a.Organizatiile secolului XXI

Futurologii, specialistii in economie prevad mai multe aspecte principale cu care se va confrunta omenirea la inceputul mileniului III, intre care mentionam: h7k11kk
- integrarea economica mondiala;
- convergentele ideologice;
- recunoasterea din ce in ce mai mult a rolului ecologiei ca parte integranta a economiei;
- apropierea intre efortul consacrat cresterii economice si cel dedicat bunastarii oamenilor;
- necesitatea vitala dar foarte dificil de realizat a reducerii ecartului dintre tarile bogate si cele sarace;
- stabilirea echilibrului dintre “cetatenia mondiala” si formidabila sursa de diversitati creatoare care rezulta din apartenenta la culturi diferite.
Evolutiile recente pe plan economic ne ofera destule elemente pentru a anticipa o inflorire, un progres fara precedent al sistemului capitalist. Rezulta reguli similare in functionarea intreprinderilor, fapt ce va duce la cresterea concurentei internationale, amplificata de altfel si de globarizarea mai multor industrii si de “gigantismul” unor intreprinderi.
In mod global, previziunile referitoare la mediul economic lanseaza supozitia ca incertitudinea la care vor trebui sa faca fata intreprinderile occidentale consista in a cunoaste care industrii si ce industrii vor supravietui concurentei asiatice. Din contra, incertitudinea este mai putin grava in ceea ce priveste regulile concurentei. Cercetarea de excelenta, propulsata de firmele japoneze, va continua sa predomine si aceasta va avea un efect pozitiv asupra intreprinderii particulare, libere la scara mondiala.
In plan socio-demografic, intreprinderile occidentale vor fi confruntate cu diverse schimbari. Reducerea numarului fortei de munca la segmentul de varsta intre 20 -;34 de ani, cauzata de scaderea ratei natalitatii, va creste oportunitatile de cariera si puterea de negociere a tinerilor, ceea ce le va modifica comportamentul fata de firma. Tinerii vor fi mai exigenti si mai independenti decat cei din anii ’80, iar loialitatea lor fata de intreprindere va fi mai mica. Exigentele tinerilor vor fi surse de tensiuni, care risca sa se amplifice cu schimbari in structura demografica a intreprinderii.
Imbatranirea populatiei va crea o suprareprezentare a grupei de veterani, de pensionari in raport cu grupele noi de angajati si acest dezechilibru intre generatii va actiona impotriva tinerilor din cadrul organizatiei. Fenomenul respectiv va fi mult mai marcant in industriile aflate in faza de maturitate si de declin, deoarece aici mobilitatea fortei de munca este mai slaba si, totodata, va insemna o provocare pentru intrepinderile ce vor sa atraga si sa mentin tineri. Alte provocari vor fi forta de munca feminina si imigrantii. Presiunile pentru egalitate, combinate cu oportunitatile pentru cariera, urmare a lipsei tinerilor, vor forta managerii resurselor umane sa-;si modifice mentalitatea si comportamentul. Practicile discriminatorii in ceea ce priveste angajarea, salarizarea, promovarea se vor diminua si aceste schimbari vor avea un efect pozitiv asupra mentalitatii oamenilor.
Exista presiunile grupurilor de ecologisti care doresc ca intreprinderile sa adopte comportamente acceptabile si viabile din punct de vedere ecologic si social. Mediile electronice isi vor intensifica, in acest sens, rolul lor de tribunal public pentru a evalua comportamentul intreprinderilor si a cere justificari.
Toate aceste surse de presiune vor determina valori societale care conduc spre o mai mare democratizare industriala. Legitimitatea actiunilor intreprinse de organizatii, precum si bazele autoritatii lor nu vor mai fi ca pana acum doar dreptul de proprietate si competenta, ci va avea loc o deplasare de autoritate si legitimitate spre baze externe, largite, ca de exemplu, dreptul diferitelor grupuri sociale de a interveni in functionarea si managementul intreprinderilor.
Aceasta democratizare va cere managerilor sa dezvolte abilitati politice si sa rezolve probleme externe si de ordin social. Angajamentul lor social va proveni din problemele create de lipsa fortei de munca tinere, dublarea carierei si ingrijirea copiilor. Acest fapt va incita intreprinderea sa joace un rol social mult mai mare in comunitatile unde isi desfasoara activitatea.
