k5g4go
In conformitate cu nomenclatorului activitatilor propuse de UE, “sectorul transporturilor aeriene”, cuprinde companiile care activeaza exclusiv sau in principal in transportul de persoane si de marfuri, pe calea aerului, in cursele de linie sau charter, precum si activitatea prestata cu elicoptere, avioane taxi sau avioane private.
“Traficul aerian civil” este grupat in doua mari subsectoare:
A. Aviatia comerciala;
B. Aviatia generala.
A “Aviatia comerciala” se poate clasifica astfel:
1. Dupa obiectul transportului:
Ø transportul de pasageri (cu curse de linie sau charter);
Ø transportul de marfa (cu avioane cargo, avioane de transport combinat pasageri/marfa sau de pasageri, cu marfa transportata in cala avionului);
Ø transportul de mesagerie si de posta. 2. Dupa destinatia transportului:
Ø transporturi interne, se organizeaza si se deruleaza in conformitate cu legislatia interna nationala;
Ø transporturi internationale, se organizeaza si se deruleaza in baza unor conventii guvernamentale internationale sub egida Organizatiei Aviatiei Civile Internationale (OACI) ca organism specializat al ONU.
3. Dupa principiul de organizare si cadrul de reglementare:
Ø transporturi aeriene pe curse regulate;
Ø transporturi aeriene pe curse charter.
Aviatia civila isi organizeaza activitatea in urmatoarele forme:
Curse regulate, curse charter, activitati utilitare. Cursele regulate se desfasoara pe anumite itinerarii (linii) dupa un program prestabilit, pe o perioada de timp delimitata. Calatoria se efectueaza pe baza de bilet, al carui tarif este stabilit in functie de distanta, perioada, categorie de calatori.
Asociatia de Transport Aerian International a fixat doua perioade de timp pentru stabilirea orariilor;
Ø perioada de iarna: 1 noiembrie - 31 martie;
Ø perioada de vara: 1 aprilie - 31 octombrie.
Dupa felul incarcaturii cursele regulate sunt: de pasageri, de marfuri si mixte (pentru transportul pasagerilor si pentru transportul de marfa si posta).
Pentru zilele sau perioadele de timp in care cererile de transport depasesc capacitatea nominala a avionului se recurge fie la inlocuirea acestuia cu altul de capacitate mai mare, fie se organizeaza una sau mai multe curse aditionale, care au acelasi ritm cu cele existente.
Prelungirea unei linii existente sau deschiderea unei linii noi presupune desfasurarea urmatoarelor activitati:

a) studiul pietei prin care sunt prospectate posibilitatile de trafic pentru noua linie sau escala. Cu aceasta ocazie sunt cercetate: traficul potential, componenta traficului (calatori, marfuri, posta), interesele pentru care calatoresc pasagerii (turistice, de afaceri), perioade sau ziua din saptamana cand cerintele de trafic sunt maxime. Pe baza acestui studiu se apreciaza programul curselor (numarul de curse saptamanal), tipul avionului; b) incheierea acordului aerian semnat de guvernele statelor interesate, prin care se reglementeaza transportul aerian regulat. Provizoriu, se acorda o autorizatie de operare, pana la incheierea acordului aerian; c) incheierea contractului de reprezentanta generala si vanzari prin care se asigura reprezentarea companiei, precum si vanzarea serviciilor oferite de companie. Daca contractul este incheiat cu o agentie de voiaj, concomitent trebuie incheiat si un contract “interline” cu compania nationala pentru a se asigura recunoasterea documentelor de transport in mod reciproc. d) incheierea contractului de handling prin care se asigura efectuarea servirii avionului, pasagerilor, transportul bagajelor, marfurilor si postei, precum si modul de decontare a serviciilor; e) incheierea contractului de alimentare se refera la alimentarea avioanelor companiei cu combustibili. In acest sens, este necesar sa se incheie un contract cu o companie petroliera specializata; f) precizarea programului curselor care se face concomitent cu comunicarea acestuia in publicatiile de specialitate internationale, cu reclama catre publicul calator; g) primirea autorizatiei de survol de la autoritatile aeriene ale statelor survolate si a celei de survol si aterizare, pentru statul cu escala finala.
