Este indeobste cunoscuta sarcina de socializare pe care, atat prin
caracterul punitiv, cat si prin cel educativ, o presupune jurisprudenta.
De aceea, este firesc ca, deopotriva cu caracterul juridic, sa se manifeste
si caracterul social al unei norme. p3u24uo
In termeni formali, socializarea este procesul prin care individul isi
interiorizeaza normele grupului in care traieste.
Din momentul nasterii, copilul este supus unor norme care ii modeleaza
personalitatea. Fiecare cultura determina un set de influente care variaza foarte
mult de la societate la societate. Pentru ca o societate sa functioneze eficient,
membrii sai trebuie sa-si insuseasca acelasi model cultural. Oamenii sunt
controlati in special prin socializare, astfel incat acestia
sa-si joace rolul conform modelului impus prin habitudini si preferinte.
Fiecare persoana trebuie sa invete sa indeplineasca anumite roluri
in societate in conformitate cu statutul pe care il are.
Acest proces de socializare incepe din copilarie, cand se formeaza
o anumita atitudine fata de rolurile si statusurile aferente. In procesul
de socializare, fiecare individ se raporteaza la mediul social, la sistemul
normativ al societatii si, in cursul dezvoltarii sale ontogenetice prin
mai multe etape ale cunoasterii, interiorizarii si transformarii in motive
a propriului comportament, a cerintelor practicii sociale, a regulilor de conduita,
precum si a diferitelor valori sociale.
Procesul de formare si de afirmare sociala a individului este caracterizat prin
raportarea personalitatii sale la societate, la sistemul normativ si valoric
al acesteia.
Insusindu-si anumite reguli juridice, odata cu aspectul punitiv al acestora,
omul isi creeaza anumite constructe personale, ingloband si
regulile de conduita si existenta impuse de norma juridica. Astfel, chiar in
absenta iminentei pedepsei, omul totusi actioneaza in conformitate cu
regulile insusite si adanc intiparite in gandirea
lui, constiinta lui si sistemul lui de valori.
Aparitia fiintei rationale, a lui Homo sapiens, a pus aceasta fiinta intr-un
raport multiplu: raportul cu natura, raportul cu ceilalti (raportul social),
raportul cu sinele (raportul omului cu sine insusi), raportul cu propriile
sale creatii materiale si spirituale, raportul cu propria istorie personala
si sociala, raportul cu divinitatea si destinul. Pentru fiecare fiinta umana
aceste rapoarte rezultate dintr-o privire analitica asupra vietii, constituie
un singur “pachet” problematic, fiecare tip de raport avand
o pondere mai mare sau mai mica fata de intregul “ pachet”
a1i.
Potrivit bilantului de pana acum al istoriei, calauzit de ratiune, omul
a dovedit ca se poate situa deasupra ”intelepciunii naturii”
tocmai pentru ca si-a faurit un statut uman. In perimetrul acestui statut
au aparut, insa, absurditatile comportamentului uman. Din acest motiv,
pentru a mentine raporturile interumane in echilibru, omenirea a fost
obligata sa adopte reglementari si norme de comportament carora sa li se subordoneze
ea insasi. Daca echilibrele din lumea naturala se realizeaza in
mod spontan, fara intentii si fara scopuri, echilibrele din lumea umana se realizeaza
pe baza unor reglementari ai caror autori sunt oamenii insisi. Toate aceste
reglementari poarta sigiliul umanului, atat in bine, cat si
in opusul binelui.
Aceste reglementari compun sfera normei sociale, conaturale ratiunii umane.
Este vorba de tot ceea ce tine de moralitate, culturalitate, intr-un cuvant
de civilizatie umana. Societatea umana, cea de ieri si de astazi, este structurata
esentialmente tocmai pe normele sociale unanim recunoscute de toti oamenii,
avand un caracter de universalitate.
Dar pentru a aplica normele sociale, a fost nevoie, in decursul timpului,
de realizarea unui instrument necesar reglementarii raporturilor dintre individ
si societate. Norma juridica apare ca instrumentul de aplicare precisa, sub
forma legilor, a tuturor dezideratelor umane: ordine, dreptate, securitate.
Normele sociale nu se situeaza in afara timpului. Ele depind de parametrii care
determina si configureaza colectivitatile umane din punct de vedere cultural,
economic, al structurilor sociale, etnic, religios, demografic, al contactelor
cu alte comunitati, al organizarii administrative, al puterii militare, al modului
in care o comunitate sau alta priveste problemele libertatii, din punct
de vedere al ponderii diferitelor generatii in structura comunitatii etc.