In plan tehnologic, mediul noului mileniu va adauga progresele telematicii si inteligentei artificiale celor ale informaticii si roboticii. Acest mediu va oferi interprinderilor posibilitati nebanuite de dezvoltare. De exemplu, aparatele vidio vor permite contactul cu clientii la domiciliul acestora, eliminarea contactului fizic si a unui loc de tranzactie fix. Dezvoltarea telefoniei celulare si a satelitilor asigura deja o mult mai mare flexibilitate spatiala.
Sistemele expert si alte cuceriri in domeniul inteligentei artificiale vor servi la automatizarea unui mare numar de activitati de birou si manageriale, ceea ce va putea duce la automatizarea completa a intreprinderilor, carora le va lipsi sustinerea manageriala.
Dezvoltarea tehnologica risca insa sa conduca la ceea ce unii specialisti numesc “tailorismul de birou”, fenomen similar tailorismului intreprinderii. Este vorba de un tip anume de organizare a muncii bazata pe imperativele tehnologice, in care individul este subordonat masinii. Munca este foarte standardizata, limitand posibilitatile de creativitate si initiativa personala. Se considera ca intreprinderile care vor sti sa profite de ocazia oferita de automatizare si de schimbarile sociale vor fi cele care vor avea cele mai multe sanse de supravietuire. Insa aceasta va cere, totodata, si transformari importante in organizarea tehnica si sociala a muncii.
In plan structural, intreprinderile de succes vor fi organizate ca federatii de IMM-uri, constituite dintr-un numar mare de unitati autonome, legate intre ele prin retele informatice. Una dintre principalele atributii administrative ale acestei “intreprinderi policelulare” va fi gestiunea fluxurilor care consta in a organiza de la distanta, in timp util si rapid, deplasarea informatiilor, operatiilor, produselor si serviciilor, raspunzand astfel exigentelor globalizarii industriale. O alta atributie administrativa va consta in determinarea operatiilor care pot fi realizate in afara intreprinderii, pastrandu-se operatiile cele mai importante si renuntand la cele critice. Acest fapt duce la specializarea crescanda a intreprinderilor.
Gestiunea bazata pe retele si pe fluxuri va face frontierele dintre intreprinderi mai fluide si va pune in interactiune nu doar unitati autonome, ci si intreprinderi diferite. Totodata, va permite interventia si altor grupuri sociale in luarea unor decizii, avand in vedere ca autoritatea va fi impartita cu sindicatele, grupurile de presiune si alte forme de organizare. Multi salariati vor lucra la domiciliu, cu timp partial, ceea ce va limita necesarul de control si, ca urmare, se va reduce si esalonul ierarhic. Aceasta va duce la structuri organizatorice mai putin piramidale si mai artizanale.
Angajatii vor fi mai autonomi fata de manageri, caci munca lor va depinde mai mult de tehnologie; controlul extern al muncii va fi doar partial, lucratorii avand posibilitatea sa-;si programeze activitatea, sa preia initiativa in organizarea muncii de echipa mai ales ca echipele vor fi autonome.
Activitatea in echipa va necesita muncitori polivalenti, capabili sa desfaasoare activitati variate: intelegerea modului de functionare a diferitelor masini, utilaje si colaborarea cu diverse tipuri de specialisti-;ingineri, informaticieni, operatori. Acest tip de munca va cere abilitati cognitive si calificari in domeniul tratarii informatiilor. Reciclarea muncitorilor si formarea lor profesionala vor trebui sa insemne preocupari continue pentru managerii resurselor umane. Competentele si cunostintele care vor trebui sa le posede muncitorii au drept consecinta reducerea distinctiei fata de personalul cu studii superioare si va reclama abilitati interpersonale pentru manageri.
Angajatii vor prefera sa lucreze in afara intreprinderii si sa actioneze ca un intreprinzator si astfel angajamentul fata de munca va fi mai mare decat cel fata de intreprindere. Politicile de salarizare vor trebui sa se adapteze acestei realitati, indivizii fiind remunerati pentru competenta lor si nu pentru performante, deoarece acestea vor putea fi controlate prin tehnologie.
