z5d20dh




Un alt mijloc de propaganda si influentare a opiniei publice in timpul (dar si inaintea) campaniei electorale a fost sondajul de opinie, ale ca rui rezultate au fost intotdeauna mediatizate prin intermediul posturilor de televiziune. Astfel, sondajul devine un mijloc prin care cei ce l-au creat (comandat, realizat sau i-au interpretat rezultatele) transmit telespectatorilor (electoratului) un mesaj menit sa determine un anumit ra spuns si, in acelasi timp, un mijloc prin care televiziunile isi completeaza arsenalul tehnicilor de propaganda prin care reflecta campania electorala . Cu alte cuvinte, un sondaj poate manipula prin informatiile date de rezultate si de modul in care sunt prezentate aceste rezultate.
Pana in 1989, romanii nu stiau ce-i acela un sondaj de opinie. Dupa decenii in care pa rerea lor n-a contat nici macar formal, romanii s-au trezit intervievati despre credintele lor legate de cele mai diverse lucruri, de la politica la marca de cafea preferata, de la religie la numarul de case care ar trebui returnate fostilor proprietari. Nu este de mirare de ce, in cel mai scurt timp, romanii au devenit sondajo-dependenti, inghesuindu-se sa-si spuna parerea oricand si oricui era dispus sa le-o solicite. Aceasta obsesie de a-si exprima parerea, de a transmite un mesaj a determinat si raspunderea la intrebari pe care nu le inteleg, despre lucruri de care n-au auzit niciodata sau referitor la subiecte care nu le afecteaza viata cu nimic. Posturile de televiziune au exploatat aceasta sondajo-manie si au produs emisiuni de divertisment, amuzante dar si triste in acelasi timp. Am constatat cu aceasta ocazie ca romanii nu se tem sa spuna o prostie, atunci cand sunt in centrul atentiei, ca inhibitiile sunt mai legate de prezenta in fata camerei de luat vederi si mult mai putin de corectitudinea si acuratetea spuselor lor. Nu este greu de presupus ca aceleasi „prostii“ spuse de oameni incantati ca sunt ba gati in seama se regasesc, e drept intr-o ma sura mai mica, si in rezultatele sondajelor serioase. Avantajul acestora il reprezinta faptul ca interviul se realizeaza in intimitatea apartamentului, departe de ochii altor oameni, persoanele intrebate putand mai usor sa declare ca nu cunosc subiectul.
De asemenea, lipsa publicitatii directe a opiniei lor (ei devenind intervievatul cu numarul 421 sau 873 din esantionul reprezentativ) ii determina sa fie mai apropiati in ra spunsuri de convingerile proprii si mai put in de sabloanele sociale.
In Japonia, de exemplu, majoritatea celor intervievati refuza cu delicatet e sa raspunda la intrebari, in timp ce americanii sunt bombardati cu peste 500 de

sondaje legate de campania prezidentiala in an electoral. Presedintele Kennedy a solicitat 16 sondaje in cei trei ani cat a fost la Casa Alba. Richard Nixon a pus sa se faca 233 in cei sase ani de presedintie. In timpul primilor 2 ani si jumatate ai mandatului presedintelui Clinton, Comitetul Nat ional Democratic i-a platit specialistului in sondaje Stanley Greenberg peste 4,5 mil. $ pentru sondajul pentru Casa Alba, suma suficienta pentru a plati 100 pana la 150 de sondaje.
Exista si o alta motivatie pentru care romanii sunt asa de atrasi de sondajele de opinie: dorinta de a avea senzat ia ca totul este clar, cuantificabil, matematic, usor descifrabil. Ne place, deasemenea sa stim ce cred ceilalti despre lucrurile care ne intereseaza si pe noi si, mai ales, vrem sa stim daca apartinem majoritatii sau minoritatii. De altfel, una dintre manipula rile imposibil de evitat ale rezultatelor sondajelor este prezentarea lor in termeni de majoritari si minoritari. Automat, omul isi va modifica percept ia asupra propriilor convingeri
in funct ie de numarul celor care le impa rtasesc. Intrebarea „Cine credeti ca va castiga viitoarele alegeri ?“ are scopul nedeclarat de a intari percept ia majoritatii si de a-i determina pe minoritari sa se gandeasca la valabilitatea unor convingeri neimpartasite, iata , de cei mai multi. Este cunoscut faptul ca mult mai multi oameni cred ca va castiga partidul X decat cei care l-ar si vota in realitate.


