O tipologie a relatiilor de munca si a organizatiilor din Europa, si implicit din Germania, este realizata de profesorul Yochanan Altman. El trece in revista patru alternative de modele culturale contemporane: modelul multidimensional al lui Hofstede, teoria culturala a lui Douglas, clasificarea lui Lessemsi paradigma stereotipurilor nationale. In functie de doua criterii -;metodologia utilizata si nivelul la care se efectueaza analiza- autorul caracterizeaza cele patru modele asa cum rezulta din tabelul urmator:

Modele culturale europene

Criterii Nivelul de analiza b7x6xq
Individual Societal
Proiectiedin interiorul sistemului in afara acestuia
Hotsfede
Lessem
Proiectie din afara sistemului in interio-rul acestuia
Stereotipuri
Douglas

Abordarea lui Hofstede este orientata din interior in afara sistemului reusind, in urma aplicarii unor chestionare la nivel individual sa contureze patru (mai recent cinci) dimensiuni culturale care se manifesta in cadrul relatiilor de munca. Altman considera ca modelul lui Hofstede are avantajul aplicarii unui proiect stiintific foarte riguros realizat, dar si unele dezavantaje: surprinderea, in special a clasei de mijloc si plasarea accentului pe tara sau natiune, ignorand, uneori, caracteristicile universal -valabile.
Teoria lui Douglas contine construirea unui model teoretic foarte coerent, aflandu-se la polul opus abordarii lui Hofstede, respectiv plasandu-se la nivel societal si orientandu-si instrumentarul metodologic din afara sistemului in interiorul acestuia. Sunt utilizate doua criterii de analiza: indatoririle in cadrzl grupului si strictetea controlului, distingand patru prototipuri cu ajutorul carora pot fi clasificate societati, grupuri si persoane.
Dezavantajul acestui model consta in imposibilitatea aplicarii lui in practica, cele patru tipuri presupuse si dorite sa fie exclusive reciproc, in realitate se intrepatrund.
Celelalte doua metode sunt mai putin semnificative, fiecare avand drept puncte slabe aplicabilitatea restransa in plan concret (Lessem) si, respectiv, absenta conceptualizarii (paradigma stereotipurilor).
In continuare, Altman propune un model alternativ de analiza, distingand patru categorii de culturi, examinate pe diverse nivele, variind de la individul-psihologic pana la cel societal. Autorul caracterizeaza cele patru culturi in functie de contextul social si doua clase de valori intragrupale: “scandalul tipic” (care presupune incalcarea unor norme simultan cu valorizarea tacita a acestei nereguli comise) si rolul social al banilor.
In cazul nostru, Altman include Germania in grupa tarilor capitaliste “traditionale”, “clasice”, alaturi de Marea Britanie, Franta, nordul Italiei, Belgia si Olanda. Acestea sunt primele tari industrializate si se bazeaza pe urbanism si pe existenta unei solide clase de mijloc. Ele sunt conduse de un sistem de valori care apreciaza in primul rand intreprinzatorul particular, inovatorul, persoana care este capabila sa-si asume riscuri si “constructorul de imperii”, mentinand, in acelasi timp, o puternica identitate nationala centralista. “Scandalul tipic” pentru acest gen de societate este “transgresarea”/”evitarea”legilor de catre intreprinzatorul particular, iar banii sunt echivalati, in mare masura, cu libertatea de a actiona, atat in folosul propriu , cat si cel al societatii.
Caracteristica comuna pentru Germania este INTUITIA, tipul de manager este managerul arhitect, iar tipul de cultura specific Germaniei este cultura industriala.
Principalele trasaturi ale culturii germane, respectiv cea industriala, sunt:
• inclinatie spre etica muncii
• entuziasm pentru tehnica
• disciplina muncii
• cercuri de calitate
• asociere tehnica
• procesul de productie
• perspectiva pe termen lung.