In fapt, toate articulatiile, de orice gen, ale societatii sunt implicate in
profilul ei juridic si toate aceste articulatii sunt mobile istoric, trec prin
prefaceri mai mult sau mai putin lente, isi modifica implicarile reciproce
si, ca rezultat final, influenteaza continutul si dimensiunile problemelor etice
ale comunitatii.
O adevarata forta de presiune asupra persoanei este mediul si ”modelele”
sale indreptate spre o buna formare morala dezirabila social sau spre
una negativa, antisociala. Numarul acestor modele este extrem de mare si se
revarsa ca un adevarat torent asupra fiintei umane.
Norma juridica, paradoxal, este constrangatoare si, in acelasi timp,
permisiva, incercand prin aceasta sa realizeze un echilibru intre
nevoile individului si cerintele sociale.
Atat problemele teoretice ale dreptului, cat si functionarea sa
si gradul de satisfacere prin drept a ordinii sociale, pe de-o parte, si aspiratiei
subiective de dreptate, pe de alta parte sunt acum in societatea umana
de cea mai stricta actualitate.
In Romania comunista a2i au existat uneori dificultati in
asimilarea normelor juridice ca norme sociale. O schema ideologica simplista,
plecand de la teoria relatiilor economice a lui Marx, decreta ca baza
a societatii relatiile economice de productie, restul nefiind decat suprastructura.
Daca trebuie legislatie, aceasta este necesara numai pentru a satisface economicul,
dar nu intregul economic, nu totalitatea acestor relatii, ci numai relatiile
“de productie”, nu si relatiile de consum, nu si acele relatii economice
care constau in productia de idei, in reproductia fortei de munca
prin invatamantul de toate gradele, in reproductia starii
de sanatate, in productia de valori in toate ramurile culturii si
in toate domeniile - de exemplu servicii, schimb de marfuri, etc. -;
care determina standarde de viata si de civilizatie ale populatiei.
De-a lungul timpului, obsesia primatului relatiilor economice - din care pe
planuri derizorii se gaseau cele amintite mai sus - au avut efecte nocive asupra
ideilor de drept si justitie. Astfel, oamenii politici si conducatorii administratiei
priveau cu dispret ideea ca raporturile sociale sunt raporturi de drept. Sub
“tutela” dreptului se gasesc insa toate domeniile sociale
si fireste, cele economice si cele politice. Legea este cea care decide care
sunt limitele in care poate sa opereze orice factor de conducere.
“Absenta dreptului din cadrul unor raporturi umane in care el ar
fi putut exista si influenta, prin regulile sale, conduitele umane, l-a determinat
pe J. Carbonnier a3i sa se opreasca asupra acestui aspect si sa elaboreze «ipoteza
nondreptului » .
Nondreptul este un fenomen marcat de inexistenta dreptului in domenii
in care s-ar fi impus prezenta sa. Deci, nondreptul nu se confrunta cu
dreptul injust sau cu subdreptul, acesta din urma inteles ca produs al
unor categorii sociale, sau al unor subculturi.
J. Carbonnier introduce distinctia intre nondreptul ca un dat social si
nondreptul ca o alegere individuala.” a4i
In lucrarea lor “Sociologie juridica”, N. Popa, I. Mihailescu
si M. Eremia atrag atentia asupra delimitarii ce trebuie facuta intre
fenomenele juridice si fenomenele sociale care nu sunt generate de vreo norma
juridica:
“Perceptia juridica a realitatii impune, ca un prim pas, identificarea
fenomenelor juridice, demarcatie ce permite sa stabilim nu doar domeniul de
actiune al dreptului in societate, dar si corelatiile care se manifesta
intre drept si alte sfere normative ce actioneaza in societate.
Dincolo de spatiul normativ juridic se constituie alte componente ale normativitatii
sociale, iar pe de alta parte se deruleaza comportamente sociale ce nu intereseaza
sfera normativa.
Fata de aceste distinctii si in functie de criteriul juridicitatii, se
poate realiza urmatoarea distinctie: a) a) fenomene juridice; b) b) alte fenomene care implica normativitatea sociala; c) c) fenomene si fapte sociale.
Aceasta clasificare tine cont si de locul si rolul fenomenelor pentru organizarea
de drept a societatii, de modul de impunere a comportamentelor in societate,
de interesul pe care il reprezinta, de prezenta sanctiunii si tipul acestei
sanctiuni, de finalitatea sociala sau de scopul evocat.