1. Manipularea prin realizarea sondajului
Asa cum spuneam, rezultatele unui sondaj pot manipula prin defectele care apar in obtinerea lor. Exista o multime de factori „obiectivi“ care influent eaza raspunsurile la intrebarile unui chestionar si, implicit rezultatele sondajului. Spun obiective, pentru ca sunt imposibil de evitat. Cu toate acestea, ele influenteaza rezultatele si trebuie avut in vedere acest aspect atunci cand le analizam. Fa ra sa fiu un specialist in acest domeniu stiu ca cel mai dificil de realizat este corelarea si apoi interpretarea cifrica a rezultatelor obtinute. De aceea, este nevoie de multa experienta si de cunostinte solide de sociologie si statistica pentru a putea obtine cea mai mica marja de eroare.

1.1. „Marja de eroare” este cel mai mic dezavantaj.
Un sondaj efectuat asupra a 1.000 de romani va prezenta de obicei o marja de eroare de + 3%. Dar daca luati aceasta cifra ca exprimare literala a exactitatii sondajului faceti o mare greseala.
In primul rand, marja oficiala de eroare reflecta doar cea mai evidenta sursa de incertitudine - sansa ca un esantion aleator de persoane sa nu reflecte perfect nat iunea in ansamblul ei. Dar alte surse de eroare - partinirea intentionata sau nu in formularea intrebarilor, de exemplu - poate introduce o sursa de eroare de 10 ori mai mare decat „marja de eroare”.
O alta problema din ce in ce mai serioasa este ca marja de eroare
inseamna ceva doar daca esantionul este cu adevarat aleatoriu. Luati 10 biletele dintr-o pa larie care contine 50 de biletele rosii si 50 albastre si un statistician va

va spune care sunt sansele de a obtine altceva decat cate 5 din fiecare. Dar un statistician nu va poate spune nimic despre sansa , daca toate biletelele rosii sunt
ingra ma dite intr-un colt si nu scuturati intai palaria.
Asta zi, specialistii in sondaje descopera ca jumatate sau chiar doua treimi din persoanele din esantionul aleatoriu initial nu sunt acasa, sunt bolnave sau pur si simplu refuza sa le raspunda la intreba ri. Acest lucru face ca esantionul sa nu mai fie aleatoriu. Multi sunt de parere ca problema nu este destul de serioasa ca sa denatureze rezultatele, dar specialistii in sondaje si statistica avertizeaza ca nimeni nu stie ce-ar fi ra spuns oamenii care n-au vrut sa ra spunda.
Un sondaj bine condus va face 2 sau 3 incercari de a-i mai contacta pe cei din esantionul aleatoriu initial care n-au fost acasa sau au refuzat sa coopereze de prima data . In sondajele proaste - mai ales cele de azi pe maine - nu se revine deloc. „Nu exista marja de eroare intr-un esantion non-aleatoriu”, explica
Mitofsky, un reputat sociolog american. „Daca faci ceva in procedura de sondare care nu-ti permite nici ma car sa calculezi marja de eroare, despre ce mai vorbim atunci?”
Chiar presupunand ca esantionele sunt perfect aleatorii, mass-media explica adesea prost ce inseamna marja de eroare. Majoritatea sondajelor dau marja de eroare la 95% coeficient de siguranta , ceea ce inseamna ca, daca acelasi sondaj ar fi reluat, rezultatul ar fi in marja de eroare de 95% din acel moment. Dar marja se aplica doar esantionului total; defalcarea raspunsurilor barbat ilor si femeilor, ale tinerilor si adultilor, cum se face adesea, are ca rezultat mici subgrupuri cu o marja de eroare corespunzator mai mare. Relatarile din presa despre sondaje adesea nu mentioneaza clar acest lucru; relatarile televizate nu-l fac aproape niciodata. Un esantion de 400 de romani, de exemplu, va include doar cca. 60 de pedeseristi barbati - o fractiune ridicol de mica pentru a-i atribui vreo semnificatie.
Reportajele televizate bazate pe sondaje ignora uneori fara rezerve propriile lor marje de eroare publicate. Un sondaj cu o marja de eroare de 5% care indica un avans de 8 puncte, 54-46 pentru un candidat este in general prezentat ca fiind un avans clar pentru candidatul A. Dar daca sondajul se
inseala cu 5 puncte pentru fiecare candidat -; in limitele marjei de eroare - candidatul A va conduce de fapt cu 51 la 49. In mod similar, multe „tendinte” foarte trambit ate care par a arata ca un candidat castiga teren nu sunt altceva decat fluctuatii in marja de eroare. „Nu as pune prea mare baza pe schimbari mici de la o zi la alta”, spune Mitofsky. “Candidatii fac acest lucru - dar amintiti-va, niciodata nu trebuie sa credeti un candidat.”

