paloarea sau congestionarea indica dereglari cardio-vasculare sau tiroidiene. Se va recurge la relaxarea psiho-fizica, in asemenea cazuri, pentru corectare.
In loc de concluzie
In pozitia fatului apar spontan miscari izometrice musculare, de tip abdominal complet. Adica, se manifesta toate grupele musculare, atit posterioare, cit si anterioare, deci lombare, fesiere si abdominale, de sub coaste pina in zona pelviana. Aceasta este respiratia corecta, abdominala, deosebita de practica miscarilor cu umflarea si dezumflarea fortata a zonei ombilicale. Prin aceasta se explica si eficienta respiratiei specifica copilului mic, adaptat inca din stadiul intrauterin la viitoarele sale reactii respiratorii.
Adultii vor respecta riguros pozitionarea corecta corporala: micul bazin usor retractat, centura scapulo-humerala (umeri-omoplati) corecta, de asemenea coatele si degetele miinilor corecte ca si labele picioarelor, respectiv linia de simetrie nas, barbie, ombilic.
In pozitia crocodil se incepe cu respiratie libera controlata latero-abdominala, latero-lombara (vezi controlul efectuat cu palma pe zona renala si pe zona fesierilor in cazul expiratiei activizate cu sisiiala). In cazul aplicarii ritmului respirator se incepe cu dozajul cel mai mic, mai ales de persoanele cu tulburari cardio-vasculare, adica 4 timpi inspir, 2 timpi oprirea respiratiei, care se face in stare de dilatare a miscarilor folosite lateral-abdominal in inspir, aceasta manevra este urmata de 4 timpi expir activizat cu sisiiala si 2 timpi oprirea expiratiei activizate. Se intercaleaza apoi respiratia libera controlata in acelasi stil ca in respiratia cu ritm, dar fara ritm, fara oprire si fara sisiiala. Se poate trece apoi la ritmul 6-3-6-3 sau 8-4-8-4 sau 10-5-10-5 dupa caz. Durata si valoarea fiecarui timp este de o secunda, ceea ce se masoara ca si cind am pronuntat ritmic in gind 22, 22, 22 etc. De observat ca in timpul opririi respiratiei nu se produc contractii laringiene.
Cu fata in sus: se controleaza senzorial mecanismele musculare practicate latero-lombar si fesier ca la crocodil. Aici ritmul poate incepe cu 4 inspir, 4 oprire, 8 expir cu sisiiala, 4 oprire. Se trece treptat la ritmuri superioare: 5-5-10-5 apoi 6-6-12-6 s.a.m.d.