I.Intermediari financiari; i8p4py
II.Creditul
III.Dobanda
I. In economie exista 2 categorii de agenti economici. O categorie -; cei care inregistreaza excedente financiare si o alta categorie cei care inregistreaza deficite financiare. De fapt cele 2 categorii reprezinta oferta(excedentele) si cererea (deficitele) de resurse financiare.
Teoretic intre cele 2 categorii exista un echilibru, dar o problema importanta care se pne este modul in care intra in legatura persoanele care inregistreaza excedente financiare cu cei care inregistreaza deficite financiare.
O legatura intre cele 2 categorii de persoane este cea directa (prin intermediul creditului comercial, al creditului obligatar sau al celui de consum). Adica persoanele cu deficite emit si vand pe piata titluri de valoare de genul obligatiunilor pe care le cumpara cei care inregistreaza excedente.
O alta legatura este cea intermediata (indirecta). In acest caz intre cele 2 categorii de persoane se interpune o a treia categorie: institutiile financiare, care mobilizeaza (atrag) sumele excedentare existente pe piata si le utilizeaza (le plaseaza) celor care inregistreaza deficite financiare.
Observatia care se pune in legatura cu intermedierea financiara este aceea ca unii agenti economici vor inregistra deficite sau excedente pe termene scurte de timp, iar altii pe termene medii si lungi de timp. Trebuie avut in vedere pe de o parte faptul ca orice creditor va prefera intotdeauna plasamente pe termene scurte, pe cand debitorii vor prefera intotdeauna atrageri de resurse pe termene lungi.
Daca in cazul in care excedentele si deficitele care apar pe termen scurt nu nasc probleme deosebite, pentru ca ele au lichiditate, adica se incadreaza in restrictiile anterioare, probleme vor aparea atunci cand trebuie sa punem in legatura excedentul cu deficitul pe termen lung. In acest caz cei care inregistreaza deficite vor emite pe piata titluri de valoare pe care le cumpara cei care inregistreaza excedente (indiferent de durata aparitiei excedentului -; aceasta actiune se spune ca are loc pe piata primara.
Cei care au cumparat pe piata primara aceste titluri pot apoi sa le mobilizeze catre alte persoane cu excedente, operatie ce are loc pe piata secundara. Existenta pietei secundare explica de ce o serie de debitori care inregistreaza deficite pe termen lung gasesc intotdeauna resurse din care sa se finanteze.
Aceasta piata secundara este formata din bursa si piata in afara bursei. De mentionat ca si bancile care au acordat credite pe termen mediu si lung pot vinde aceste creante pe piata secundara, recuperandu-si astfel creantele. In acest caz cumparatorii creditelor pe termen mediu si lung sunt fondurile de investitii.
Pietele pe care se intalnesc cei care inregistreaza deficite sunt piete financiare. Acestea pot fi impartite in 3 categorii:
-piata monetara (pe care se vand de regula sume pe termene mai mici de un an);
-piata de capital (pe care se vand de regula sume disponibile pe termene medii si lungi);
-piata valutara - contactul dintre piata financiara nationala si pietele financiare straine -; se schimba un capital exprimat intr-o moneda cu o alta moneda.
Piata monetara se imparte in: a)piata monetara nationala b)piata monetara paralela b)Piata monetara paralela - se vand si se cumpara capitaluri pe termen scurt, dar exprimate intr-o moneda (piata euro-valutara. Ex: bancile romanesti acorda credite in valuta). a)Piata monetara nationala : -piata interbancara
-piata bancara.
Piata interbancara pune in legatura bancile, iar sumele care se tranzactioneaza sunt pe termene foarte scurte 1 zi, o saptamana.
Piata bancara este piata pe care actineaza bancile si persoanele fizice si intreprinderile (credite acordate firmelor si populatiei si operatiuni de depozit -; sumele tranzactionate intre 1 luna si 1 an).
II. Creditul (cele 5: comercial, obligatar, bancar, ipotecar, consum) -; de cautat in cursurile de anul trecut de Management bancar.