1.2. Amatorii denatureaza sondajele cu intrebari tendentioase.
Profesionistii fac acest lucru mai subtil.
Intrebat i-i pe oameni daca tara se confrunta cu probleme in ocrotirea sa natatii sau trece printr-o criza in acest domeniu si 55% vor spune „probleme“.
Intrebat i-i daca tara este in criza in ce priveste ocrotirea sanatat ii sau are doar

probleme si 61% vor spune „criza”. Cereti-le sa compare tenisul cu fotbalul si
65% vor spune ca tenisul e mai captivant; cereti-le sa compare fotbalul cu tenisul si 77% vor spune ca fotbalul e mai captivant.
Fiti atenti: aceste rezultate au fost obtinute atunci cand cei care au facut sondajele nici macar n-au incercat sa aranjeze rezultatele. Studiile academice recente au descoperit efecte majore ale unor diferente inofensive in modul de formulare sau ordonare a intrebarilor.
De exemplu, politicienii intotdeauna ies mai bine la rata de favorabilitate cand oamenilor li se cere sa-i ierarhizeze pe o „scala a aprobarii” - sunt puternic de acord, sunt de acord intr-o oarecare masura, nu sunt de acord intr-o oarecare ma sura , nu sunt deloc de acord - prin opozitie cu calificarea lor cu excelent, bine, multumitor si prost. Motivul, spune un specialist de frunte in sondaje politice, este ca „multumitor” e mai usor de dat. E mai usor sa spui despre cineva ca e „multumitor” decat sa spui ca „nu esti de acord” cu el.

Atat mass-media cat si grupurile de interese adesea accepta rezultate ale sondajelor aparent dramatice in timp ce ignora efectul pe care l-ar fi putut avea formularea intrebarilor.
Ordinea in care intrebarile pot fi puse poate influent a rezultatele la fel de mult ca si formularea, mai ales avand in vedere inclinatia din ce in ce mai mare a celor care alca tuiesc sondajele de a folosi ceea ce este denumit in comert
intrebari insistente. Intreba rile insistente (push questions) sunt o tehnica legitima din sondaje de explorare a adancimilor sau subtilitatilor pa rerilor oamenilor: de exemplu, unei persoane care-si exprima sprijinul initial pentru NATO i se pot pune o serie de intrebari care adauga informatii aditionale, uneori chiar tendentioase, pentru a vedea daca acest lucru ii schimba pa rerile.
Campaniile folosesc astfel de intrebari pentru a sonda punctele fierbinti pe care le pot exploata. Dar uneori ele publica rezultatele intreba rilor ce urmeaza dupa astfel de intrebari ca si cum ar fi un „sondaj curat”. Adica, dupa ce i se pun mai multe intrebari despre presupusele acuzatii aduse candidatului X („Dupa cum stit i, candidatul X a fost implicat de presa intr-un scandal de corupt ie.
Credeti ca este vinovat sau ar trebui sa asteptam ca justitia sa se pronunt e ?”), repondentul este intrebat cu cine va vota. De urma rit in campaniile din presa este fraza: „Dupa ce ati fost informat despre pa rerile si experienta candidatului...”