Dupa parcurgerea acestor etape, se poate inaugura o noua cursa a companiei. Pentru noua companie se intocmeste orarul si se stabilesc numarul curselor saptamanale. La intocmirea orarului se iau in considerare urmatoarele elemente: disponibilitatile tehnice (ca numar, tip de avion si ora de zbor) ; disponibilitatea de echipaje (ce timp si tipuri de avioane) ; evolutia traficului (pe anumite perioade ale anilor precedenti) ; fisele de survol; restrictii de zgomot, de servire tehnica, de servire comerciala a cursei (timpul intre doua curse, pentru imbarcare-debarcare a pasagerilor), de trafic (conditionata de capacitatea de servire a aeroporturilor).

B.“Aviatia generala”
Sectorul de aviatie generala al transporturilor aeriene contine zboruri de tipul celor neconventionale (adica nu urmeaza neaparat un plan de zbor prestabilit) in acest tip de zbor intra zborurile si activitatile militare, de afaceri, comerciale, instructive sau scoala, recreationale.
Aeronavele utilizate pentru agrement, afaceri, in agricultura sau alte servicii speciale sau pentru instruirea in zbor pot fi denumite aeronave utilitare sau de aviatie generala. Cea mai raspandita utilizare a aeronavelor pentru servicii speciale este in agricultura. Aplicatiile agricole includ impastierea de prafuri insecticide si ierbicide, ingrasaminte si seminte. Inspectia aeriana a conductelor si liniile de tensiune este de asemenea o importanta aplicatie. Alte utilizari ale aeronavelor pentru servicii speciale include: cartografierea, patrularea deasupra padurilor, fotografierea aeriana precum si controlul rezervatiilor de vanat si al animalelor pradatoare. Aeronavele erau in trecut utilizate pentru operatiuni politiste si de salvare, dar elicopterele s-au dovedit mult mai potrivite pentru acest tip de munca.
Un sector al aviatiei generale, cel pentru industria transportului aerian, cuprinde activitati nonmilitare si care nu apartin companiilor aeriene de transport de linie: zbor in interes de afaceri, zboruri comerciale, zboruri scoala si zboruri de agrement.
Zborurile pentru oamenii de afaceri includ avioane particulare precum si avioane mai mari ale unor corporatii.
Activitatile comerciale se refera la zboruri charter si la zboruri transport de marfa precum si la zboruri utilitare (tratarea recoltelor, cartografiere si reclame). Activitatile de afaceri si comerciale reprezinta aproximativ jumatate din totalul orelor de zbor, iar zborul in interes de afaceri cam o treime din total. Cam o treime din numarul de pasageri transportati cu avionul pe distante intre orase in SUA sunt transportati cu avioane apartinand flotei de aviatie generala.
Inca de la inceputul anilor 1920, aviatia generala a devenit o parte integranta din sistemul de transport aerian in majoritatea tarilor. Echipamentul aviatiei generale cuprinde: elicoptere, avioane cu un motor, cu doua motoare si cu reactie; vitezele lor se esaloneaza de la 240km\h (cam 150 mile\h) pentru monomotor pana la 800km\h (cam 500 mile\h) pentru avioanele cu reactie.
O mare dezvoltare a zborurilor de afaceri si comerciale in SUA a avut loc dupa cel de-al doilea razboi mondial, cand, descentralizarea industriei americane a creat necesitatea unei deplasari rapide in interes de afaceri, in special in micile zone urbane unde nu existau curse aeriene regulate. Multe din avioanele mono-motor si bimotoarele mai mici sunt produse cu motoare turbopropulsoare. Avioanele bimotoare si cele cu reactie cu cabina de pasageri mai mare, introduse prin anii ’60, au fost presurizate, permitand operatiuni economice si eficiente la altitudini mari. Pilotate de piloti angajati cu program intreg (full-time), aceste avioane gazduiesc pana la 15 pasageri si sunt echipate cu: masute pliante, compartimente cu gustari, bauturi si cu toalete.
Chiar avioanele mici pot avea radar meteorologic iar game complete de aparate de bord de pe avioanele mai mari pot rivaliza cu echipamentul sofisticat de pe avioanele de linie.
Aeronavele pentru afaceri au o flexibilitate remercabila in urgentarea programelor de lucru ale persoanelor cu putere executiva, permitand vizite pe teritoriu care ar dura mai mult cu masina sau care ar deveni neconvenabile din cauza orarului fix al companiilor aeriene de stat. Multe corporatii mari au avioane proprii, cu servicii gen naveta intre marile uzine si pietele urbane pentru agentii lor de vanzari, ingineri si clienti potentiali. Folosind avioane de aviatie generala, unii operatori comerciali incheie contracte sa transporte corespondenta din orasele foarte mici catre orasele foarte mari, pentru redistribuire. Alti operatori comerciali transporta cecuri pentru banci si institutiile Sistemului Federal de rezerve.