III. Dobanda - pret al capitalului de imprumut. Alti economisti insista ca dobanda ar deriva din productivitatea capitalului din riscul afacerilor sau din abstinenta creditorului care renunta la consumul prezent pentru a se bucura de castiguri viitoare. In prezent dobanda este considerata ca fiind determinata de urmatorii factori:
1.Productivitatea capitalului -; se face deosebire intre capital si sumele de bani neutilizate. Capital -; sumele utilizate in procesele productive au proprietatea de a aduce castiguri. In cazul in care o parte a capitalului utilizat a fost imprumutat este normal ca o parte a castigului adus de acesta sa fie returnata creditorului.
2.Lichiditatea -; creditele acordate pe termene scurte de timp vor avea mereu dobanzi mai reduse in raport cu creditele pe termene medii si lungi, pentru ca cu cat orizontul de timp se prelungeste previziunile asupra evolutiei viitoare, fenomenele devin mai incerte si ca atare pentru ca nu au cum prevada evolutiile viitoare a fenomenelor, creditorii vor atasa marje suplimentare la dobanzi.
3.Riscul afacerii -; cu cat o afacere este mai mare cu atat implica pentru creditor riscuri mai mari. La fel exista o corelatie intre rentabilitate si risc. Cu cat rentabilitatea afacerii este mai mare cu atat riscurile sunt mai inalte. Pe de alta parte o parte din creditele acordate de banci nu se mai intorc inapoi -; credite pierdute.
Aceste 3 motive sunt suficiente pentru a ne arata ca in dobanda este inclus si factorul risc. Un risc mai inalt presupune o dobanda inalta.
4.Raportul dintre cererea si oferta de fonduri. Oferta de fonduri depinde de nivelul economisirii si de marimea veniturilor, pe cand cererea depinde de cererea de fonduri a particularilor, a intreprinderilor si statului. Cand raportul dintre oferta si cerere este dezechilibrat, cererea mai mare, dobanda are tendinta de crestere. Cand exista o oferta mai mare de fonduri, dobanda are tendinta de scadere.
5.Stabilitatea economica si politica
Stabilitatea economica, adica existenta sau nu a inflatiei face ca dobanda sa se modifice. O economie inflationista instabila face ca creditorii sa-si ofere resursele atunci cand ei sunt remunerati cu dobanzi care sa acopere inflatia. La fel instabilitatea politica face ca creditorii sa refuze operatiunile de creditare ca urmare a riscului de nerambursare.
Din punctul de vedere al bancilor exista o paleta larga de dobanzi, atat pentru operatiunile pasive de atragere a resurselor, cat si pentru cele active de plasare a resurselor. Dobanzile pasive formeaza o scala cu caracter crescator astfel cea mai mica dobanda este la depozitele la vedere, ea creste pentru depozitele la termen; creste si mai mult pentru operatiunile cu certificate de depozit si este foarte inalta la imprumuturile primite. Acestea pentru ca lichiditatea acestora are tendinta de scadere.
In ceea ce priveste operatiunile active de plasare a resurselor ( credite), dobanzile se formeaza plecand de la costul resurselor de finantare (dobanda platita de banca la depozite, certificate, imprumuturi) la care se adauga cheltuielile de functionare si administrare a banilor si imprumuturile obtinute pentru banca. Aceasta este dobanda minima pe care o percepe banca la creditele acordate celor mai buni clienti ai sai. Dobanda poate sa creasca la nivele superioare in functie de riscul afacerii finantate sau termenul de acordare a creditului.
Dobanda nominala si dobanda reala
In perioadele inflationiste creditorii vor fi reticenti in a acorda credite in cazul in care dobanda atasata acestor credite nu va acoperi eroziunea monetara (inflatia).
Pentru a face diferenta intre dobanda cu inflatie si dobanda fara inflatie se folosesc termenii de dobanda nominala (cea afisata de banca perceputa de public) si dobanda reala (remunerarea naturala a capitalului). Pentru a vedea care este dobanda reala, dobanda nominala de deflateaza. Daca inflatia este de o cifra, atunci dobanda reala se calculeaza scazand din dobanda nominala rata inflatiei: DR = DN -; RI
RI = 7 (rata inflatiei)
DN = 11 (dobanda nominala)
DR = 11 -; 7 = 4 % (dobanda reala)
Daca inflatia este de 2 sau 3 cifre diferenta trebuie si actualizata cu rata inflatiei.