1.3. Constrangerea de a va exprima opinia, indiferent daca aveti sau nu una.
Cei care fac sondajele au stiut de mult ca oamenii au tendinta de a oferi opinii conventionale in mai mare masura decat neconventionale, opinii acceptabile social decat opinii de proasta reputatie si orice opinie in loc sa-si admita ignoranta. Intr-un studiu serios celebru din Statele Unite, o treime din esantion si-a prezentat opinia despre o non-existenta „Lege a Afacerilor
Publice”. Tot acolo oamenii isi declara peste masura intentia de a vota, declara prea putin ca sunt toxicomani si-si dau cu parerea despre lucruri despre care n

au nici o opinie. In Romania, oamenii se declara mai saraci, mai puritani si mai deschisi decat sunt in realitate. Multi dintre ei sunt preocupati de coruptie desi nu le sunt clare notiunea si implicatiile acesteia.
Problema doar se inrautateste pe masura ce specialistii in sondaje ii
intreaba din ce in ce mai mult pe oameni care le sunt parerile in probleme in care este improbabil sa aiba vreo opinie, n-ar putea sa aiba opinii sau n-ar trebui sa aiba opinii - ca atunci cand Time i-a intrebat pe oameni cat de grav cred ca este cancerul de colon al lui Ronald Reagan sau cand Gallup i-a intrebat daca manusa i-a venit sau nu la inceput lui O. J. Simpson. In Romania, valva a facut
intrebarea „Care credeti ca sunt cei mai bogati oameni din Romania ?“ din cauza prezentei pe locurile fruntase a presedintelui Emil Constantinescu.
Multe sondaje cerute zilele acestea de politicieni ultrasensibili ii intreaba pe oameni ce parere ar avea daca un politician ar face X sau Y sau Z sau daca parlamentul sau guvernul ar lua o hotarare. „Ati aproba o asemenea decizie ?“ sau „In ce masura ati fi de acord cu legea X ?“. „Toate sondajele sunt azi sondaje predictive”, spune Sam Popkin, expert in opinia publica la Universitatea
California din San Diego. „Un mod clasic de metodologie este azi sa pui
intrebari: Cat de mult v-ar deranja asta ?”
Problema este ca majoritatea oamenilor pur si simplu nu stiu. Intrebarile ipotetice duc la raspunsuri ipotetice. Oamenii sunt intrebati in profunzime despre subiecte la care nu s-au prea gandit -; cum ar fi NATO sau integrarea europeana .

1.4. Cine intreaba ?
In probleme sensibile, oamenii au tendinta sa dea raspunsuri acceptabile, mai degraba decat cinstite; raspunsurile lor pot depinde de genul si rasa celui care pune intrebarile.
Sunteti de acord cu urmatoarea afirmat ie: „Avortul este o problema personala si femeia ar trebui la sata sa decida, fara interventie guvernamentala.“

Procentajul celor ce sunt de acord cand au fost intrebati de un barbat de o femeie