Este important de relevat ca fenomenele juridice comporta permanente interferente
cu celelalte fenomene sociale -; UBI SOCIETAS IBI IUS -; ca, fara
valorificarea acestor interferente, dreptul nu s-ar putea realiza deplin. a5i
Intre cele doua norme -; norma juridica si norma sociala nu exista
raporturi de supraordinare sau subordonare, ci, mai degraba, putem vorbi de
echivalenta a acestora, ambele fiind pattern-uri ale gandirii umane. Normele
juridice guverneaza intreaga viata sociala, in felul acesta fiind
ordonata intreaga viata a polis-ului. Ele sunt prezente la toate nivelurile
societatii, determinand un anumit tip de conduita -; zoon politikon,
asa cum bine ilustra un mare filosof antic, Aristotel. Fara aceasta norma juridica,
omul n-ar mai exista ca fiinta sociala si, implicit, ca fiinta rationala superioara.
“Societatea civila” nu este corect inteleasa de acel care
si-o inchipuie ca o societate in care legea, norma, autoritatea
institutionala sunt abrogate. Dimpotriva, “societatea civila” nu
are sens decat prin complementaritate cu societatea institutionalizata
si guvernata de suprematia legii. In plus, insa, “societatea
civila” este o necesitate si devine o realitate atunci cand institutionalizarea
si legiferarea nu depasesc limite prin care libertatea sociala si personala
sunt lezate in mod abuziv, cand interesul privat nu este recunoscut
ca fiind complementar cu acel colectiv.
“Organizarea societatii prin intermediul dreptului se sprijina pe valorile
consacrate de societate, dintre care dreptul recunoaste unele ca fiind valori
juridice. Dreptul evoca metamorfoza valorilor sociale in valori juridice,
dar consacra totodata si sistemul valorilor ce provin numai din sfera dreptului.”
a6i
Perfectionarea continua a sistemului juridic se concretizeaza, asadar, prin
elaborarea unor norme moderne cu un pronuntat caracter social, care sa tina
seama de permanentele transformari la care este supusa societatea si viata sociala.
Multe societati tind mai mult sau mai putin spre un stat de drept, adica spre
statul in care norma juridica este corect intemeiata, este suficienta
fara a fi redundanta, este inteligent interpretata, statul in care justitia
este o reala putere fara a se constitui intr-o aristocratie orgolioasa
si pedanta in care constiinta publica devine solidar ostila delincventei.
a1i Podgorecki, A. -; “Law and Society”, Editura “Routledge
and Kegan Paul”, Londra, 1971
a2i Badescu, Ilie -; ”Istoria sociologiei”, Editura Porto-Franco,
Galati, 1994
a3i Jean Carobnnier (n. 1908), profesor la Facultatea de Drept din Poitiers
(1937-1955), unde a predat dreptul civil si a fost decan, apoi la Facultatea
de Drept din Paris (1955-1976), unde a predat dreptul civil si sociologia juridica.
Civilist, legiuitor, sociolog, istoric, teolog si moralist, este de asemenea
etnolog, antropolog, psiholog, om de stiinta, om de actiune; este un spirit
universal. Autor de marca, cu contributii esentiale in domeniul sociologiei
juridice.
a4i Voinea, Maria -; “Sociologie generala si juridica”, Editura
“Sylvi”, Bucuresti, 2000
a5i Popa, Nicolae; Mihailescu, Ioan; Eremia, Mihail -; “Sociologie
juridica”, Editura Universitatii din Bucuresti, Bucuresti, 2000
a6i idem
BIBLIOGRAFIE SELECTIVA
Banciu, Dan -; “Controlul social si sanctiuni sociale”, Editura
“Victor”, Bucuresti, 1999
Badescu, Ilie -; ”Istoria sociologiei”, Editura Porto-Franco,
Galati, 1994
Boudon, Raymond; Besnard, Philippe; Cherkaoui, Mohamed; Lécuyer, Bernard-Pierre
(coordonatori) -; “Dictionar de sociologie”, Editura “Univers
enciclopedic”, Bucuresti, 1996, colectia “LAROUSSE”
Ciuca, Valerius-M. -; “Lectii de sociologia dreptului”, Editura
Polirom, Iasi, 1998, colectia “Collegium”
Podgorecki, A. -; “Law and Society”, Editura “Routledge
and Kegan Paul”, Londra, 1971
Popa, Nicolae; Mihailescu, Ioan; Eremia, Mihail -; “Sociologie juridica”,
Editura Universitatii din Bucuresti, Bucuresti, 2000
Voinea, Maria -; “Sociologie generala si juridica”, Editura
“Sylvi”, Bucuresti, 2000
Voinea, Maria -; “Sociologie juridica”, Universitatea Romano-Americana,
Bucuresti, 1993
Zamfir, Catalin; Vlasceanu, Lazar (coordonatori) -; “Dictionar de
sociologie”, Editura “Babel”, Bucuresti, 1993 https://www.britannica.com https://www. encyclopedia.com