John Saunders defineste cei “5F” ai intreprinderii secolului XXI:
1. “Focus”-; intreprinderea trebuie axata pe satisfactia sau chiar incantarea consumatorilor, fapt ce presupune ca fiecare lucrator sa faca din aceasta o prioritate;
2. “Fast” -; ceea ce va face ca diferenta dintre organizatiile de succes si celelalte sa depinda foarte mult de capacitatea lor de a raspunde si reactiona cu proptitudine cerintelor pietei, inovand in permanenta;
3. “Flexible”- se refera la capacitatea organizatiilor de a de a fi diferite unele de altele, si fata de ele insele in timp, in functie de schimbarile survenite pe pietele lor;
4. “Flatten” -;pentru a raspunde celor trei directive precedente, organizatia va trebui sa aplatizeze structura sa ierarhica si sa dezvolte schimburile de informatii pe orizontala. Fondata pe principiul subsidiaritatii, puterea de decizie va trebui sa tina seama de ideile lucratorilor cel mai bine plasati si cei mai competenti pentru a realiza o anumita atributie. Astfel, toate categoriile socio-profesionale ale organizatiei vor trebui sa aiba posibilitatea sa-;si faca cunoscute initiativele;
5. “Fun” -;in vederea realizarii obiectivelor intreprinderii, lucratorii trebuie sa fie atrasi de munca lor, sa i se dedice cu placere, mai ales ca timpul petrecut zilnic la serviciu este mai indelungat decat cel de acasa.

b. Managerii secolului XXI

In Europa Occidentala, managerii sunt unanimi in a prevedea putine schimbari externe in comparatie cu colegii lor din alte regiuni, mai putin in domeniul concurentei internationale. Ei sunt foarte preocupati de consecintele pietei unice europene largite, insa siguri fiind de traditionala superioritate a produselor si serviciilor lor vor pune, si in viitor, accent pe calitate pentru a-si dezvolta eforturile de concurenta.
In ceea ce priveste noul manager, majoritatea teoreticienilor si practicienilor considera ca acesta trebuie sa aiba urmatoarele caracteristici:
• viziunea lucida, strategica asupra viitorului intreprinderii unde lucreaza si locul acesteia in universul global al afacerii;
• capacitatea de comunicare cu personalul si clientii;
• capacitatea de a lega mai sistematizat recompensele cu meritele individuale ale fiecaruia;
• politica perfectionata de formare si pregatire a managerilor;
• planificarea succesiunilor cu o vigilenta si perspicacitate crescute;
• calitatea de lider care sa-si convinga colaboratorii pentru a realiza impreuna obiective ambitioase;
• respect fata de ceilalti, de valorile si conceptiile lor;
• integritate pentru a fi la adapost de orice repros, avand in vedere ca etica personala si in afaceri asigura credibilitatea interna si externa a interprinderii.
In vederea formarii managerului secolului XXI se pot face urmatoarele sugestii:
• definirea, crearea si intretinerea unei culturi a organizatiei, care sa atraga persoane realmente competente, indispensabile atingerii obiectivelor fixate;
• investirea in oameni-; recrutarea, formarea si dezvoltarea lor; protejarea acestei investitii prin definirea de programe de retribuire pe termen lung, care sa incurajeze si sa recompenseze pe cei ce contribuie in mod activ la bunul mers al intreprinderii;
• constituirea unei rezerve de viitori manageri capabili, care sa fie permanent indrumati, ajutati sa se dezvolte profesional;
• organizarea si reinnoirea continua a unui “inventar” al potentialilor manageri, care sa tina seama atat de realizarile lor individuale, cat si de criteriile proprii intreprinderii;
• identificarea domeniilor in care intreprinderea prezinta deficiente si recrutarea, cu mult inainte ca situatia sa devina critica, de manageri care sa fie capabili sa o remedieze.
Afacerile evolueaza intr-un mediu concurential din ce in ce mai complex si doar managerii care au o pregatire si prestatie exceptionale pot asigura existenta intreprinderii. Pentru a atrage si retine astfel de persoane, managerul trebuie sa fie un strateg care, totodata, sa personifice aspiratiile specifice ale intreprinderii.
Managerii europeni au sanse sa mareasca posibilitatile de afirmare a intreprinderii in care lucreaza doar daca dezvolta anumite atitudini si comportamente: capacitatea de schimbare; deschiderea spre nou; aptitudinea de a invata de la altii; aptitudinea de a adapta diverse metode si tehnici la conditiile specifice existente in intreprindere.