Barbati
70%
77%

Femei
64%
84% conflicte sunt rromii ?“

Procentajul celor care sunt de acord cand au fost intrebati de romani de rromi


Albi
62 %
46 %


2. Manipularea prin prezentarea rezultatelor
Televiziunile prezinta in general doar rezultatele obt inute prin analizarea raspunsurilor la anumite intrebari care, in opinia lor, prezinta importanta atat pentru telespectator cat si pentru sublinierea unui anumit punct de vedere in cadrul unei dezbateri. In cadrul stirilor, prezentarea rezultatelor negative despre politica guvernului va fi precedata sau urmata de statistici sau de stiri calde sociale. Televiziunile proguvernamentale vor evita prezentarea acestor rezultate.
Si la stiri sunt prezentate doar acele rezultate considerate importante. Am vazut
insa ca exista o multime de intrebari „ajutatoare“. Cunoasterea raspunsurilor la acestea ne-ar ajuta sa ne facem o idee mult mai clara despre tendintele majoritare. De asemenea, intr-un buletin de stiri nu se face o analiza a intregului sistem de rezultate ale sondajului si, astfel, se ignora neconcordantele dintre pozitiile oamenilor vis-a-vis de subiecte intre care exista conexiuni clare. Chiar daca aceste neconcordante sunt inerente (din motivele psihologice si sociologice prezentate mai sus) ele trebuie exprimate si explicate telespectatorilor.
La randul lor, talk-show-rile prezinta rezultatele sondajului prin interpretarea data nu numai de specialisti (ceea ce ar duce, in opinia realizatorilor, la plictisirea telespectatorilor) ci si de oamenii politici, direct vizati de unele intrebari. Astfel, discutarea rezultatelor se transforma intr-o dezbatere politica, in care tendintele relevate de sondaj devin subiect de discut ie.
Nici aici nu se pune, decat rareori, accentul pe neconcordantele aparute si, atunci cand acest lucru se face, specialistul invitat da explicatii sociologice, neintelese de majoritatea telespectatorilor.
In general, cea mai folosita tehnica de prezentare a rezultatelor sondajelor este cea prin fragmentare. De obicei, ra spunsul la o singura intrebare este folosit pentru a intari afirmatiile facute intr-o stire sau, dimpotriva, pentru a contrazice declaratiile vreunui om politic sau membru al guvernului. Astfel, dupa o stire cu o familie care traieste intr-un bordei de lut, se prezinta rezultatele unui sondaj:
„Potrivit unui sondaj, x % dintre romani traiesc sub limita de subzistenta “. Se da astfel greutate informat iilor prezentate anterior si da credibilitate demersului facut de televiziunea in cauza. Sau, dupa prezentarea unui caz de retrocedare a unui imobil cu probleme, se prezinta rezultatul obtinut in urma intreba rii

cetatenilor despre retrocedare in general. Astfel se apeleaza la rationamentul deductiv, analizat in alt capitol.
O alta tehnica de manipulare uzata frecvent este suprapunerea rezultatelor oficiale ale unui sondaj realizat de un institut specializat peste ra spunsurile date unor intreba ri adunate si puse ad-hoc cetatenilor intr-un sondaj stradal. In afara faptului ca nu are nici un fel de relevanta privind pa rerile majoritatii sau minoritatii, da posibilitatea manipularii prin alegerea raspunsurilor ce vor fi prezentate, succesiunea lor si lungimea lor. Se apeleaza, in general, la acest tip de sondaj atunci cand conduca torii unei redact ii vor sa diminueze efectul prezentarii unor rezultate ale sondajelor oficiale care nu convin liniei postului de televiziune respectiv sau cu care pur si simplu nu sunt de acord.
Presedintele Clinton beneficiaza in fiecare dimineata de rezultatele unor sondaje de opinie care releva preocuparile, parerile si subiectele de interes pentru majoritatea americanilor. Astfel, el isi poate construi discursurile politice din ziua respectiva, inserand trimiteri la subiectele fierbint i. Astfel, el da senzat ia ca stie intotdeauna ceea ce ii preocupa pe americani si se ocupa de aceste probleme chiar inainte de a fi formulate direct. Si in Romania vet i observa schimbari bruste in subiectele abordate de politicieni in dezbaterile care urmeaza publicarii rezultatelor vreunui sondaj de opinie. Astfel, in ultimii ani, din ce in ce mai multe luari de pozit ie ale politicienilor se refera la sistemul de sa natate, demonstrat fiind faptul ca romanii se tem cel mai mult de boli.

Sondajele au devenit pentru politicienii si specialistii moderni ce era oracolul din Delphi pentru grecii antici si ce era Merlin pentru Regele Arthur: o sursa de
int elepciune misterioasa si aproape divina . Exista sondaje care ii ajuta pe politicieni sa decida ce eufemisme sa foloseasca pentru orfelinate, daca publicul le priveste favorabil, sau ce epitete sa foloseasca pentru angajatii guvernului, daca publicul e impotriva lor (le vor spune „institut ii de ocrotire” si „birocrati”).
Exista sondaje care le spun ce ca masa sa poarte (in carouri). Exista sondaje care le spun totul, exceptand cum sa se poarte integru, rat ional si onest.
In Romania nu exista inca posibilitatile tehnice de realizare a sondajelor telefonice, cele mai rapide, folosite in intreaga lume. De aceea, dependent a politicienilor romani de sondaje este mai redusa ca in alte tari dar tinde sa creasca pe ma sura ce numarul sondajelor creste si varietatea subiectelor abordate este mai mare. Este usor de apreciat ca, la fel ca in occident si politicienii romani vor deveni in viitor extrem de conditionati de consultarea mai intai a sondajului, pentru ca apoi sa ia decizia. Brian Tringali de la firma de sondaje
The Tarrance Group analizeaza aceasta tendinta, apreciind ca unii politicieni sunt practic incapabili „sa ia o decizie fara a apela la sondaje“. Trebuie sa spun din nou ca in Statele Unite specialistii in sondaje pot acum - si de obicei si fac acest lucru - sa actioneze la un anumit moment si sa obt ina rezultatul scontat la candidat adesea in cateva ore.
Poate parea greu de crezut dar redactiile de televiziune profesioniste fac acelasi lucru. Stirile care prezinta aspecte relevate ca fiind pe primele locuri in

interesul cetat enilor vor deveni mai dese si vor ocupa pozitii din ce in ce mai vizibile in constructia jurnalelor. Si moderatorii buni isi vor alege subiectele dintre cele considerate de majoritatea romanilor ca fiind extrem de importante pentru ei.
Cu toate acestea, sondajele nu prea mint. Chiar daca marja de eroare este mai mare, chiar daca au fost puse intrebari tendentioase sau absurde, chiar daca s-au strecurat erori in interpretarea rezultatelor, chiar daca oamenii mint atunci cand raspund (s-a demonstrat ca nu este simptomatic si ca raspunsurile false sunt distribuite aleatoriu), vom avea intotdeauna 49% dintre oameni care vor crede cu tarie in ceva, 37% care nu vor fi de acord, 10 % indecisi si 4% care nu au nici o opinie.
De cand George Gallup (psiholog !) a descoperit la mijlocul anilor 30 ca un esantion aleatoriu de 600-800 de persoane poate reprezenta intreaga societate, sondajele nu fac decat sa prezinte opiniile unui gen de guvern fantoma .
Chiar daca le ura sc sau chiar daca le iubesc, oamenii sunt deopotriva fascinat i de sondajele de opinie.
Intr-un domeniu redus de probleme clare, bine definite, la care oamenii s au gandit bine si despre care au pareri bine formate (cum ar fi cu cine vor vota in alegerile prezidentiale de maine), un sondaj bine elaborat poate reflecta corect parerile electoratului. (Chiar daca, totusi, si aici au avut loc esecuri spectaculoase, cum ar fi cel de a prevedea victoria lui Ion Iliescu in alegerile din
1996 sau prezenta pe primul loc a lui Emil Constantinescu dupa primul tur de scrutin. Pe plan extern au devenit faimoase rezultatele sondajelor care-l da deau victorios pe John Major in alegerile din 1992 din Marea Britanie sau cele care prognosticau infrangerea republicanilor in Statele Unite in 1994).